Performanta economica a pietei, dintr-o perspectiva inginereasca

Recurs la memorie
Se poate vorbi despre o veritabila traditie in istoria nationala, incepand cu exemplul emblematic al inginerului agronom Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891): implicarea directa a slujitorilor tehnicii in investigarea fenomenelor economice si in determinarea unor directii practice de actiune in vederea inscrierii Romaniei in curentele de idei generatoare de progres. A urmat familia Bratienilor (1817 - 1930), ai carei membri de formatie inginereasca au avut roluri-cheie in dezvoltarea economica si sociala a tarii. Reperul cu cea mai mare deschidere europeana si mondiala l-a reprezentat Mihail Manoilescu (1891 - 1950), inginerul care a descoperit legi economice fundamentale, intre care protectionismul si comertul exterior, aplicate, mai ales in America Latina, ca sursa a unor performante de exceptie (vezi, in special, Brazilia). Pe acest drum s-au angajat, in trecutul mai apropiat, numeroase generatii de ingineri al caror nume reprezinta echivalentul unor contributii de seama la dezvoltarea domeniilor vitale pentru fiinta nationala. Aceasta rapida rememorare s-a impus nu numai din considerente de ordin istoric, ci si pentru corecta situare, in timp si spatiu, a unor elemente definitorii ale relatiei inginer - economist in prezent.
Fireste, cand vorbim despre ingineri si economisti se impune a manifesta maximum de rigoare, a pastra proportiile, a opera - cum spunea inspirat Ionel I. C. Bratianu - „cu simtul masurii“. Dar, cand avem de-a face cu realizari de exceptie, nu exista niciun motiv de a nu prezenta lucrurile la adevarata lor valoare si, evident, importanta de ordin conceptual si practic.

18 ani de cercetari fructuoase
Consideratiile factuale si de principiu pe care le-am expus in randurile anterioare vin sa ajute la evaluarea lucrarii Clasele concentrarii economice si factorul 80%, de prof. univ. dr. ing. Cezar Mereuta, directorul Centrului Roman de Modelare Economica.
Titlul lucrarii poate ca nu spune prea multe cititorilor mai putin avizati. Nu vrem sa jignim pe nimeni daca vom prezenta cateva explicatii menite sa releve importanta capitala a temei abordate de autor. Inainte de toate, se cere reamintit ca modelarea macroeconomica s-a afirmat, cu putere, mai ales in a doua jumatate a secolului trecut, ca o necesitate imperioasa a unei mai bune fundamentari a deciziilor prin identificarea principalelor tendinte la nivel national, regional, continental si global. Pentru a ne da seama de amploarea activitatii de modelare macroeconomica este suficient sa amintim ca la Institutul de Statistica si Economie Cantitativa din Hamburg (unul dintre cele mai importante centre de profil din lume) se afla aproximativ 5000 de macromodele economice. Inca din 1967 (iata, se implinesc de atunci 45 de ani!) se deruleaza Programul LINK al ONU destinat promovarii pe plan mondial a modelarii macroeconomice.
Ce se poate aduce nou in domeniu? Raspunsul este: enorm, si aceasta intrucat limitele cunoasterii umane sunt fara... limite. Sa ne referim la cartea profesorului Mereuta pentru a da un raspuns ceva mai aplicat. In 1993, cand procesul de tranzitie spre economia de piata capata in Romania un suport legislativ si institutional, odata cu declansarea primului ciclu electoral complet, la ordinea zilei se aflau teme de o acuitate deosebita. Abordarea lor dintr-o perspectiva exclusiv stiintifica a determinat identificarea unor teme subordonate stabilirii prioritatilor strategice in materie de restructurare a economiei romanesti. Din aproape in aproape, profesorul Mereuta a ajuns la concluzia ca se cere elaborata o metoda speciala pentru stabilirea respectivelor prioritati. Autorul si-a numit metoda „analiza nodala“.
Alte cateva precizari se impun inainte de a „ataca“ fondul temei. Cum bine se stie, economia tarii ni se infatiseaza, inainte de toate, ca un sistem national de companii (firme). Aceste companii (firme) sunt grupate potrivit multor criterii de clasificare, unul dintre acestea fiind chiar clasificarea ramurilor economiei nationale (CAEN). De aici si notiunea de piete clasificate cu care a operat profesorul Mereuta. Mai departe a formulat conceptul de „noduri“ ale pietelor clasificate, notiunea referindu-se la companiile care acopereau cumulat 80 la suta din cifra de afaceri a unei piete date.
Chiar si pentru nespecialisti este familiara paradigma potrivit careia 20 la suta din cauze determina 80 la suta din efecte. Cercetarile profesorului Mereuta s-au concentrat asupra pietelor clasificate, ceea ce i-a permis sa constate ca media gradelor de acoperire a 80 la suta din cifra de afaceri este de 9 - 10 la suta din numarul total de companii al pietei analizate. Companiile-noduri sunt tocmai acelea care alcatuiesc prima fractiune de zece procente din numarul total. Aici a intervenit o alta notiune, cea de „putere“, pentru ca este limpede ca respectivele companii-noduri au cel mai greu cuvant de spus pe piata specifica.
Fireste, in aceste faze ale analizei s-a operat cu instrumentele fine ale matematicii, cu modele, cu indici, insa pentru insemnarile de fata prezinta interes esenta descoperirilor autorului „analizelor nodale“. In consecinta, trebuie sa ne referim, fie si numai foarte pe scurt, la conceptul de concurenta, fundamental pentru orice economie de piata. Se stie prea bine ca, pentru a se impune pe piata, companiile (firmele) cauta sa atinga performanta, prin inovatii tehnico-stiintifice, management modern, prin alte mijloace, unele chiar indezirabile. Planeaza asupra fiecarui „actor“ si a tuturor „actorilor“ de pe piata „sabia lui Damocles“ a falimentului, si de aceea cauta sa-si mareasca semnificativ capacitatea concurentiala. Chiar si nereusitele, esecurile reprezinta un stimulent (poate cel mai puternic) pentru o activitate performanta. Pornind de la aceste date ale realitatii, exprimate pregnant de statistica sistemelor mari, cercetarea efectuata de profesorul Mereuta a permis elaborarea unui model de evaluare corecta a nivelului de distorsionare a concurentei si de identificare a structurilor de putere ale companiilor active pe piete clasificate. Aceasta metoda a permis descoperirea unor legi empirice de mare relevanta, ceea ce - in ultima instanta - ajuta direct la adoptarea de masuri pentru crearea si consolidarea unui mediu concurential cu un numar de distorsiuni cat mai mic si mai putin grave.

Axele puterii la nivel microeconomic
Sublinierea faptului ca fiecare „actor“ din economie este vital interesat sa obtina performanta implica direct si indirect corpul ingineresc in cele mai diverse ipostaze. Ne referim, desigur, inainte de toate, la promovarea inovatiei ca factor determinant in capacitatea concurentiala a produselor si serviciilor, dar si la faptul incontestabil reprezentat de numarul relativ mare de ingineri in posturile de decizie la nivel de companii. Astfel, inginerii promoveaza, deopotriva, spiritul antreprenorial si managementul performant, ceea ce determina si gradul lor de interes major fata de aspectele relevante in cercetarea profesorului Mereuta.
Pentru a concentra expunerea, sa ne limitam la ceea ce putem sa numim „cota de piata“, respectiv dimensiunea puterii lor in raport cu concurentii. Studiile aplicate ale profesorului Mereuta au aratat ca, in ordine descrescatoare, clasele de oportunitate in dezvoltarea competitiva a IMM-urilor este urmatoarea (pentru primele 10 locuri, potrivit codului CAEN): industria constructiilor metalice si a produselor din metal, exclusiv masini, utilaje, instalatii; industria alimentara; fabricarea produselor textile, tabacirea si finisarea pieilor; fabricarea produselor farmaceutice de baza si a preparatelor farmaceutice; fabricarea altor produse din minerale nemetalice; fabricarea echipamentelor electrice; alte activitati industriale; fabricarea articolelor de imbracaminte; prelucrarea lemnului.
Un alt element esential vizeaza structura dimensionala a companiilor. Peste 94 la suta dintre acestea, la nivel national, au fost reprezentate, inainte de izbucnirea crizei, de microintreprinderi. Puterea lor, inclusiv in ceea ce priveste capacitatea de negociere, este mica, insa efortul de supravietuire pe o anumita nisa de piata contribuie la mentinerea echilibrelor macroeconomice. Pe de-o parte, constituie sursa unui mare numar de locuri de munca si, pe de alta parte, baza din care se selecteaza companiile mici, mijlocii si chiar mari.
Competitorii semnificativi, adica firmele care detin pe piata puterea cea mai mare, includeau, tot inainte de criza, 97 - 99 la suta din companiile mari si foarte mari, circa 80 la suta din companiile mijlocii, circa 45 la suta din companiile mici si numai aproximativ 3 la suta din microintreprinderi.
Revenim, astfel, la companiile-noduri care definesc structura de putere a oricarei piete clasificate. Pe piata exista companii-noduri care isi majoreaza cifra de afaceri, altele cauta sa supravietuiasca, iar cele din urma intra in criza. In acest tablou se integreaza si companiile-noduri care se afla in interdependenta. Bunaoara, multe dintre ele atrag numeroase microintreprinderi sau/si intreprinderi mici si mijlocii in calitate de furnizori, ceea ce creeaza si o vadita stare de dependenta.
In functie de un sistem de indicatori, profesorul Mereuta a fost unul dintre principalii promotori ai asa numitului Top 100, operatiune inceputa in anul 2000. Evolutiile din perioada 2000 - 2009 arata ca, in Romania, s-a conturat clar un model de dezvoltare economica pe baza de consum, ceea ce a determinat cresterea dependentei de importuri, vulnerabilizand tara noastra in fata crizei globale.
30 de companii au fost prezente in fiecare an in Topurile 100, acestea reprezentand o adevarata „axa a puterii“ la nivel microeconomic. Ele apartin urmatoarelor sectoare-cheie ale economiei romanesti. Este vorba despre o companie din agricultura, silvicultura si piscicultura, una din industria extractiva, opt din industria prelucratoare, patru din transporturi terestre si aeriene, cinci din comunicatii, sase din industria energiei electrice, termice, gaze si apa, cinci din comert.
Aceste 30 de companii cumuleaza 50,3 la suta din cifra de afaceri si 73,1 la suta din profiturile celor zece topuri din perioada 2000 - 2009. Cele care apartin sectorului de stat, respectiv 13 la numar, au o pondere de numai 25,6 la suta in totalul Topului 100, cele private, in numar de 17, au o pondere, in totalul Topului 100, de 74,1 la suta. Demn de retinut (de fapt, acesta este un element esential) este ca 15 companii din sectorul privat sunt multinationale semnificative. Ele au o pondere de 70,45 la suta din cifra de afaceri pe intregul Top 100, o pondere de 93,19 la suta din profitul brut si o rata a profitabilitatii generale de peste 7,7 la suta (companiile de stat au o rata de profitabilitate de... 0,047 la suta!).
Dupa cifra de afaceri, clasamentul este urmatorul: OMV Petrom, Arcelor Mittal Galati SA, Rompetrol Rafinare SA, Metro Cash & Carry Romania SRL, Automobile Dacia SA. Dupa profitul brut cumulat, ierarhizarea este urmatoarea: OMV Petrom SA, Orange Romania SA, Vodafone Romania SA, Lafarge Ciment Romania SA si Alro Slatina SA.
Este limpede ca avem de-a face cu o puternica dependenta a intregii economii nationale de companiile multinationale semnificative.
Cat priveste cele sase companii cu capital majoritar de stat, acestea sunt: Societatea Nationala de Transport Marfa, Societatea Nationala de Transport Calatori, Compania Nationala de Cai Ferate, SC CNTAR TAROM SA, Oltchim Ramnicu Valcea si RADET Bucuresti. Este suficient sa avem in fata aceasta lista pentru a ne putea explica multe in legatura cu ceea ce se intampla in respectivele companii. Dar, aceasta este o tema care merita sa fie examinata separat.
Instrumentele de evaluare elaborate de profesorul Mereuta ne ajuta sa abordam, cu mult spirit practic, si aceasta tema extrem de spinoasa.

Raportul national - international
Extrem de multe teme tratate mai serios decat in perioadele precedente isi au „originea“ in evolutia actualei crize globale. A devenit cu neputinta sa se inteleaga ce se intampla in prezent in propria tara fara o raportare la contextul international. De asemenea, s-au dovedit insuficiente analizele care au vizat si vizeaza o perioada relativ redusa (nu la scara istoriei universale, fireste) la ultimii ani pe spatii delimitate, de la national la regional si de la continental la mondial.
Spre placuta surpriza a cititorului, cartea profesorului Mereuta contine un subcapitol intitulat „Gradul de distorsiune a concurentei si analiza nodala din perspectiva produsului intern brut mondial in perioada 1970 - 2010“. Respectiva perioada de 40 de ani a fost marcata, cum bine se stie, de evenimente cruciale, inclusiv in Romania. Cuprinderea ei intr-un studiu bazat pe modelarea economica reprezinta, in sine, un act temerar.
Practic, autorul efectueaza prima tentativa din literatura mondiala de specialitate pentru aplicarea rezultatelor cercetarii proprii la nivel macroeconomic nu numai in ceea ce priveste tara noastra, ci intreaga lume. Bineinteles, seria de date cu care opereaza este enorma, iar un articol intr-o publicatie precum Univers ingineresc nu poate sa aprofundeze aspectele de ordin matematic. Ca si in cazul altor sectiuni ale cartii, mai importante pentru cititorii sunt concluziile desprinse din datele prezentate (repetam: extrem de bogate si cu o relevanta deosebita).
Una dintre acestea este ca - in prima jumatate a intervalului examinat - Statele Unite ale Americii au dominat structural lumea in interiorul a numai 10 la suta din tarile de pe glob care - impreuna - realizeaza 80 la suta din produsul intern brut global. Nivelul cel mai inalt de dominare de catre SUA in respectivul interval a fost atins in anul 1985. Cota de PIB a SUA, in totalul planetar, a fost de circa o treime. Pentru comparatie, Japonia, situata pe locul al doilea, avea o pondere de circa 15 la suta. Urma Germania, cu o pondere de circa 7 la suta - URSS se inscria pe locul al saptelea, cu o pondere de aproape 4 la suta. De-a lungul perioadei 1970 - 1989, in medie, doar 13 tari au avut statutul de nod-competitor.
Tabloul conturat de profesorul Mereuta este de-a dreptul coplesitor prin adevarurile pe care le releva. Iata cateva. In conditiile in care SUA s-au manifestat ca lider incontestabil, URSS a avut cea mai spectaculoasa pierdere de PIB, in timp ce Japonia a inregistrat cea mai spectaculoasa crestere. Sporuri considerabile au avut Brazilia si Spania. S-au mentinut constant pe locurile 8 - 10, in primul rand China si, apoi, Suedia, Olanda si Belgia. In 1980, a intrat in top si Arabia Saudita.
Dupa anul istoric 1989, s-au produs schimbari semnificative in cea mai mare parte a „ierarhiei“ mondiale si in ceea ce priveste ponderile in PIB mondial. SUA a continuat sa se afle pe primul loc, insa ponderea in PIB mondial a scazut la 23 la suta, in 2010. Pe locul al doilea a venit China, cu o pondere de 9 procente. Urmeaza Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Brazilia. Rusia are o pondere de 2,4 la suta si ocupa locul al 11-lea.
Tabloul prezentat explica, in buna masura, rolul G20, respectiv al statelor care realizeaza impreuna circa 80 la suta din PIB-ul mondial. Sigur, structura de putere din G20 este extrem de diversa insa, in ansamblu, prezinta o pondere covarsitoare, cu influenta globala determinata. De aici, interesul deosebit fata de summit-urile G20 ale caror decizii determina decisiv evolutiile politice si economico-sociale pe intregul glob pamantesc.
Unde se afla Romania in acest „peisaj“? Profesorul Mereuta a prezentat un tabel cu cota tarii noastre in PIB-ul mondial in fiecare dintre anii examinati, incepand cu 1970 si terminand cu 2010.
Astfel, in 1970, tara noastra a ocupat locul al 29-lea in lume cu o pondere in PIB-ul mondial de 0,038 la suta. Cea mai buna pozitionare s-a inregistrat (atentie!) in... 1972, cand a ocupat locul al 26-lea in lume cu o pondere de 0,041 la suta din PIB-ul mondial. Nu este locul aici pentru o analiza de detaliu privind anul 1972, dar rezultatele inregistrate au fost efectul unui program accelerat de investitii mai bine gandit si concretizat decat in alte perioade, investitii, deopotriva, productive si in principalele sfere sociale.
Pana in 1990, anul cu cele mai slabe rezultate a fost 1980 (cand a inceput o cadere masiva), prin ocuparea locului al 40-lea in lume, cu o pondere de 0,03 la suta din PIB-ul mondial. Acelasi loc 40 a mai fost ocupat in 1984, cu o pondere de 0,032 la suta din PIB-ul mondial.
In perioada tranzitiei spre economia de piata (1990 - 2010), pozitia internationala a Romaniei, din punct de vedere economic, s-a inrautatit. Cel mai defavorabil an a fost 1992, cand s-a situat pe locul al 60-lea, cu o pondere in PIB-ul mondial de numai 0,008 la suta. Reluarea cresterii economice in anul 2000 a dus la cele mai bune rezultate, in anii 2007 si 2008, cand Romania s-a aflat pe locurile 42 in clasamentul global, cu o pondere in PIB-ul mondial de 0,03 si, respectiv, 0,033 la suta. In perioada de inceput a crizei globale (2009 - 2010), Romania a pierdut sase locuri in ierarhia economica internationala.
Cu ajutorul unui numar considerabil de date care au permis sa se stabileasca amintitele clasamente, orice analist are posibilitatea sa traga concluzii dintre cele mai importante. In acest fel este direct si indirect recunoscator profesorului Mereuta pentru ca i-a pus la dispozitie elementele de fundamentare a unor opinii viabile.
Cert este ca, dupa aparitia cartii profesorului Mereuta, a devenit imposibil sa se recurga la proiectii strategice (pe termen mediu si lung) fara luarea in considerare a seriilor statistice deosebit de relevante. Mai ales in conditiile persistentei unor legende in ambele sensuri (si apologetice si denigratoare) si-au croit, in timp, mult spatiu de manifestare tot felul de teorii care dauneaza grav abordarilor stiintifice. Exista o stare de confuzie semigeneralizata, extrem de favorabila circulatiei de reprezentari gresite, in special in ceea ce priveste perioadele ante si postdecembriste.
Fara combaterea cu mijloacele stiintei a unor asemenea reprezentari este cu neputinta sa-si croiasca drum un minimum de realism in abordarea starilor de fapt romanesti si mondiale. Ne referim si la starile de spirit dominante in societate, la refuzul unor segmente ale acesteia de a-si asuma propria istorie, propriile erori, ceea ce - pentru abordarea stiintifica - echivaleaza cu blocarea oricarei posibilitati de evaluare corecta a realitatilor si de fundamentare a prognozelor.
Mai ales in conditiile actuale, cand se impun la toate nivelurile (national, regional, continental si planetar) revizuiri drastice ale politicilor economice si sociale, Romania nu-si mai poate permite sa ramana in expectativa, sa nu participe la marile dezbateri care privesc viitorul omenirii, fie si numai pe termen mediu (pana la orizontul anului 2020). Or, pentru a opta in cunostinta de cauza, in numele interesului national, elementele continute in cartea profesorului Mereuta sunt esentiale. Fie ca vizeaza puterea capitalului autohton in raport cu cel strain, fie ca se au in vedere tendintele care propulseaza anumite domenii la varful avantajelor comparative si competitive, astfel de elemente devin obligatorii in proiectiile strategice.
Fara indoiala ca vointa nationala, in primul rand a decidentilor politici, conteaza enorm in optiunile care se impun in conditiile actuale. Dar, aceasta vointa este cu totul insuficienta daca nu exista un suport stiintific adecvat. Este una dintre ideile centrale care se desprind din analiza factorilor de putere economica pe care a efectuat-o profesorul Mereuta in cartea sa. In aceasta consta si una dintre valorile de necontestat ale unui astfel de demers remarcabil.

In loc de concluzii
Redam, in cele ce urmeaza, esenta capitolului care incheie cartea profesorului Cezar Mereuta.
Macroexperimentul sau a inclus analiza pe o perioada de 13 ani (1995 - 2008) a 1009 piete clasificate, dintre care 456 au acoperit perioada 1995 - 2002, iar 553, anii 2004 - 2008. Astfel, a fost posibil sa se obtina rezultate importante in domeniul proceselor concurentiale si structurilor de putere ale companiilor pe piete clasificate. In esenta, cercetarile se sprijina pe patru concepte fundamentale care ar putea influenta semnificativ cercetarea stiintifica in viitor.
I. Particularitatea statistica fundamentala a repartitiilor cotelor de piata are o importanta exceptionala pentru ca imparte companiile active de pe o piata clasificata in doua categorii:
? o lume, in principal, a microintreprinderilor cu cotele de piata mai mici decat media, concentrate intr-un singur interval al abaterii standard, cu un comportament specific;
? o lume a companiilor cu cota de piata mai mare decat media, care se situeaza in mai multe intervale ale abaterii standard si in care au loc autenticele procese concurentiale. In functie de situatiile concrete ale pietelor, a fost identificata o tipologie a competitiei la care ne-am referit in consideratiile anterioare.
II. Metoda elaborata de profesorul Mereuta a permis identificarea claselor de distorsiune a concurentei printr-o reprezentare matriciala universala. Acest fapt este foarte important in procesul decizional. Dependenta de cotele liderului si de numarul de companii cu o determinatie de 97% este de o importanta capitala pentru ca presupune o regularitate statica intrinseca a repartitiilor structurale ale cifrelor de afaceri ale companiilor pe piete clasificate.
III. Identificarea dependentei numarului companiilor-noduri, ca si a numarului total de companii de cota liderului, cu o determinatie de 90%, are o importanta capitala pentru ca da posibilitatea definirii cu o probabilitate de 0,95 a numarului maxim al companiilor-noduri din repartitia structurala data.
IV. Semnificatia rezultatului este tulburatoare pentru ca rezulta, cu o probabilitate de 0,95, ca ponderea maxima a companiilor-noduri - care constituie structura de putere a sistemului si determina performanta acestuia - nu depaseste 16,5% din numarul total de companii.
Este o dovada a simetriei puterii in sistemele economice.
Nu putem incheia fara a semnala marea provocare lansata de aceasta cercetare, si anume verificarea universalitatii sale.
Intrucat cele doua teme de cercetare - distorsionarea concurentei si structurile de putere in sisteme economice - constituie repere majore ale desfasurarii activitatii economice in secolul XXI, profesorul Mereuta considera necesara initierea de catre noua generatie de cercetatori a unui program de testare a concluziilor in diverse domenii cum sunt: rezultatele structurale ale profitului si pierderii pe piete clasificate, ale produselor principale din tarile lumii, ale valorii adaugate a principalelor sectoare ale economiei realizate pe plan global.
Astfel, se vor putea desprinde si concluzii de natura filosofica asupra impactului in cercetarea fenomenelor economice specifice societatii secolului XXI, domenii de cel mai mare interes si pentru comunitatea inginerilor din Romania.