Eveniment la Academia de Stiinte Tehnice din Romania Discursul de receptie al prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor
Data: 16-31 iulie 2019
Recent, în sala AGIR din Calea Victoriei nr. 118, București, în fața unei numeroase asistențe, prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor și-a prezentat discursul de recepție în calitate de membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR). Discursul, intitulat Valorificarea bogăţiilor minerale de pe teritoriul României, s-a constituit, în cel mai autentic spirit academic, într-o impresionantă trecere în revistă a dezvoltării mineritului în ţara noastră şi, totodată, într-un omagiu adus înaintaşilor care au activat şi activează în acest domeniu esenţial pentru progresul economiei, al întregii societăţi.
Oamenii şi timpul sub presiunea istoriei
La începutul discursului, s-a relevat că mineritul a creat baza materială a civilizației umane, întreaga evoluţie din acest domeniu împletindu-se strâns cu însăși istoria omenirii. Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au pus în evidență activitatea de extragere şi valorificare a diferitelor minerale şi roci încă din Paleolitic. „După cucerirea Daciei de către romani, exploatarea bogățiilor subsolului cunoaște un puternic avânt. Astfel, în timpul stăpânirii romane, în minele din Dacia ajung să lucreze peste 20 000 de oameni. Romanii, cea mai mare forță militară a vremii, au acordat o atenţie deosebită exploatării fierului, menţinând minele cunoscute (Teliuc, Ghelari, Ocna de Fier) şi deschizând altele noi. Economia Romei avea însă nevoie mai ales de aurul şi argintul dacilor. În condiţiile unei producţii anuale de aur curat de 3000 kg şi a unei cantităţi duble de argint, în timpul celor 166 ani de ocupaţie, probabil că romanii au exploatat din zăcămintele Munţilor Apuseni aproximativ 500 000 kg aur şi 950 000 kg de argint. Ei au mai exploatat şi alte metale: plumbul, cuprul, mercurul. În același timp, au exploatat zăcămintele de sare în peste 20 de localități din Transilvania și Maramureș".
Activitățile miniere au continuat de-a lungul timpului pe baza unor tehnologii perfecționate continuu, astfel încât în secolul XX au cunoscut cele mai favorabile condiţii de dezvoltare. „Ritmul accentuat al producţiei, creşterea numărului şi dimensiunii întreprinderilor miniere, creşterea adâncimii de exploatare, introducerea pe scară largă a mecanizării şi necesitatea asigurării condiţiilor de lucru mai bune au pus în faţa ştiinţei miniere o serie de probleme mai mari şi mai complexe decât în trecut, la rezolvarea cărora este chemată să contribuie și știința consacrată acestui domeniu".
În discursul de recepţie, s-a subliniat că, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-au organizat și dezvoltat șapte subramuri ale industriei extractive, și anume extracția și prepararea cărbunelui, sării, minereurilor feroase, minereurilor neferoase, minereurilor nemetalifere, minereurilor de metale prețioase și minereurilor de metale rare și radioactive. În toate cele șapte subramuri s-a înregistrat o creștere continuă și accentuată a producțiilor fizice până la sfârșitul anilor 1980. Dezvoltarea industriei extractive s-a bazat aproape în exclusivitate pe utilaje fabricate în țară. În a doua jumătate a secolului precedent, în România au fost deschise și puse în exploatare peste 100 de mine și cariere, s-au dezvoltat capacitățile de producție la peste 50 de mine, s-au construit peste 30 de instalații și uzine de preparare și s-au proiectat, construit și pus în funcțiune peste 15 uzine de fabricare și reparații utilaj minier. În acest sector, au activat în acea perioadă peste 175 000 de persoane.
Transformări şi adaptări într-o tranziţie dureroasă
Prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor a reamintit că industria minieră a înregistrat în ţara noastră, începând cu anul 1990, o perioadă de declin simultan cu profunde transformări şi adaptări în procesul tranziției la economia de piață. În acest sens, au fost menţionate o serie de măsuri şi au fost formulate şi concretizate mai multe concepte strategice privind restructurarea de fond a industriei miniere, care au constat, printre altele, în: ▪ Restructurarea tehnologică şi a producţiei; ▪ Restructurarea organizatorică şi managerială; ▪ Restructurarea personalului; ▪ Restrângerea sau sistarea activităţii productive. Este vorba despre unele mine cu rezerve geologice în epuizare, precum şi cu condiţii geologo-miniere deosebit de grele, care aveau costuri de producţie mari şi foarte mari.
Începând cu anul 1998, prin 11 Hotărâri de Guvern succesive, a fost aprobată închiderea definitivă, conservarea şi monitorizarea factorilor de mediu post-închidere a 556 de obiective miniere. În ultimii 25 de ani, în toate cele trei sectoare miniere, în unităţile care mai funcţionează, nu s-a făcut nicio investiţie, dotarea tehnică rămânând la nivelul anilor 1980 din secolul trecut, iar activitatea s-a desfăşurat şi se desfășoară la cote minime. Producția actuală de substanțe minerale utile este, în prezent, la nivelul unei cincimi din producţia realizată anual în România înainte de 1990.
„Privind situaţia în ansamblu asupra exploatării şi valorificării substanţelor minerale utile solide, concluzionăm că, în noile condiţii economice, este necesară reconsiderarea poziției şi implicării statului român în domeniul minier, în special prin îmbunătățirea capacității instituționale, astfel încât accentul să cadă asupra rolului de reglementare şi promovare în domeniul minier, simultan cu asigurarea unui sistem viabil în care entitățile private să opereze, să asigure finanțarea şi managementul. Statul trebuie să-şi valorifice mai bine şi eficient poziția ca proprietar al resurselor minerale prin instituirea unui sistem stabil, competent şi echitabil de asociere, de taxe şi redevenţe.
Forurile științifice şi de dezbatere naționale şi mondiale privind utilitatea viitoare a mineritului au căzut de acord şi acționează cu multă perseverență pentru realizarea prevederilor unui decalog despre minerit, între care regăsim: dezvoltarea durabilă a mineritului, aplicarea în domeniu a unor tehnologii inovatoare mai eficiente și mai ieftine, protecția mediului, dezvoltarea cercetării și a învățământului".
În încheiere, prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor a spus: „Vă mărturisesc că sunt mândru că fac parte din colectivitatea minerilor și încrezător că vom depăși perioada aceasta de incertitudini din domeniul mineritului și că acesta va fi reorganizat și revigorat în folosul națiunii române".
O viaţă şi o operă în slujba mineritului din România
Potrivit tradiţiilor academice, preşedintele ASTR, Mihai Mihăiţă, a prezentat răspunsul la discursul de recepție. În spiritul aceloraşi tradiţii, au fost reamintite principalele date din viaţa şi activitatea prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor. Astfel, s-a menţionat că s-a născut la 28 noiembrie 1938 la Cordăreni, judeţul Botoșani, ca fiu de CFR-ist, a absolvit Liceul Moise Nicoară din Arad în anul 1956 și a urmat cursurile Institutului de Mine din Petroșani, specialitatea Exploatări miniere, cursuri absolvite în 1961. La acelaşi institut de învăţământ superior a devenit doctor inginer în 1971. După absolvire, a devenit cadru didactic la Institutul de Mine. Aici a parcurs toate gradele didactice până la cel de profesor universitar (1976). După pensionare (2005) a devenit profesor consultant și conducător de doctorat în domeniul ştiințelor inginerești - mine, petrol și gaze.
Activitatea de creaţie ştiinţifico-tehnică, marcată de o preocupare deosebită pentru inovare, s-a concretizat în aproximativ 200 de articole și lucrări științifice publicate în țară și străinătate în reviste de specialitate sau susținute la diferite manifestări științifice naționale și internaționale. A elaborat circa 30 de cărți și tratate de specialitate şi a participat la materializarea a peste 100 de contracte cu institute de cercetare-proiectare și cu unități miniere, precum și la îndeplinirea obiectivelor prevăzute în unele granturi cu Ministerul Educației Naționale.
Este membru în Comitetul Internațional de Organizare a Congreselor Mondiale Miniere, în Societatea Internațională a Profesorilor Minieri și în Asociația Națională a Profesorilor din Geologie și Minerit. I s-a conferit premiul Opera Omnia din partea Consiliului Național al Cercetării Ştiințifice din Învățământul Superior, Ordinul Muncii și Ordinul Național Pentru Merit în grad de cavaler.
Totodată, preşedintele ASTR a spus: „V-ați afirmat ca dascăl de o ținută etică și profesională ireproșabilă, un prolific autor de cărți tehnice, monografii și manuale universitare, ceea ce v-a atras o bine meritată recunoaștere pe plan național și internațional. Este de remarcat că, în 1975, ați publicat primul Tratat de Exploatări miniere la zi din România, lucrare în care ați abordat, din punct de vedere teoretic și practic, vasta problematică a acestei activități de extragere și valorificare a zăcămintelor de substanțe minerale utile. În următorii ani, lucrarea a căpătat noi valențe, adaptate la progresele realizate pe plan mondial, precum și la realizările românești remarcabile din domeniul minier".
Preşedintele ASTR, Mihai Mihăiţă, s-a referit, în continuare, la datele şi faptele conţinute în discursul de recepţie, privind evoluţia mineritului în ţara noastră în perioada de tranziţie, remarcând poziţia consecventă a prof. univ. dr. ing. DHC Dumitru Fodor de militant activ pentru valorificarea superioară cât mai eficientă a resurselor minerale ale țării, inclusiv în calitate de membru al AGIR și al ASTR. După ce a menţionat, în acest context, laborioasa activitate ştiinţifico-tehnică a profesorului Dumitru Fodor din ultimii ani, activitate concretizată şi în lucrări de mare valoare apărute în Editura AGIR, preşedintele ASTR a spus, în încheiere: „Discursul dumneavoastră este o excelentă sinteză care prezintă varietatea bogățiilor subsolului în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, iscusința populaţiei autohtone recunoscută încă din vremuri imemoriale, evoluţiile de-a lungul a peste două milenii, ceea ce constituie pagini extrem de valoroase din istoria naţională şi universală. Impresionează amploarea şi consistenţa informațiilor privind locurile unde s-au descoperit, unde s-au aflat sau se află minerale utile și evoluția în timp a tehnologiilor de extracție și prelucrare. Este o istorie bazată pe date exacte, parțial trăită, scrisă cu pasiune și care te îndeamnă să o cunoști şi, implicit, să o evaluezi la cele mai înalte standarde. Apreciind în mod deosebit activitatea științifică, didactică și managerială în învățământul superior și pe ansamblul domeniului minier, închei acest răspuns la discursul de recepție urându-vă, în spiritul tradițiilor academice, «Fiți binevenit în comunitatea membrilor titulari ai Academiei de Științe Tehnice din România.
Vivat academia!
Tuturor sănătate și voie bună!»".
Întreaga manifestare s-a constituit într-o vie expresie a preţuirii valorilor, a tradiţiilor ştiinţifico-tehnice româneşti, într-o expresie a determinării membrilor ASTR de a duce mai departe şi de a îmbogăţi valoroase tradiţii în spiritul idealurilor înaintaşilor şi al imperativelor vremurilor ce vor avea să vină.
Alte articole




