Jurnal de bord Identificarea si valorificarea potentialului cresterii economice
Data: 16-31 iulie 2018
O caracteristică a actualei perioade o constituie amplificarea şi aprofundarea dezbaterilor desfăşurate în spaţiul public privind evoluţia economiei româneşti din perspectiva datelor statistice oficiale. Pe măsură ce aceste date vizează mai multe domenii şi o perioadă mai îndelungată, această dezbatere capătă mai multă consistenţă. Cel mai recent element este oferit de publicarea celei de-a doua serii de date provizorii privind dinamica produsului inten brut (PIB). Esenţialul este reflectat de faptul că, faţă de precedentul comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS), pe tema creşterii economice a ţării, nu au intervenit schimbări semnificative. Prin urmare, în intervalul ianuarie - martie 2018, produsul inten brut a crescut cu patru procente.
Sigur, este vorba despre un recul faţă de recordul din anul precedent - când s-a înregistrat un spor de 6,9% - însă, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, România are, în continuare, unul dintre cele mai înalte ritmuri de creştere economică. Ne aflăm, aşadar, pe podium, fapt a cărui însemnătate nu mai trebuie subliniată.
Cu toate că principalul factor al creşterii PIB l-a constituit consumul gospodăriilor populaţiei, ritmul de creştere a acestui indicator s-a diminuat în condiţiile menţinerii la un nivel relativ ridicat a producţiei de bunuri şi unei anumite relansări a procesului investiţional. Un alt element demn de a fi reţinut priveşte îmbunătăţirea contribuţiei exportului net la sporirea produsului intern brut (în termeni reali). Pe acest fond, a avut loc o temperare a ritmului de creştere a deficitului de cont curent.
În rest, comunicatul INS atestă din nou faptul că industria are cea mai mare pondere la formarea PIB (aproape 23%), precum şi cea mai mare contribuţie, ca ramură, la sporul acestuia în primul trimestru din 2018, respectiv un procent din cele patru pe total. Din păcate, construcţiile bat pasul pe loc, inclusiv din cauza deficitului de forţă de muncă.
Pe un plan mai larg, situaţia de pe piaţa muncii, în ansamblul ei, face obiectul unor preocupări presante, în aproape toate ramurile economiei. Din motive tratate sistematic în comentariile noastre, avem de-a face cu un deficit cronic de personal, ceea ce impune - simultan cu orientarea învăţământului de toate gradele spre formarea de profesionişti în domeniile în care cererea este mai mare - adoptarea de măsuri urgente pentru utilizarea unor forme specifice de calificare la nivelul entităţilor de bază şi pe o serie de domenii de specializare. Riscurile pe care le prezintă prelungirea şi acutizarea actualei situaţii de pe piaţa muncii vizează nu numai încetinirea severă a ritmului creşterii economice, ci şi menţinerea inflaţiei la cote ridicate.
Dificultăţile existente şi în alte sfere de activitate, inclusiv cele care au un caracter prociclic, aduc în prim-plan necesitatea de a se acţiona pentru o creştere economică realmente sustenabilă, ceea ce presupune adoptarea şi aplicarea unui mix de politici macroeconomice menite să asigure nu numai stabilitatea financiară a ţării, ci şi consolidarea capacităţii de răspuns la noi riscuri şi provocări legate atât de evoluţiile interne, cât şi de cele internaţionale. În acest context, s-au relevat - la recente manifestări publice - principalele cerinţe pentru acţiuni practice în vederea amplificării şi diversificării surselor de finanţare, în special pentru programele de investiţii, de modernizare a economiei, atât prin creditare, cât şi prin accesarea fondurilor europene nerambursabile.
Este vorba, în acelaşi timp, despre gradul de îndatorare şi despre volumul pierderilor din economia reală, alte teme deosebit de preocupante. Tocmai diminuarea acţiunii acestor factori şi fructificarea mai eficientă a avantajelor comparative şi competitive se detaşează tot mai clar ca o necesitate de prim ordin. Restul decurge nemijlocit din această cerinţă fundamentală.
Alte articole




