Marea lectie a Naturii, sursa a largirii „frontierelor“ cunoasterii
Data: 1 - 15 august 2013
Convorbire cu acad. Bogdan Simionescu, directorul Institutului de Chimie Macromoleculara Petru Poni
- Dupa cum bine se stie, Institutul de Chimie Macromoleculara „Petru Poni“ al Academiei Romane, de la Iasi, se bucura de o apreciere deosebita in comunitatea stiintifica nationala si internationala. O ilustreaza si cele doua mari manifestari stiintifice, desfasurate de curand si care, atestand inca odata excelenta Institutului, reprezinta adevarate repere in viata stiintifica nationala si internationala. Mai intai, va rugam sa va referiti la cea de a XI-a editie a Conferintei de Chimie a Coloizilor si Suprafetelor.
- A fost un eveniment stiintific major, organizat pentru prima oara la Iasi. Conferinta a fost de foarte mare interes din punct de vedere stiintific pentru ca tematica este moderna. Am abordat-o - si noi - in ultima vreme si doream sa aflam de la sursa, de la oameni de stiinta mari care lucreaza in acest domeniu, ultimele noutati si rezultate. Totodata, am vrut sa ne „confruntam“ prezentand si rezultatele noastre.
- Va propunem sa oferiti nespecialistilor cateva repere ale temelor abordate.
- Este vorba despre modificari de suprafata ale unor materiale, fara afectarea proprietatilor intrinseci ale acestora. De exemplu, un material care nu absoarbe apa poate fi transformat intr-unul care absoarbe apa. Sau un alt exemplu: un material care nu poate fi colorat cu usurinta devine unul care se coloreaza extrem de usor. Exemplele, fireste, pot continua. Pe langa aceasta, este vorba de investigarea substantelor coloidale. Se stie ca in cercetarea stiintifica noutatile nu apar atat de lesne, ca si cum am da un „click“, si nici nu sunt atat de spectaculoase precum cele din tehnologie, bunaoara. Fiecare noutate presupune munca, adesea in anonimat. Si totusi, datorita acestor eforturi este posibil mersul inainte.
- Cum este drumul spre noutate in stiinta?
- Fiecare noutate presupune foarte multa munca, eforturi umane si materiale, timp. Chimia coloizilor si cea a suprafetelor s-au dezvoltat in ultimele decenii semnificativ si aproape au devenit domenii de sine statatoare. Este vorba despre impactul lor asupra unor ramuri industriale diferite - de la industria medicamentelor pana la industria alimentara sau a constructiilor.
- Dar drumul de la cercetare la aplicarea rezultatelor?
- Acest drum totdeauna este lung, iar in Romania este mai lung decat in alte parti pentru ca industria chimica autohtona, care, inainte de 1989, impreuna cu industria petrochimica, aduceau 40% - 45% din valuta tarii, acum nu aduc aproape nimic, si aceasta pentru ca, de fapt, ele practic nu mai exista. Pot sa va dau date precise pentru ca am realizat un studiu pentru Ministerul Educatiei Nationale. 87% dintre agentii economici care au drept obiect de activitate producerea sau prelucrarea de produse chimice sunt microintreprinderi, cu pana la noua lucratori. Numai 0,52% dintre agentii economici cu profil chimic sunt intreprinderi cu peste 249 de angajati. Puterea financiara a acestor micro-agenti este limitata si intreprinzatorii respectivi nu au fonduri pentru introducerea unor tehnologii sau produse noi.
- Si daca ne gandim la investitia necesara pentru cercetarea stiintifica intelegem si de ce.
- De multe ori am auzit spunandu-se: informaticienii au succes, faceti ca ei! Da, dar in informatica ai nevoie de un calculator bun si de un cap bun. Poti sa lucrezi la birou, dar si acasa. In chimie, chiar daca produci crema de ghete (sa presupunem) e nevoie de investitii mari pentru materii prime, instalatii complexe si scumpe, curent electric, purificarea apelor reziduale, respectarea numeroaselor restrictii referitoare la mediu si la protectia muncii s.a.
- Nu aveti senzatia ca lucrati cumva in zadar, chiar daca va aflati intr-o permanenta comunicare cu reteaua stiintifica europeana si mondiala?
- Nu. Am speranta ca intr-o zi ne vom trezi si vom intelege ca nimic nu poate sa functioneze, sa prospere cand industria chimica nu merge. Chimia este implicata in industriile alimentara, de medicamente, in constructii, energie, protectia mediului, sanatate, transport... Nu se poate fara chimie si va trebui sa se inteleaga acest adevar sau ne intoarcem in epoca primitiva.
- Vi se poate spune ca acum suntem in criza...
- Stiu ce au facut marile state europene in criza. In Germania, Marea Britanie, Olanda pe primele locuri pe lista de investitii este chimia. In ciuda crizei, acolo se investeste in chimie, in cercetare, in invatamantul de profil, tocmai pentru ca se urmareste ca iesirea din criza sa fie accelerata prin contributia chimiei.
- In urma cu putin timp, la Bucuresti si Iasi s-a desfasurat cea de a sasea editie a Simpozionului international Cristofor Simionescu care, tinand seama de preocuparile distinsului academician care a si pus bazele scolii romanesti de chimie macromoleculara, a fost subintitulat „Frontiere in stiinta macromoleculara si supramoleculara“. Vorbim despre o manifestare reper daca tinem seama de participanti, profesori si oameni de stiinta de prestigiu, unii laureati ai Premiului Nobel. E un domeniu cu o dinamica alerta, de la care se asteapta mult, de aceea e util sa aflam cum sunt aceste „frontiere“.
- Acad. Cristofor Simionescu este parintele stiintei polimerilor din Romania. A inceput sa lucreze in 1948, cand aparea stiinta macromoleculelor, intai cu polimeri naturali, apoi cu cei sintetici. Dupa disparitia lui, profesorul Virgil Percec de la Universitatea din Pennsylvania, SUA, care i-a fost elev si care, dupa parerea mea, este savantul roman din strainatate cu cea mai mare vizibilitate stiintifica - si cu putin noroc va fi laureat al Premiului Nobel in urmatorii ani - a propus organizarea acestui simpozion.
- Fostul discipol are un adevarat cult pentru academicianul Cristofor Simionescu si a fost limpede acest fapt tuturor participantilor dupa portretul stiintific, intelectual si moral pe care l-a facut in deschiderea simpozionului Profesorului sau, urmat de o cronica a editiilor precedente.
- Exact, el este si coorganizatorul simpozionului. De fiecare data vin la simpozion zece oameni de stiinta din toata lumea si e interesant ca unii dintre ei asteapta trei-patru ani pentru a face parte din echipa. Si toti acestia prezinta conferinte in prima zi in Aula Academiei Romane, la Bucuresti, intr-un adevarat maraton. Lucrarile se desfasoara apoi la Iasi, timp de doua zile. Anul acesta au fost doi cercetatori de la Harvard, doi de la Philadelphia, unul din Tokio, cate unul de la universitatile din Aachen si Wurzburg, Germania, unul de la Institutul Max Planck din Potsdam, unul din Rehovot, Israel, si unul de la Warwick, Marea Britanie. Intotdeauna vin savanti de prima marime, pe care nu-i mai aduce nimeni in acelasi timp, impreuna, si de aceea cred ca este cea mai importanta manifestare stiintifica din Romania. Faptul ca a fost a sasea editie arata seriozitatea cu care a fost gandita si organizata.
- Revenim la tematica simpozionului care, pentru un nespecialist, pare cam neobisnuita. Care sunt aceste „frontiere“ si ce se afla dincolo de ele?
- Sunt „frontiere“ extrem de flexibile. De exemplu, la nivelul proteinelor exista patru niveluri de organizare: structura primara - pe care o putem scrie pe tabla ca o linie de aminoacizi, o structura secundara, o structura tertiara cu o organizare superioara si, in sfarsit, structura cuaternara. Numai daca exista toate cele patru tipuri de structuri - de la cea mai simpla la nivelul de organizare cel mai inalt - proteinele isi indeplinesc rolul lor; daca nu, sunt doar materie moarta. Ideea chimiei macromoleculare, dezvoltata printre altii si de dr. Virgil Percec, este de a impinge chimia macromoleculara din ce in ce mai mult spre biologie, medicina, spre stiinta materialelor. Acest simpozion este gandit in acest mod. De fapt, fiindca tot am vorbit despre Premiile Nobel, foarte multe dintre cele acordate pentru chimie au fost acordate unor oameni de stiinta din biologie sau fizica, si invers. Aceasta imbinare intre domenii, ca si domeniile interdisciplinare, sunt foarte importante in stiinta moderna.
- Flexibilitatea acestor „frontiere“ este data de faptul ca un fenomen sau un proces poate fi cunoscut mai bine cand e studiat din mai multe perspective?
- Cu siguranta, si cu cat ne apropiem mai mult de procesele care se desfasoara in natura, cu atat castigul de cunoastere va fi mai mare.
- Niciodata nu este de prisos sa se reaminteasca un profund adevar, si anume ca de la natura primim marea lectie.
- Si marele exemplu de care trebuie sa ne apropiem. Vedeti, o uzina chimica produce anumite produse specifice, dar o face la temperaturi inalte, cu randament departe de 100%, in solventi organici - deci toxici, prin procese cu consum mare de energie si de durata, cu formarea de produse secundare. Natura lucreaza in mediul apos - deci in solvent netoxic, la temperatura obisnuita, randamentele sunt de 100%, viteza proceselor chimice este foarte mare si nu exista produse secundare. Este procesul chimic ideal. Daca am putea sa-l reproducem pe scara mare in industrie, toti am avea de castigat. Si asta incercam: sa ne apropiem din ce in ce mai mult de procesele care se desfasoara in natura.
- Si rezultatele de pana acum?
- Foarte multe dintre materialele pe care le folosim de cateva decenii bune reproduc structurile existente in natura. De exemplu, aripile avioanelor reproduc structura de tip fagure de albine care are o rezistenta mecanica foarte buna si este usoara. Si se mai pot da multe exemple, care sa ateste ceea ce ati numit a reprezenta un adevar profund.