ACTIVITATEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE SUB SEMNUL UNOR EVOLUTII CONTRADICTORII

* Are inteligenta un pret? * Poate fi haosul organizat? * Exista modalitati de oprire a "exodului creierelor"? * Ce-i afara zugravit, inauntru este viu si natural? * Rezultatele sunt pe masura pretentiilor?

Din cand in cand, razbat in presa informatii despre activitatea de cercetare-dezvoltare (C&D), de obicei sub semnul senzationalului - de la privatizari considerate frauduloase pana la "ploaia" de medalii obtinute la prestigioase expozitii internationale de inventii, de la protestele sindicatelor din domeniu la acceptarea, in concursuri dure, a unor proiecte romanesti din domeniul informaticii. De fapt, acest domeniu (IT) este mereu prezent in mass-media, dar nu neaparat in legatura cu activitatea de C&D, ci mai ales in functie de operatiunile speciale efectuate in Romania de mari companii transnationale de profil, una dintre explicatii constituind-o banii pentru publicitate incasati de ziare.
Daca ar fi sa conturam o imagine de sinteza privind mediatizarea activitatii C&D, atunci putem afirma - fara teama de a gresi - ca se afla in semi-obscuritate, intr-o zona marginala. Dar, ce se intampla cu aceasta activitate in realitate, dincolo de interesul efemer al presei? La acesata intrebare vom incerca sa dam cateva raspunsuri, inevitabil partiale, incomplete, data fiind si "discretia" cu care lucratorii din aceasta sfera isi prezinta public rezultatele.

UN SONDAJ DE OPINIE
Este posibil ca persoanele care nu fac parte din sistemul C&D sa aiba o imagine deformata a adevaratelor stari de fapt din domeniul luat astazi in "colimator". De aceea, inainte de a examina cateva aspecte care se leaga de efortul societatii pentru sustinerea acestui tip de activitate ar fi bine sa aflam ce gandesc cercetatorii despre ei insisi. Pentru un asemenea demers ne este de un real folos sondajul efectuat recent de Institutul de Studii Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane.
Cum era de asteptat, cele mai multe necazuri (nemultumiri) sunt legate de bani. De altfel, asupra acestui aspect vom reveni si noi. Deocamdata, sa prezentam cateva rezultate ale sondajului.
45% dintre cei care au raspuns intrebarilor considera ca salariile angajatilor sunt mai mici - in termeni reali - decat cele dinainte de 1990; 47 % apreciaza ca valoarea contractelor este in prezent sub cea pana la Revolutie; 44 % sunt de parere ca si numarul contractelor s-a diminuat; 34 % afirma ca bugetele institutului in care lucreaza nu acopera nici salariile angajatilor; 26 % declara ca - in afara de acoperirea salariilor - respectivele bugete nu permit finantarea la nivel minim a activitatii de cercetare propriu-zisa.
Cum se vede, una peste alta, situatia financiara este considerata de un numar mare de respondenti drept necorespunzatoare. In acelasi timp, evaluarea activitatii lor inregistreaza cote nesperat de ridicate, daca avem in vedere opinia dominanta din societate potrivit careia "cercetarea este la pamant".
Ei bine, 23 % dintre cei intervievati sunt foarte multumiti de ceea ce au realizat si realizeaza; 55 % sunt destul de multumiti; 19 % nu prea multumiti si numai 3 % deloc multumiti. In total, 97% se considera multumiti, e adevarat intr-o gama diferita, dar multumiti.
Aceste autoevaluari sunt completate semnificativ cu aprecierile referitoare la performantele institutelor in care lucreaza cei chestionati. 53% considera ca nivelul de performanta este bun, competitiv pe plan national; 24% apreciaza ca este foarte bun, excelent pe plan national; 17% cred ca este ... doar competitiv pe plan national. Mai raman tot 3 procente care il considera foarte prost.
Concluzia care se desprinde din acest sondaj este aceea ca, in conditii dificile, angajatii unitatilor de C&D inregistreaza rezultate predominant pozitive. Daca lucrurile stau intr-adevar asa, atunci suntem indreptatiti sa ne punem tot felul de intrebari, de la explicatia faptului ca rezultatele cercetarii nu se simt semnificativ in societate, pana la cele care vizeaza curentul definit prin "fuga creierelor".
Sondajul nu ofera suficiente date pentru a raspunde unor asemenea intrebari si de aceea nu ne vom aventura in emiterea de ipoteze si, cu atat mai putin, in zona speculatiilor.

ALOCARILE BUGETARE
Sa trecem de la perceptia cercetatorilor asupra conditiilor in care lucreaza si a rezultatelor pe care le obtin la prezentarea unor date, sa le spunem, obiective.
Pentru acest an in vederea finantarii activitatii de cercetare-dezvoltare-inovare s-au alocat 2.352 miliarde de lei. Inainte de a comenta aceasta cifra si de a o defalca, potrivit prevederilor bugetare, suntem datori cu o explicatie. Pana acum ne-am referit doar la C&D si nu la inovare. Formula mai extinsa este cea oficiala. Se cuvine, in context, sa precizam ca impartasim si noi punctul de vedere potrivit caruia inovarea este parte componenta a C&D si nu un element exterior acestora. Dar, din pricina formulei oficiale am fost obligati, pentru rigoarea prezentarii, sa recurgem si la completarea de rigoare.
Din suma mentionata, cea mai mare parte este destinata finantarii actiunilor prevazute in Programul National pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare, respectiv 1.5000 de miliarde de lei. Urmeaza cheltuielile pentru programele-nucleu, adica 190 de miliarde de lei si cele pentru granturi, 60 de miliarde de lei. E mult, e putin?
Aparent este putin, chiar foarte putin daca recurgem la comparatii cu situatia din alte tari. Fata de Coreea de Sud, de exemplu, cheltuielile pe locuitor pentru C&D sunt la noi de 15 ori mai mici. Chiar fata de Grecia (situata pe ultimul loc la acest capitol in randul membrilor UE), respectivele cheltuieli sunt de 3 ori mai mici. Daca ne referim la volumul fondurilor alocate C&D constatam ca tarile vest-europene cheltuiesc de zeci de ori mai multi bani pentru C&D decat Romania.
Una dintre problemele care apar cand recurgem la astfel de comparatii este urmatoarea: daca activitatea de C&D este atat de buna precum o apreciaza lucratorii din sistem de ce nu se obtin venituri proprii suficient de mari pentru a acoperi diferenta fata de alocarile bugetare? Doar avem de-a face - si in cazul rezultatelor cercetarii - cu o "marfa", cu un "produs" destinat pietei, e drept, pentru o piata specifica, dar tot piata. Unde se "duc" aceste rezultate ca nu "vin" destui bani de pe urma lor?
Potrivit sondajului de opinie la care ne-am referit in paragraful anterior, in 2002, beneficiarii respectivelor rezultate au fost in proportie de 19% comunitatea academica si stiintifica din tara, de 15% CNCSIS, de 18% Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, 9% institutii centrale ale statului, 12% institutii locale ale statului, 21% agenti economici cu capital de stat, 20 % agenti economici cu capital privat.
Nu se precizeaza cate cercetari finalizate si-au gasit beneficiarii, ce pondere au acestea in totalul activitatii de C&D. Dar, chiar in absenta unor astfel de date si a informatiilor despre veniturile realizate, apare destul de clar ca ponderea beneficiarilor din economie este relativ redusa, ceea ce reprezinta o situatie opusa fata de cea din tarile dezvoltate. Nu mai vorbim despre faptul ca, acolo, centrul de greutate al C&D se afla in companii, in intreprinderi, ceea ce asigura o legatura nemijlocita cu cerintele reale ale pietei.
Nu excludem posibilitatea ca din resursele bugetare sa se aloce mai mult activitatii de C&D, chiar cu asumarea riscului de a nu se acoperi alte nevoi, unele extrem de presante. In acelasi timp, se impune a observa ca, in majoritatea cazurilor, C&D constituie o activitate de tip economic, adica orientata spre profit. E adevarat, sunt domenii mai ales in cercetarea fundamentala care nu aduc profit imediat si nemijlocit, insa in cercetarea tehnica (bunaoara) lucrurile stau altfel. Fara profit activitatea nu se justifica.
Sigur, problemele finantarii raman deschise, supuse dezbaterii specialistilor, insa nu putem eluda cel putin doua elemente: posibilitatile limitate ale bugetului de a aloca bani mai multi din pricina stadiului de dezvoltare a economiei si contributia inca modesta pe care C&D o aduce tocmai la dezvoltarea economiei, astfel incat sa existe resurse bugetare mai multe. Avem de-a face cu o retea de corelatii de care se cuvine sa tinem seama atunci cand purcedem la emiterea de aprecieri, inclusiv a unor judecati de valoare.
INSTITUTELE NATIONALE
Cum era normal in perioada de tranzitie, sistemul stufos de cercetare-dezvoltare dinainte de 1990 a intrat - si el - in "malaxorul" reformei. Nu este locul aici pentru o analiza a ceea ce s-a intamplat cu domeniul de care ne ocupam in economia de comanda (sa-i spunem doar asa), "sub inteleapta conducere a tovarasei academician doctor inginer Elena Ceausescu". Viziunile idilice, triumfaliste promovate atunci nu aveau decat o firava sustinere faptica. Desi numarul personalului din reteaua de cercetare depasea 130.000 de angajati, in majoritate lucratori auxiliari, rezultatele erau modeste, atat din pricina bazei tehnico-materiale precare cat si a sistemului hipercentralizat de planificare, ceea ce nu era de natura a stimula creativitatea. Practic, progresul tehnico-stiintific era promovat in principal prin importurile de instalatii si tehnologii, in special in anii '70, iar realizarile incontestabile ale cercetatorilor romani s-au obtinut doar in cateva domenii, in special cele legate de planurile faraonice ale cuplului dictatorial.
O evaluare realista a starilor de fapt din C&D a scos la iveala necesitatea de a se actiona simultan in mai multe directii, de la privatizarea unor unitati la dimensionarea personalului in functie de necesitati si resurse, de la schimbarea conceptiei privind programarea la stabilirea de noi prioritati in conditiile trecerii la economia de piata.
Daca ne referim la procesul de privatizare a unor unitati vom observa lesne multe disfunctionalitati, inclusiv ilegalitati crase. Nici acest aspect nu poate fi tratat aici exhaustiv, inclusiv din cauza penuriei de informatii veridice. Fapt este ca, din aproape in aproape, invatandu-se si din erori, s-a ajuns la concluzia ca sub "pulpana" statului si, prin urmare, in limitele aclocatiilor bugetare, trebuie sa se afle indeosebi un numar relativ restrans de unitati, denumite institute nationale de cercetare-dezvoltare.
Pentru a nu lasa loc echivocului, precizam ca sistemul C&D este mult mai ramificat, el cuprinzand entitati specifice cu statut de institute sau societati comerciale, cu capital de stat sau privat, organizate in structurile organelor de specialitate ale administratiei publice, in universitati, in subordinea si coordonarea Academiei Romane, academiilor de ramura etc.
Rezumandu-ne la institutele nationale, retinem ca sase dintre acestea se afla sub coordonarea directa a Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cinci sub coordonarea directa a Ministerului Economiei si Comertului, unul sub coordonarea directa a Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului. Repetam, este vorba numai despre administratia publica centrala (nu includem aici alte structuri). Ne referim, in special, la aceste institute nationale deoarece avem de-a face cu unitati puternice, cu un rol mai important in asigurarea progresului stiintifico-tehnic si care beneficiaza de o mai consistenta finantare din surse bugetare.

PROGRAME SI PLANURI (cat cuprinde)
Multa vreme s-a spus ca una dintre cauzele principale ale dificultatilor existente in sfera C&D consta in deficitul de viziuni, in absenta perspectivei pe care o pot oferi doar programe si planuri de anvengura nationala. Chiar si in prezent se poarta discutii pe aceste teme.
La o analiza mai atenta, constatam ca exista chiar o "inflatie" de programe si planuri. Astfel, Programele de cercetare-dezvoltare si inovare coordonate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului includ: 1) Planul National pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare, actualizat in 2001, cu extinderea datei de aplicare pana in 2005; 2) Programul de Cercetare-Dezvoltare ORIZONT 2000, prelungit prin Legea nr. 191/1999; 3) Programul de granturi pentru cercetarea stiintifica. De asemenea, exista Programele de cercetare coordonate de Academia Romana, care includ: 1) Proiecte nationale prioritare fundamentale; 2) Programul de granturi specific pentru Academia Romana. La randul lor, academiile de profil au propriile programe si planuri.
Daca ar fi sa sintetizam esenta acestui numar mare de documente, cu dimensiuni impresionante, atunci putem sa grupam obiectivele si prioritatile in felul urmator:
I. Modernizarea economiei nationale, care urmeaza sa se concretizeze in nu mai putin de opt programe: agricultura si alimentatie (AGRAL), Viata si sanatate (VIASAN), Mediu, energie, resurse (MENER), Amenajarea teritoriului si transporturi (AMTRANS), Stimularea aplicarii inventiilor (INVENT), Relansarea economica prin cercetare si inovare (RELANSIN), Calitate si standardizare (CALSIT), Consolidarea infrastructurilor standardizarii (INFRAS).
II. Consolidarea elementelor noii economii bazate pe cunostinte. Aici avem de-a face cu patru programe: Societatea informationala (INFOSOC), Biotehnologii (BIOTECH), Materiale noi, micro si nanotehnologii (MATNANTECH), Tehnologii in domeniul aeronautic si spatial (AEROSPATIAL).
III. Programul de cooperare si parteneriat (CORINT) care are drept obiectiv principal integrarea comunitatii stiintifice din Romania in comunitatea stiintifica internationala, inainte de toate in cea europeana.
IV. Programul de cercetare fundamentala si de interes socio-economic si cultural (CERES). Asa cum ii spune si numele, acest Program are ca scop esential sprijinirea prin C&D a tuturor elementelor care pot determina progresul societatii romanesti.
La toate acestea se cer adaugate programele cu caracter international la care Romania participa intr-un fel sau altul, in special programele initiate, coordonate si finantate in mod consistent de Uniunea Europeana.
In aceste conditii, devine extrem de dificil sa se urmareasca modul in care sunt indeplinite programele respective. De aceea, s-a optat pentru asezarea intregii activitati C&D pe baza proiectelor cu tinte precise. Desi nu este agreata de un numar apreciabil de cercetatori, obisnuiti sa primeasca salariile ca orice lefegiu la stat, finantarea pe baza de proiecte se dovedeste mai buna decat cea practicata anterior.

PROIECTELE
Ideea organizarii si desfasurarii activitatii pe baza de proiecte si-a croit greu drumul. S-a declansat o competitie pentru atribuirea unui numar cat mai mare de proiecte, dintre cele mai bine platite, competitie la care n-au rezistat prea multi cercetatori din cele mai diverse domenii. Inertiile, in special, in sfera mentalitatilor, a obisnuintelor si-au spus si isi mai spun cuvantul. Cu toate acestea, in 2001 s-au propus 3.193 proiecte din care au fost acceptate pentru finantare 1.045. In 2002 s-au propus mai multe proiecte, respectiv 3.508, in schimb nu s-au admis la finantare decat 422. Observam aici, lesne, intrarea in competitie a unui numar mai mare de cercetatori, dar si cresterea sensibila a exigentei in selectarea proiectelor.
In momentul de fata, potrivit licitatiilor din anii precedenti sunt in derulare, conform Planului National pentru Cercetare-Dezvoltare si Inovare, 3.286 de proiecte, cele mai multe pentru programele RELANSIN (1.521), AGRAL (1.492) si la mare distanta, CALIST (314), CERES (271) s.a.
Pentru anumite categorii de proiecte, considerate mai importante, au fost instituite bonificatii, ceea ce a creat stimulente suplimentare pentru orientarea activitatii spre unele prioritati economice si sociale. In randul acestora se afla conceperea si realizarea de tehnologii si produse noi potrivit cerintelor pietei. Aceste proiecte sunt, de regula, cofinantate de agentii economici, respectiv viitorii utilizatori. Tot prin cofinantare, dar de data aceasta si prin participarea unor consortii de C&D, se bucura de bonificatii tehnologiile si produsele care au sansa de a patrunde, in conditii de eficienta sporita, pe piata externa.
Finalizarea proiectelor a impus desfasurarea unor programe de investitii deloc neglijabile, investitii care in unele cazuri au fost realizate cu alte resurse decat cele alocate, in special, institutelor nationale.
Departe de noi intentia de a cosmetiza starile de fapt din zona C&D. De altfel, am si mentionat multe dintre greutatile cu care se confrunta cercetatorii, ca si deficientele din propria lor activitate. Am dorit sa oferim cat mai multe informatii deoarece - de-a lungul timpului - au aparut numeroase clisee, formule-standard, prejudecati, expresii prefabricate care au distorsionat si distorsioneaza grav realitatea. Fireste, se aloca putine resurse financiare activitatii de C&D, chiar daca nu le comparam cu cele din alte tari, ci cu necesitatile minimale de ordin intern. Gestionarea acestor resurse nu este, insa, totdeauna cea optima. La fel, capacitatile existente, in pofida uzurii fizice si morale accentuate in cele mai multe situatii, pot fi mai bine folosite, asa cum o demonstreaza si experienta unor institute cu rezultate economico-financiare mai consistente. Ar mai fi multe de spus si vom continua sa prezentam in numerele viitoare date si fapte din sfera cercetarii-dezvoltarii. Deocamdata
ne-am propus sa "producem" fie si numai o mica bresa in zidul reprezentarilor eronate. In definitiv, adevarul nu face (nu trebuie sa faca) rau nimanui.