O initiativa a AGIR care isi asteapta finalizarea de doua decenii Parcul National al Stiintei si Tehnicii

Recurs la istorie

Publicăm, în această pagină, informația potrivit căreia Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării va prelua Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida". Este un demers care readuce în atenție o inițiativă a Asociației Generale a Inginerilor din România din urmă cu aproape două decenii. În 2003, președintele AGIR, Mihai Mihăiță, a propus ca în Parcul Carol I, având ca bază Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida", să se înființeze Parcul Național al Științei și Tehnicii. Se aveau în vedere pregătirile pentru marcarea, în 2006, a 100 de ani de la organizarea, în Parcul Carol I, a Expoziției Naționale dedicate celei de-a 40-a aniversări a domniei Regelui Carol I, a 25 de ani de la proclamarea Regatului României și a 1800 de ani de la stabilirea primilor coloniști romani în Dacia. Propunerea de amenajare a PARCULUI NAȚIONAL AL ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII era fundamentată pe un studiu amplu care detalia modul de organizare a Parcului, însoțită de un proiect de lege corespunzător. Cu toate că studiul a fost înaintat forurilor de decizie la nivel național în repetate rânduri, nu a fost urmat nici măcar de un răspuns oficial, fie și negativ. Așa cum vom consemna, tot în această pagină, rămân pe deplin valabile argumentele prezentate de inițiator și autor, prof. as. dr. ing. Eur Ing DHC Mihai Mihăiță, în numele AGIR. Acesta este contextul în care publicăm informația care are ca sursă Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării.

Un posibil prim pas

Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja, a anunțat că instituția pe care o conduce va prelua de la Ministerul Energiei Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida", pentru a-l moderniza și a-l transforma într-un reper al Bucureștiului și al României. „Demersul se încadrează în obiectivul de mandat pe care mi l-am asumat de la bun început: să-i reîndrăgostim pe români și mai ales pe tineri de știință. Ne dorim un obiectiv de referință, de nivel european, după visul și planurile marelui inginer român Dimitrie Leonida. Am încredere că putem strânge legăturile între mediul românesc de cercetare și acest templu al tradiției românești în știință și tehnologie", a declarat Sebastian Burduja.

Ministrul a deschis un dialog cu instituțiile implicate pentru a clarifica toate chestiunile privitoare la patrimoniul muzeului, situația financiară și perspectivele de dezvoltare. Urmează pașii legali și administrativi pentru finalizarea acestui demers, care vor fi comunicați public.

Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida", situat în Parcul Carol I din București, este primul muzeu tehnic al României, fiind fondat în anul 1909 de către inginerul Dimitrie Leonida după modelul unui muzeu de profil din Germania, vizitat de Leonida în perioada studiilor universitare efectuate la Școala Politehnică din Charlottenburg (Germania). Este cel mai important muzeu tehnic din țară, găzduind o serie de exponate unicat, o bibliotecă cu peste
20 000 de volume de știință și tehnică, precum și o fototecă cu peste 10 000 de imagini reprezentative. Din punct de vedere tematic, muzeul este organizat în sectoare pe ramuri de activitate tehnico-științifică: mecanică, magnetism și electricitate, descărcări în gaze, fizică atomică, căldură și mașini cu abur, energetică, transporturi rutiere, iluminat, optică, foto, cinematografie, înregistrarea și redarea sunetului, telecomunicații, mașini de calcul și tipărit, aviație și
aerospațial, hidraulică, mașini industriale, electrotehnică, siderurgie, mașini unelte. Din totalul obiectelor existente în muzeu, foarte multe sunt de o valoare excepțională prin faptul că sunt rare pe plan mondial și reprezintă repere pentru istoria științei și tehnicii. Printre acestea, se regăsesc: ▪ Instalația de extracție a sării (crivac), construită de meșteri anonimi, folosită la Salina Praid încă din 1737; ▪ Cilindrul primei mori cu abur din România, care a funcționat la moara Assan din București, 1853; ▪ Primele tipuri de telefoane folosite în România începând cu anul 1882; ▪ Dinamul Edison (1884) care alimenta cu electricitate Teatrul Național din București; ▪ Automobilul „trăsură" Olds Patent, 1898, unul dintre primele automobile care au circulat în București; ▪ Mașina cu aburi cu dublă expansiune „Sulzer", 1898, care a funcționat la postăvăria din Azuga; ▪ Primul automobil cu formă aerodinamică construit în 1923 de Aurel Persu; ▪ Motorul de la avionul I.A.R. 81 (1937) considerat în epocă pe locul II în lume datorită performanțelor tehnice; ▪ Pilele Karpen cu electrozii din aur și platină inventate de fostul rector al Universității Politehnice, Nicolae Vasilescu Karpen, care mai pot da curent și acum, la multe decenii de la construcție; ▪ Motorul „Krup" de la submarinul „Delfinul" - primul submarin al Marinei Române dat în funcțiune în anul 1936; ▪ Aparatul de zbor individual cu reacție, „rucsac zburător", inventat în anul 1958 de Justin Capră și Ion Munteanu.

În anul 2000, muzeul a fost preluat în administrare de compania Electrica, iar, începând cu anul 2005, de Electrica Serv, filială a Societății Energetice Electrica. „În ultimele zile, s-a scris despre situația dificilă a acestui loc care ar trebui să fie un templu al științei și tehnologiei românești, după modelele marilor muzee de profil din Vest. Este important de spus că nu s-a pus nicio clipă în discuție închiderea muzeului (...). Cu toții ne dorim creșterea profilului primului și celui mai important muzeu tehnic din România. Și vom reuși acest lucru", a mai punctat ministrul cercetării, inovării și digitalizării.

O mărturie de conștiință și de profesionalism

De-a lungul mai multor ani, publicația noastră Univers ingineresc a revenit asupra inițiativei AGIR referitoare la înființarea PARCULUI NAȚIONAL AL ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII. Pentru a se sintetiza luările de poziție, a fost publicată, în nr. 12/2010, o scurtă prezentare a lucrării apărute în Editura AGIR, elaborată de prof. as. dr. ing. Eur Ing DHC Mihai Mihăiță, care conținea toate detaliile necesare pentru susținerea acestui demers care a fost primit cu interes și susținut de personalități din mediul academic, universitar, politic și mai ales de ingineri, dar conjuncturile de atunci au dus - cum s-a mai întâmplat deseori de-a lungul mult frământatei noastre istorii - la amânarea deciziei pe termen neprecizat. În articolul din Univers ingineresc se arăta:

„Nu se poate spune că a fost un demers «consumat» în anonimat, deoarece autorul s-a adresat, așa cum am mai precizat, la vremea respectivă (în 2003) celor mai înalți factori decidenți din stat, iar, în măsura posibilităților, Univers ingineresc, ca și alte publicații ale societății civile, au informat despre proiectul Parcului Național al Științei și Tehnicii. Stadiul de la acel moment, respectiv ignorarea proiectului de către cei care aveau dreptul și obligația de a decide, a vorbit de la sine despre «soarta» unor inițiative menite să păstreze peste timp valorile unei țări care nu a dus niciodată lipsă de talente, de spirite angajante, dar pe care vitregia vremurilor le-a împiedicat să-și ducă ideile până la capăt. Pe scurt, obiectivele proiectului - educarea publicului larg, în special a tinerei generații, în spiritul valorilor științei și tehnicii, punerea în evidență a activității umane, identificarea, colectarea, conservarea, restaurarea și valorificarea tezaurului din acest domeniu, înscrierea Parcului în circuitul cultural și turistic - relevă, fără alte comentarii, gradul de utilitate a demersului la care ne referim.

Nu mai puțin importante sunt componentele structurale ale Parcului, de la actuala clădire a Muzeului Tehnic «Prof. ing. Dimitrie Leonida» la fosta Gară Filaret și clădirea Uzinei Electrice Filaret, de la Observatorul Astronomic până la Arenele Romane, repere ale unei istorii cu care se cuvine sa ne mândrim și pe care, din păcate, le-am dat uitării, dacă nu chiar le-am lăsat să dispară. Înscrierea acestor venerabile edificii într-un spațiu unitar, coordonat, ar reprezenta încă o șansă dată memoriei istoriei. Este suficient sa se privească Planul de ansamblu reprodus în volum pentru a ne da seama cât de mult s-ar câștiga dacă toate componentele ar fi valorificate într-o viziune unitară.

Desigur, ca în orice proiect, interesează în cel mai înalt grad realismul acestuia, posibilitățile de a se parcurge în timp optim drumul de la idee la practică. Lucrarea la care ne referim răspunde exemplar și acestor exigențe. Un capitol este consacrat celor două etape de realizare, respectiv adoptarea unui act normativ adecvat, odată cu crearea cadrului instituțional și asigurarea surselor de finanțare.

Cu toate că termenele preconizate de prof. as. dr. ing. Eur Ing DHC Mihai Mihăiță au rămas cu mult în urmă din pricina dezinteresului oficial față de proiect, rămân perfect în vigoare etapele proceselor de proiectare și executare a lucrărilor, ale construcțiilor și amenajărilor muzeistice. Nu lipsesc nici datele privind evaluarea investiției, bineînțeles, calculate la perioada în care a fost elaborat proiectul. Oricum, merită reținut că valoarea totală a investițiilor nu ar fi depășit 20 milioane de euro. Dar, adevărata valoare nu se exprimă numai în bani, ci mai ales în ceea ce ar fi câștigat generațiile actuale și viitoare din materializarea unei idei care nu trebuie să se piardă sub colbul nepăsării, birocrației și deficitului de respect față de valorile naționale și universale."

*

Acest text rămâne valabil și astăzi, în 2022, odată cu exprimarea speranței că, de data aceasta, pornind de la demersul ministrului Cercetării, Inovării și Digitalizării, Parcul Național al Științei și Tehnicii va deveni realitate.