Jurnal de bord - Viziune si rigoare

Există, în momentul de faţă, un număr impresionant de semnale care aduc în prim plan tema viziunii, adică a capacităţii de a influenţa evoluţiile politice, economice şi sociale în direcţiile cele mai favorabile pentru umanitate, pornind, desigur, de la individ, de la condiţia umană a fiecărui vieţuitor al României, a fiecărui locuitor al acestui Pământ, în prezent şi în viitorul previzibil. Dacă ţinem seama de dezbaterile ample şi profunde din lume privind îndreptăţirea de a vorbi despre post-umanism, adică despre o perioadă în care roboţii vor prelua, într-o măsură incredibilă, extrem de multe funcţii umane, ne dăm seama mai bine de importanţa şi gravitatea tuturor aspectelor care definesc o viziune dezirabilă.

La prima vedere, tema pare abstractă dacă o raportăm la grijile de fiecare zi, mai ales ale inginerului care se află în multe ipostaze dificile, de la „bază" - cum se spune - acolo unde se concep produse şi tehnologii în stare să facă faţă unei pieţe concurenţiale extrem de „frământate" până la colegii de breaslă aflaţi în înalte funcţii decizionale la nivel naţional, dar - în calitate de reprezentanţi ai României - şi în foruri internaţionale, la nivel european, euro-atlantic şi mondial.

Din păcate, preocupările curente, riscurile şi provocările cărora, cu toţii, trebuie să le facem faţă, nu lasă prea mult timp şi spaţiu pentru reflecţie, pentru conturarea de viziuni. Cu toate acestea, constatăm, cu satisfacţie, înmulţirea situaţiilor în care numeroşi ingineri, dar şi exponenţi ai altor profesii, îşi dedică resursele creative investigaţiilor ştiinţifice care privesc viitorul. În acest „val" de preocupări, „Univers ingineresc", cum bine se ştie, este racordat la tot ceea ce prezintă interes pentru profesie, dar în conexiune cu procese, tendinţe, fenomene la o scară mult mai largă.

Astfel, inevitabil, începând cu firmele (companiile), activităţile din sferele concepţiei, dar şi execuţiei, ţin seama, într-o măsură tot mai mare, de conexiunile dintre micro-macro-mezo şi mondo economie. Nu este cu nimic exagerat să se evalueze până şi cele mai mici piese ale unui produs, în primul rând, prin prisma a ceea ce se întâmplă în jur, de la concurenţii direcţi până la tendinţele care se afirmă la scară universală.

Şi pentru că este firesc să se pornească de la microeconomie, o temă esenţială o constituie viziunea despre spiritul antreprenorial sau, mai bine zis, spiritul întreprinzător (deoarece există o lungă şi acută dispută pe tema noţiunii de antreprenoriat pe care unii o consideră valabilă doar pentru sectorul construcţiilor). Potrivit celor mai recente date oficiale ale Registrului Comerţului şi Institutului Naţional de Statistică, la noi în ţară sunt 40 de firme active la 1000 de locuitori activi, în timp ce media europeană este de aproape 80. Sunt ţări - chiar în zona noastră geografică, precum Cehia - unde se înregistrează 170 de firme active la 1000 de locuitori activi.

Trebuie, totuşi, reamintit că numărul entităţilor economice este impresionant: peste 760 000 societăţi comerciale cu capital autohton, peste 200 000 de firme cu capital străin şi aproape 400 000 persoane fizice autorizate. Practic, peste un milion de concetăţeni sunt angajaţi în afaceri în calitate de patroni (acţionari) şi manageri în exerciţiu, ceea ce ar putea să indice şi dimensiunile clasei mijlocii din România.

Nu ne propunem o analiză amplă a reţelei naţionale de firme (companii), ci doar să consemnăm o realitate (sau măcar câteva fragmente din realitate) care atestă potenţialul deloc neglijabil de spirit întreprinzător (antreprenorial, dacă vreţi) din ţara noastră. În aceste circumstanţe, ceea ce contează şi va conta tot mai mult de acum înainte vizează fructificarea respectivului potenţial, iar în această privinţă rolul inginerilor este de neînlocuit. Unirea tehnicii şi tehnologiei cu capitalul, în special autohton, constituie şansa pe care nu avem dreptul s-o ratăm.