Cand „prea mult“ inseamna „prea putin“ si... viceversa

Din numeroase unghiuri de analiză, mediul economico-social în care își desfășoară activitatea corpul ingineresc din țara noastră prezintă particularități inedite, procese și fenomene cu o amploare și o acuitate fără precedent, punându-și amprenta asupra tuturor modalităților de exercitare a profesiei. Starea de criză multiplă nu numai că se prelungește, ci aduce în prim-planul preocupărilor noi și noi provocări. Chiar dacă majoritatea cauzelor de fond reprezintă „importuri" este de remarcat că în special mijloacele de acțiune anticriză sunt predominant de natură internă.

Premisa principală o constituie - ca orice alt act decizional - diagnoza corectă. La nivel național, în strânsă conexiune cu economia UE și cu cea globală, cea mai recentă diagnoză a fost conținută în comunicatul referitor la ședința Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României (BNR).

Aparent, este posibil doar la nivel macro să se contracareze stări de fapt de sorginte globală, cum sunt, în actuala perioadă, inflația și recesiunea. Analiza BNR confirmă, fără urmă de îndoială, în ambele cazuri, că factorii externi sunt în cea mai mare măsură la originea celor două pericole majore pentru evoluțiile micro și macro, cel puțin pe termen scurt. În această analiză, se are în vedere, în special, trimestrul al III-lea al anului în curs, interval care, potrivit celor mai exigente prognoze, va fi marcat de vârful creșterii ratei inflației și de intrarea în recesiune a unui șir de țări cu un potențial economic uriaș. De aici, influențe deosebit de puternice asupra lanțurilor de producție, de aprovizionare, de transport din aproape toate zonele lumii. Deocamdată, măsurile adoptate în statele cele mai dezvoltate din punct de vedere economic și de organisme cu o arie de acțiune internațională nu au dat rezultatele scontate nici cantitativ și nici calitativ. Cu toate acestea, există o sumă de entități economico-sociale, inclusiv din România, care fac față cu succes situației de criză cu care ne confruntăm. Dacă ar fi să sintetizăm politicile lor proactive, vom identifica relativ lesne acele orientări care au șanse reale de a-și dovedi eficiența și în viitorul previzibil.

Începând cu înființarea de noi rețele de creare a valorii, continuând cu reprofilarea activităților în funcție de schimbările de pe piețele interne, naționale, regionale și mondiale și terminând cu valorificarea superioară a bunurilor și serviciilor realizate, cu preocuparea prioritară pentru reducerea costurilor prin promovarea progresului științifico-tehnic, respectivele firme își consolidează reziliența și, astfel, nu numai că supraviețuiesc, ci și prosperă. Și aceasta pentru că, oricât de grave și prelungite ar fi crizele, totdeauna, pe lângă provocări, riscuri și incertitudini, există oportunități.

Dacă ne rezumăm la țara noastră, nu este dificil de examinat modul în care au acționat și acționează firmele profitabile. Încă de la declanșarea crizei pandemice au desfășurat o veritabilă ofensivă pe trei „fronturi", respectiv pentru păstrarea și fructificarea resurselor umane, pentru adaptarea marketingului la condițiile în continuă schimbare de pe piețe și pentru intensificarea procesului investițional, nu oricum, ci tot în funcție de cererea pieței, dintr-o perspectivă cât mai largă posibil, în timp și spațiu.

Desigur, contează foarte mult detaliile, specificitatea domeniilor de activitate, dimensiunile și experiența firmei, însă, în privința strategiilor și tacticilor de business, perioada actuală evidențiază, înainte de toate, preponderența soluțiilor la care ne-am referit, cele care indică alocarea resurselor, secvențialitatea măsurilor exclusiv în funcție de necesitățile reale ale pieței, atât în accepțiunea restrânsă privind domeniile de activitate, cât și în cea generală a caracteristicilor intrinseci ale economiilor libere. De aici, cerința cunoașterii și înțelegerii problemelor globale în vederea adoptării și aplicării celor mai eficiente soluții locale.