Abonamentul de gaze naturale - un element necesar pe o piata libera a gazelor naturale
Data: 1-15 august 2005
Societatea Inginerilor din Domeniul Gazelor Naturale, Filiala Sibiu, asociatie profesionala a inginerilor din domeniul gazelor naturale, ce isi desfasoara activitatea in cadrul Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, considera gresit modul in care autoritatile romanesti au inteles sa solutioneze problema „Abonamentului de gaze naturale”.
Consumul de gaze naturale ia in considerare doua aspecte:
- nevoile (necesarul) de gaze naturale in orice moment din an, care determina capacitatea rezervata pentru fiecare consumator si conduce prin insumare la dimensionarea retelelor;
- cererea efectiva de gaze, care corecteaza nevoile consumatorilor cu posibilitatile lor financiare si pretul la un moment dat.
Defalcarea pretului gazelor naturale in doua componente, componenta care se refera la necesarul de gaze sau componenta de capacitate rezervata (abonamentul) si componenta care se refera la cererea efectiva de gaze sau componenta marfa (costul unitatii de gaz vandut), permite urmarirea eficientei si eficacitatii activitatilor, identificarea componentelor care induc costuri ridicate si modalitatilor de reducere a acestora.
Introducerea abonamentului la gaze naturale s-a realizat pentru prima data in SUA, dar o regasim si la Medias in anul 1923, conform precizarilor lui C.I. Motas in lucrarea „Valorificarea subsolului de gaz metan din Ardeal”.
Metoda prezinta avantajul unei bune corelari intre necesarul orar de gaze rezervat de fiecare client si cantitatea de gaze orara consumata, determinandu-i pe consumatori sa analizeze cu multa atentie solicitarile privind necesarul de gaze naturale (stopand astfel supradimensionarea cererii, respectiv supradimensionarea instalatiilor si echipamentelor cu toate elementele negative ce rezulta din aceasta: costuri investitionale, costuri de operare, mentenanta etc.).
De exemplu, doi consumatori care au rezervat o capacitate pentru consum, unul 100 mc/h si celalalt 15 mc/h, vor determina realizarea unei retele cu capacitatea de 115 mc/h. Realizarea acestei retele duce la un cost de investitie proportional cu capacitatea rezervata. Considerand ca ambii consumatori au un consum mediu de 10 mc/h, in lipsa abonamentului vor achita fiecare contravaloarea a 10 mc/h (componenta marfa) la care se adauga cheltuielile care revin acoperirii investitiei pentru reteaua de 115 mc/h, in cote egale, lucru care nu este corect avand in vederea ca din cauza excesului de gaze rezervat de catre unul dintre consumatori (respectiv cel care a solicitat 100 mc/h) s-a realizat o retea care nu este folosita eficient. Asadar, cel care a rezervat 100 mc/h si consuma doar 10 mc/h ar trebui sa achite un pret mai mare decat cel care a rezervat 15 mc/h si consuma tot 10 mc/h.
Introducerea abonamentului ar permite repartizarea (alocarea) costurilor proportional cu capacitatea de gaze rezervata, lansand un semnal pozitiv catre consumatori. Consumatorul care constata plata suplimentara datorita capacitatii rezervate isi poate corela capacitatea rezervata cu consumul, aspect care duce la reducerea cheltuielilor sale cu energia, banii economisiti putand fi utilizati pentru alte investitii, inclusiv pentru diminuarea consumului energetic.
Perceperea corecta a componentelor pretului gazelor naturale determina:
- consumatorii sa recunoasca ca totul are un cost si ca nu exista produse sau servicii gratuite;
- reactia consumatorilor, la semnalele transmise prin componentele pretului asupra diminuarii consumului de energie prin lucrari de investitii, modernizare si mentenanta;
- administratia sa incurajeze investitiile in sectorul gazier si masurile economice privind economisirea gazelor si sa gaseasca mecanismele reducerii impactului pretului asupra segmentelor defavorizate ale populatiei;
- modificarea structurii consumului de gaze si cresterea securitatii energetice a tarii;
- monitorizarea poluarii si stimularea reducerii ei;
- utilizarea eficienta a resurselor materiale si umane;
- asigurarea necesitatilor financiare pe termen scurt si lung, in scopul functionarii eficace si dezvoltarii sectorului gazier.
Invocarea problemelor sociale create de introducerea abonamentului este falsa. Economia de piata care functioneaza cu succes in multe tari din lume a demonstrat ca singurul mod de sprijinire a persoanelor cu venituri scazute este dezvoltarea unei politici energetice (prin prisma triadei economie-energie-ecologie), pentru reducerea nivelului consumului de energie si implicit al impactului costurilor cu energia asupra populatiei defavorizate. Subventionarea energiei pentru anumite paturi defavorizate sau mentinerea la un nivel scazut a pretului gazelor pe motive sociale sunt abordari care si-au dovedit ineficienta transferand problemele prezente in viitor si agravarea lor.
Apreciem ca introducerea abonamentului prezinta si dezavantaje, dar cu totul diferite de cele vehiculate in ultima perioada, si anume:
• Recuperarea unei parti importante din cheltuieli prin componenta capacitate plaseaza o parte insemnata din riscurile folosirii capacitatii la consumatori in vreme ce operatorul sistemului de distributie nu este stimulat sa-si eficientizeze activitatea;
• Pentru consumatorii cu factori de sarcina scazuti (casnici si comerciali) componenta de capacitate poate rezulta atat de mare incat pretul la utilizatorul final sa depaseasca pretul combustibilului alternativ ducand la substituirea gazelor cu combustibili mai poluanti;
• Metodologia pe baza de costuri folosita la fundamentarea abonamentelor genereaza un sistem de preturi si tarife care sunt mai mult istorice decat prospective.
In concluzie consideram improprie renuntarea la abonament si sugeram mentinerea acestuia, concomitent cu analizarea impactului introducerii abonamentului si a necesitatii revenirii asupra metodologiei care sta la baza calcularii tarifelor.