Energia regenerabila in Romania: Potential de dezvoltare la orizontul anului 2030 (II)
Data: 16-31 iulie 2019
În Nr. 12/2019 al „Universului ingineresc" am început publicarea celor mai importante elemente incluse într-un interesant studiu elaborat de compania de consultanţă Deloitte, studiu intitulat „Energia regenerabilă în România: Potențial de dezvoltare la orizontul anului 2030". Analiza are în vedere estimarea unor scenarii fezabile privind evoluţia cotei energiei regenerabile la nivelul anului 2030 şi a beneficiilor economice asociate dezvoltării acestui sector în România. Raportul acoperă intervalul 2020/2021 - 2030, iar scenariile de dezvoltare, impactul şi beneficiile estimate se bazează pe situaţia de la momentul elaborării documentului. Continuăm, în numărul de faţă, prezentarea pe larg a acestui studiu, având în vedere importanţa şi actualitatea temei respective.
Investițiile necesare pentru fiecare scenariu
Creșterea cotei energiei regenerabile implică o serie de investiții semnificative în sistemul energetic românesc, care trebuie analizate, însă, și din perspectiva sprijinului acordat de Uniunea Europeană prin mecanismele și instrumentele de finanțare pe care le pune la dispoziția statelor membre în cadrul următorului buget comunitar. Pentru a susține atingerea obiectivelor scenariilor prezentate, analiştii Deloitte au realizat o simulare a investițiilor necesare în perioada 2021 - 2030. Astfel, investițiile cumulate în sectorul energetic românesc, pentru perioada de analiză, se așteaptă a fi de peste 18 miliarde euro, cu posibilitatea de a ajunge la 25,3 miliarde euro, în cazul Scenariului potențial B (Fig. 4).
Cheltuielile de investiții preconizate se împart între cheltuieli în centralele electrice (materiale, echipamente etc.), respectiv în rețeaua electrică (de transport sau distribuție).
În cazul investițiilor în rețeaua electrică s-a realizat o defalcare între investițiile publice și cele private, ponderea acestora fiind aproximativ egală și echilibrată, estimându-se un efort puțin mai mare din partea sectorului privat. De asemenea, în cazul investițiilor în centralele electrice s-a realizat o estimare a investițiilor care vor produce energie electrică din surse regenerabile, precum și a investițiilor în surse convenționale de producție a energiei.
Scenariul cu cele mai mici cheltuieli de investiții este Scenariul potențial A, întrucât sunt eliminate costurile cu construirea reactoarelor nucleare U3 și U4. Scenariul actual solicită un efort investițional de aproximativ 22,9 miliarde euro, conform Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC).
În plus, se preconizează investiții adiționale generate în alte sectoare economice, care vor totaliza 229 miliarde euro în perioada 2021 - 2030.
Pentru a atinge obiectivele UE la nivelul anului 2030 privind energia și clima este necesară, la nivel european, o finanțare suplimentară de 270 miliarde euro pe an, capital provenit, în principal, de la investitorii privați. Ponderea investițiilor estimate în cazul României reprezintă circa 10% din estimările UE (24,5 miliarde euro total investiții în România pe an, atât în sectorul energetic, cât și în alte sectoare economice, în cazul unei cote SRE de 35,5%).
Deși investițiile estimate sunt semnificative, reglementările UE vor susține implicarea capitalului privat în realizarea investițiilor. Consiliul European a anunțat inițiativa de creștere de la 20% la 25% a ponderii cheltuielilor pentru combaterea schimbărilor climatice în bugetul Uniunii în exercițiul financiar următor (2021 - 2027). Pe lângă această inițiativă, mai există unele instrumente de sprijin pentru a putea duce la îndeplinirea obiectivelor propuse, cum ar fi: Fondul European pentru Investiții Strategice (EFSI) și implementarea Planului de acțiune al UE privind finanțarea dezvoltării durabile a sectorului energetic; Platforma de finanțare în conformitate cu art. 27 din Regulamentul de Guvernanță a Uniunii Energetice; Fondul InvestEU, activ începând cu anul 2021 (oferind, printre altele, garanții dezvoltatorilor); Fondul de Modernizare din EU ETS (2021 - 2030); Transferuri statistice.
Impactul și beneficiile unei cote crescute de energie regenerabilă
Sectorul energetic joacă un rol principal pentru prosperitatea economică a României, având o pondere de peste 5% în formarea de valoare adăugată brută la nivel național (2015). România deține un potențial natural crescut de valorificare a surselor de energie regenerabilă, bazându-se în principal pe utilizarea resurselor de energie solară și eoliană.
Factorii de decizie au responsabilitatea de a lua decizii din ce în ce mai bine informate cu privire la oportunitățile pentru susținerea generării de energie din surse regenerabile. În majoritatea cazurilor, aceste decizii se bazează în principal pe comparația costului total uniformizat al energiei produse (LCOE) al tehnologiilor de producere. Studiul Deloitte ia, însă, în considerare și analiza altor indicatori macroeconomici, cu scopul de a măsura beneficiile suplimentare create în economia națională în urma investițiilor SRE. De aceea, se justifică o analiză mai atentă a contribuției SRE la creșterea economică și evaluarea valorii adăugate în sectoarele economiei pe care aceste investiții le vor aduce României în ansamblu. Mai mult, cuantificarea emisiilor de CO2, un alt indicator la nivel macro, reprezintă un argument indispensabil în contextul unor dezbateri în vederea creșterii cotei SRE.
Analiza de impact a fost realizată pe baza expertizei Deloitte și vizează cuantificarea impactului economic și a beneficiilor suplimentare asociate creșterii cotei SRE în consumul de energie electrică în scenariile modelate. Evoluția cotei SRE reprezintă un subiect de o importanță majoră nu doar pentru țara noastră, ci și un angajament față de partenerii externi, și în special o responsabilitate față de generațiile viitoare. Rezultatele analizei arată faptul că tranziția energetică va avea un impact incontestabil asupra economiei și securității energetice a României. În acest context, autorii studiului precizează că obiectivele analizei au fost următoarele:
▪ Calcularea impactului economic pe care investițiile în centrale de producere a energiei eoliene îl vor avea în Produsul Intern Brut al României;
▪ Calcularea impactului economic pe care investițiile în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice îl vor avea în PIB;
▪ Analiza efectelor de propagare în ansamblul economiei ce pot fi determinate în sectoarele relevante tranziției energetice (de exemplu, transporturi, construcții, industria autovehiculelor) și care va duce la dezvoltarea suplimentară a economiei în ansamblu;
▪ Ilustrarea și compararea impactului scenariilor SRE asupra mediului.
a. Impactul economic
Analiză de impact ia în considerare investițiile în proiecte noi de producere a energiei eoliene, precum și în rețelele de transport și distribuție în perioada 2021 - 2030. Evaluarea impactului economic se bazează pe Scenariul potențial A, presupunând o cotă SRE de 35% din consumul final brut de energie. În cadrul acestei analize, impactul economic a fost cuantificat prin analiza volumului de investiții, incluzând cheltuielile de capital și operaționale, precum și impactul acestor investiții asupra PIB-ului României. Defalcarea impactului în direct și indirect ilustrează efectele pe care proiectele SRE le au asupra economiei românești. De asemenea, proiectele SRE au un impact asupra sectoarelor industriale conexe, dar și asupra întregii economii. Așadar, analiza prezintă și impactul pe care investițiile în SRE le pot avea asupra economiei românești (2021 - 2030).
i. Impactul investițiilor SRE
Calculele care au stat la baza analizei de impact arată că valoarea cumulată a investițiilor interne în SRE este de 18,3 miliarde euro pentru perioada analizată. Din totalul investițiilor în parcuri eoliene, 42% vor fi cheltuite în economia românească, în timp ce în cazul rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice acest procentaj este de 55%. Astfel, în perioada analizată (2021 - 2030), fiecare miliard al investițiilor în SRE va aduce o valoare adăugată economiei românești de 2,17 miliarde euro, respectiv 2,09 miliarde euro.
Cu alte cuvinte, rezultatele arată că un miliard de euro cheltuit pentru parcuri eoliene sau rețele electrice va conduce la o valoare adăugată în economia românească de cel puțin 2 miliarde euro (Fig. 5).
1) Impactul investițiilor în parcuri eoliene. În vederea cuantificării valorii adăugate generată din investițiile în producerea energiei electrice în centrale electrice eoliene dispecerizabile (CEED), aceasta a fost defalcată pe tipuri de impact.
Impactul direct cuprinde investițiile și activitățile dezvoltatorilor centralelor eoliene, iar volumul investițiilor poate fi evaluat prin măsurarea cheltuielilor de capital și operaționale pe parcursul ciclului de viață al proiectelor. Mai mult, se aplică un multiplicator de 42% (0,42), reprezentând gradul de absorbție pentru piața românească sau, cu alte cuvinte, ponderea investițiilor totale cheltuită în economia românească. Având un volum total al cheltuielilor de capital de 4,51 miliarde euro, impactul direct ajustat al parcurilor eoliene în economie va totaliza 2,52 miliarde euro în perioada analizată.
A doua categorie este cea a impactului indirect, reprezentând suma tuturor activităților desfășurate de furnizorii și subcontractorii centralelor eoliene din industrie, cuprinzând, în principal, producătorii turbinelor și ai altor componente, precum și prestatori de servicii. Aplicând factorul de multiplicare (0,55), aceste activități vor rezulta într-un impact indirect de 2,95 miliarde euro între anii 2021 și 2030 în România.
În concluzie, impactul total generat atât prin investiții directe, cât și indirecte în parcurile eoliene, se cifrează la o valoare adăugată totală de 5,47 miliarde euro în economia României între 2021 și 2030.
Cu alte cuvinte, un miliard euro investit direct în parcuri eoliene va genera un total de 2,17 miliarde euro în economia țării.
2) Impactul investițiilor în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice. Valoarea adăugată generată prin investiții în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice în România a fost defalcată pe cele două tipuri de impact.
Impactul direct cuprinde investițiile în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice, cuprinzând cheltuielile de capital și operaționale pe parcursul ciclului de viață al proiectelor. În cazul rețelelor se aplică un multiplicator de 55% (0,55), reprezentând gradul de absorbție pentru piața românească. Așadar, din volumul total al cheltuielilor de capital, impactul direct ajustat al rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice în economie va totaliza 7,44 miliarde euro în perioada analizată.
Impactul indirect reprezintă toate activitățile des-fășurate de furnizorii și subcontractorii de servicii și materiale implicați în proiectele de investiții în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice în România, iar aplicând factorul de multiplicare (0,55), impactul indirect se ridică la 8,14 miliarde euro între 2021 și 2030.
Concluzionând, impactul total generat atât prin investiții directe, cât și indirecte în rețele electrice se cifrează la o valoare adăugată totală de 15,6 miliarde euro în economia României între 2021 și 2030.
Cu alte cuvinte, fiecare euro investit direct în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice va genera 2,09 euro în economia românească.
ii. Efecte adiționale ale dezvoltării SRE
Tranziția în domeniul energiei va aduce beneficii tuturor sectoarelor economice, facilitând competitivitatea, inovarea și noi oportunități de investiții. Analiştii Deloitte au cuantificat, în acest studiu, impactul investițiilor interne care vor fi efectuate în sectoarele considerate ca fiind cele mai relevante pentru tranziția energetică asupra Produsului Intern Brut al României. Investițiile în sectoarele în cauză vor totaliza 229 miliarde euro, iar valoarea investițiilor interne efectuate în aceste sectoare din economia românească va fi de 82,6 miliarde euro, având un grad de absorbție pentru piața românească între 20% și 70%.
Rezultatul evaluării arată că impactul investițiilor din sectoarele alese asupra PIB-ului României se va cifra la 364,6 miliarde euro în perioada 2021 - 2030. Așadar, fiecare euro investit în SRE în sectoarele relevante va genera 4,4 euro în Produsul Intern Brut în perioada analizată.
Potențialul cel mai mare în privința impactului investițiilor SRE în PIB-ul românesc îl are industria autovehiculelor cu o valoare de peste 43 miliarde euro investiții interne în SRE și un impact în PIB de 132 miliarde euro. Investițiile SRE în sectorul de transporturi se cifrează la aproape 11 miliarde euro, cu un impact în PIB de 112 miliarde euro, iar sectorul de construcții are un impact de 109 miliarde euro în PIB, la o valoare a investițiilor SRE de peste 20 miliarde euro.
b. Impactul asupra mediului
Scăderea accelerată a emisiilor GES s-a datorat unui proces amplu de transformare a sectorului industrial și este de așteptat ca acest trend descendent să fie semnificativ mai mic în perioada 2021 - 2030 comparativ cu perioada 1990 - 2016 (Fig. 6). Cantitățile de gaze cu efect de seră (GES) produse conform celor 3 scenarii analizate se află într-o ordine descrescătoare, în comparație cu anul de referință 2015, când cantitatea GES era de 26,2 milioane t CO2 echivalent.
Pentru Scenariul de referință, care prevede o cotă SRE de 32,4%, cantitatea de GES ar scădea cu 16,6%, la 21,9%. Scenariul potențial A cu o cotă țintă de 35% SRE în consumul final de energie ar putea realiza o scădere a cantității GES cu numai 14,7%, în timp ce în cazul Scenariului potențial B, pentru care cota SRE în consumul final de energie ar fi numai cu 0,5% mai mare față de scenariul precedent, și anume 35,5%, cantitatea emisiilor GES ar scădea cu 35%.
Diferența semnificativă în privința emisiilor GES între Scenariile potențiale A și B se explică în principal pe baza surplusului energiei nucleare generată de către Unitățile 3 și 4, spre deosebire de ipoteza avută în vedere în cadrul Scenariului A, conform cărora aceste unități nu s-ar realiza.
Particulele PM10 (Particule de materie cu diametrul mai mic de 10 micrometri), în special provenind din arderea cărbunelui, sunt un factor care contribuie în mod semnificativ la poluarea aerului. Ele pot avea efecte negative asupra mediului, iar inhalarea poate cauza probleme respiratorii. Analizând cantitățile emisiilor PM10 pentru producerea unui kWh energie electrică din surse convenționale și regenerabile în România, cu o cantitate de doar 0,5 kg/10⁵ emisă în urmă producerii de energie eoliană, față de 4 kg/10⁵ în cazul arderii cărbunilor, studiul constată că dezvoltarea SRE ar contribui la eliminarea impactului negativ generat de emisiile PM10.
Principalele bariere și provocări în atingerea unei cote SRE crescute la
nivelul anului 2030
Analiza principalelor bariere și provocări în atingerea unei cote SRE corespunzătoare potențialului natural de valorificare a surselor de energie regenerabilă din România (82 GW, depășind astfel de trei ori capacitatea necesară - 26,6 GW - pentru atingerea unei ținte ambițioase de 35%) a avut în vedere caracteristicile cadrului actual de reglementare la nivelul sectorului, precum și a cadrului legislativ aferent nivelului de taxare aplicabil producătorilor SRE-E.
Principalele bariere identificate în urma analizei pot fi sintetizate astfel:
1. Regulile și mecanismele de piață actuale nu oferă un cadru de tranzacționare (energie electrică și certificate verzi) adaptat specificului de producție a energiei electrice din surse regenerabile;
2. Accesul dezvoltatorilor la rețea este condiționat de îndeplinirea unor condiții tehnice excesive, îngreunat de proceduri administrative îndelungate și complexe, presupunând în același timp costuri semnificativ mai mari decât cele înregistrate la nivel național (comparativ cu tehnologiile clasice) sau european;
3. Instabilitatea cadrului fiscal și de reglementare generează costuri suplimentare, care afectează rentabilitatea centralelor existente și descurajează potențialii noi investitori.
Pe de altă parte, aportul surselor de energie regenerabilă ar putea fi esențial în răspunsurile României în ceea ce privește atingerea țintelor prevăzute în pachetul legislativ Energie curată pentru toți europenii. Pentru aceasta, o provocare este reprezentată inclusiv de extinderea geografică a resursei, în alte zone decât Dobrogea.
Principalii factori care vor susține integrarea unei cote SRE crescute
Realizarea unei cote SRE de 32%, stabilite în urma consultărilor interinstituționale la nivel european în iunie 2018, necesită o revizuire a politicilor și măsurilor actuale pe plan regional și național. În acest context, abordarea în vederea realizării acestei cote ar trebui să fie bazată pe reglementări stabile, mecanisme de piață eficiente, și dezvoltarea tehnologiilor. Aceste elemente vor contribui la o dezvoltare a SRE cât mai eficientă și avantajoasă din punctul de vedere al costurilor și acceptanței la nivel instituțional și public a SRE în România.
Principalul instrument de evaluare, determinare și monitorizare a țintelor stabilite la nivel european în materie de decarbonizare, securitate energetică, eficiență energetică, reguli de piață și, nu în ultimul rând, de energie regenerabilă va fi reprezentat, la nivel național, de Planul Național Integrat de Acțiune în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC). Obiectivele, politicile și măsurile prevăzute în acest Plan, în corelare cu mecanismele/instrumentele de finanțare utilizate pentru susținerea acestora vor determina, în principal, parcursul sectorului energetic românesc la orizontul anului 2030.
Avându-se în vedere în special recomandările Comisiei privind ipotezele care trebuie luate în considerare la elaborarea Planurilor Naționale, principalii factori/piloni care vor susține integrarea unei cote SRE crescute în România sunt reprezentați, în opinia autorilor studiului, de cadrul de reglementare, mecanismele suport de tranziție și dezvoltarea tehnologică. Măsurile aferente au nevoie de un cadru consistent de implementare, indiferent de anul convergenței LCOE SRE cu alte surse convenționale.
Pe fondul maturizării tehnologiilor, creșterii nivelului de trai și al calității vieții, al creșterii gradului de conștientizare a tuturor părților interesate privind decarbonizarea ca principal factor de combatere a schimbărilor climatice, o serie de alte politici/măsuri - complementare celor menționate anterior - pot fi puse în practică, în concordanță cu nivelul de convergență atins de economia românească cu economiile țărilor dezvoltate.
Cu toate acestea, și în disonanță cu politicile naționale/regionale, este posibil ca, în perioada de tranziție către un sector energetic/economic cu intensitate scăzută a emisiilor de gaze cu efect de seră, autoritățile locale să preia inițiativa și să adopte mai rapid măsuri la nivelul comunităților locale, astfel încât SRE vor beneficia de un impuls suplimentar, determinat de combaterea efectelor poluării sau altor factori care afectează calitatea vieții în orașele/metropolele respective.
Alte articole




