Ingineri mari personalitati Prof.dr.ing. Octavian Traian Popa

Octavian Traian Popa s-a nascut la 22 februarie 1930 în casa lui Traian Popa, muncitor de cai ferate, profund religios, din Oradea. Spiritul religios în care a fost crescut de tatal sau l-a însotit toata viata. În 1940 se refugiaza împreuna cu tatal, mama, Floare, si sora, Silvia, în Sighisoara. Acolo îsi termina gimnaziul si apoi liceul, în 1947. În ciuda unei vocatii cu totul exceptionale pentru matematica si fizica, este atras si de literatura, muzica si mai ales de pictura. Dezvolta singur, în adolescenta, cu adevarat har de autodidact, o pasiune vie pentru limba si literatura, muzica clasica, jazz si pictura impresionista, pasiuni pe care le va pastra toata viata. La 17 ani ia ore de corn în schimbul unor meditatii de algebra si picteaza splendide peisaje din Sighisoara. Deoarece profesorul de desen îi sugereaza ca talentul pentru arta nu îl va duce nicaieri în Romania acelor ani, se îndreapta spre Politehnica.
Între anii 1947 si 1952 este student al Facultatii de Mecanica din Timisoara, specializarea Masini hidraulice si pneumatice. În anul 1952 absolva Facultatea de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic din Timisoara si este repartizat ca inginer la Uzinele Cugir, unde este remarcat si trimis la specializare în Cehoslovacia. Revine în calitate de doctorand cu bursa la Catedra de masini hidraulice a Facultatii de Mecanica din Timisoara, în 1957. În cadrul doctoratului, la sugestia si sub îndrumarea academicianului Aurel Barglazan, tanarul asistent de atunci se ocupa de problema retelelor de profile, elaborand teza de doctorat de exceptie, intitulata “Retele de profile Carafoli”, care va fi sustinuta în anul 1962.
În anul 1959, tatal - pe care îl iubea nespus de mult - este arestat pe motive politice. Îsi gaseste refugiul si-si pastreaza puritatea si inocenta nu doar prin profesie, pasiune pentru arta si integritate morala, dar si printr-un unic simt al umorului, care-l caracterizeaza.
În 1960 se casatoreste cu Mariana Pop. În anul 1961 i se naste singurul copil, fiica Octavia.
Continua o remarcabila cariera universitara, fiind asistent între anii 1957-1961, sef de lucrari între anii 1961-1965, conferentiar între anii 1965-1969. În paralel, între anii 1958-1964 lucreaza ca cercetator stiintific la Baza de Cercetari Stiintifice a Academiei Romane. În aceasta perioada prolifica publica enorm în tara si în strainatate.
În anul 1969 devine profesor universitar, cel mai tanar profesor universitar din Timisoara de atunci, fara afiliatie politica. Un an mai tarziu este invitat ca “professeur d ‘echange” la Sorbona, în Franta, dar nu i se permite sa plece. Traieste ani fericiti, gasindu-si bucuria în studiu si familie si îsi pastreaza exemplara conduita morala. Este dezinteresat de aspectele materiale ale vietii si lucreaza din dragoste si vocatie.
În ciuda calitatilor personale si a rezultatelor stiintifice cu totul exceptionale obtinute de timpuriu si recunoscute în tara si strainatate, este numit conducator de doctorat în specialitatea Hidraulica si mecanica fluidelor abia în 1990.
Din 1990 lucreaza ca profesor consultant si în 1991 si 1993 ca profesor invitat la Universitatea din Marsilia.
Ramane activ profesional, însetat de viata, preocupat de arta si de frumos pana în ultima zi a vietii, 5 ianuarie 2002.
Întreaga sa activitate didactica si stiintifica s-a orientat spre mecanica fluidelor, teoria hidrodinamica a retelelor de profile si teoria stratului limita, în care a ajuns un renumit specialist cu recunoastere internationala.
A fost membru al Geselschaft fur Angewandte Mathematik din 1971, al Comisiei de Mecanica Fluidelor a Institutului de Matematica din Bucuresti din 1973, al Comisiei Nationale de Astronautica a Academiei Romane din 1974, al American Mathematical Society din 1994, al Comitetului Physique en Herbe din 1992 si al European Congress for Young Physicists din 1993.
A fost distins cu Premiul Ministerului Învatamantului pentru activitatea stiintifica în anul 1960, cu Premiul Ministerului Educatiei si Învatamantului pentru activitatea didactica si stiintifica în anul 1964 si Premiul “Traian Vuia” al Academiei Romane pentru contributiile aduse la studiul cavitatiei în retelele de profile hidrodinamice în 1967.
Pe biroul lui, langa reviste si carti de matematica, a ramas o carte deschisa pe care începuse sa o citeasca, dar pe care nu a terminat-o. Se numeste Declaratie de iubire.
Din 22 ianuarie 2004, sala Catedrei de masini hidraulice din cadrul Facultatii de Mecanica, Timisoara, poarta numele de Sala Octavian Traian Popa. În interiorul ei se afla bustul profesorului, realizat de sculptorul Stefan Varga. Cu ocazia dezvelirii bustului, a fost oferit participantilor volumul “Octavian Popa – Amintiri”, publicat prin efortul fostului sau student si colaborator, inginer Johann – Valentin Krier (Miu).
Profesorul Octavian Popa a plecat lasand în urma masa de lucru plina de carti, articole si lucrari nefinalizate. A lucrat pana aproape de ajunul Craciunului 2001, cand a întrerupt, probabil ca sa scrie cateva felicitari. Începutul Noului An 2002 avea sa-l desparta de toate activitatile pe care le-a planificat.
Printre lucrurile ramase s-a aflat si o lista cu cele mai semnificative lucrari stiintifice pe care profesorul Octavian Popa a întocmit-o. Lista contine 20 de lucrari individuale si 10 lucrari în colaborare, publicate în perioada 1958-1985.
Avand în vedere faptul ca extrasele acelor lucrari devin greu accesibile noilor generatii de ingineri, în cartea “Mecanica fluidelor, Lucrari stiintifice alese”, vol. I si “Mecanica fluidelor, Lucrari stiintifice alese”, vol. II sunt reproduse lucrarile stiintifice specificate în lista, si anume: lucrarile individuale în volumul I, iar cele în colaborare în volumul II. De asemenea, volumul II mai contine lucrarile stiintifice individuale publicate de profesorul Octavian Popa dupa anul 1985 si cateva lucrari scrise pentru Ingenieur Büro Dr. Kretzschmar (Germania), selectate de domnul ing. Johann Valentin Krier, cel care i-a si solicitat profesorului Popa sa scrie aceste lucrari.
Cele doua volume ale cartii au fost realizate prin scanarea lucrarilor în forma în care au aparut în publicatiile originale, cu mici ajustari ale antetului, pastrandu-se pentru fiecare lucrare stiintifica si numerotarea originala a paginilor.
Coperta a fost realizata utilizand simbolul cercului si al profilului concepute în aceasta forma de Johann Valentin Krier.