HENRI COANDA (1886-1972) CEL MAI CUNOSCUT INVENTATOR ROMÂN

Din documentele vechi ale familiei Coanda, pastrate în arhiva bisericii din satul Strehaia, primul membru atestat a fost în anul 1630, Vladoianu Coanda. Din aceeasi sursa aflam ca Matei Coanda era ocrotitorul lui Iancu Jianu, haiducul aparator al celor oropsiti.
Henri, fiul lui Constantin si al lui Hayda Coanda, nascut la Bucuresti în ziua de 7 iunie 1886, a devenit savant recunoscut pe plan mondial.
Tatal a fost militar de cariera si a ajuns general, a organizat artileria antiaeriana româna, a fost presedinte al Consiliului de Ministri, ministru de externe în 1918.
Mama, frumoasa Hayda, fiica doctorului Gustav Danet, si-a cunoscut sotul la Paris si din dragostea lor s-au nascut cinci baieti si doua fete.
Bunicii, Rita si Mihalache Coanda, s-au stabilit la Calafat, unde au ctitorit o biserica, în care se pot vedea portretele lor, si o scoala elementara.
Primele trei clase de gimnaziu le-a absolvit la Sf. Sava în Bucuresti, dupa care a fost trimis de tatal sau la Liceul Militar din Iasi, pe care l-a terminat ca sef de promotie. Numele lui este înscris pe placa de onoare a liceului. Dupa care a urmat cursurile Scolii de Artilerie, Geniu si Marina, obtinând gradul de sublocotenent de artilerie.
Desi în familia lui au fost multi militari remarcabili, el considera cariera militara ca mediocra si avea dorinta de a deveni inginer. Urmând glasul constiintei, a plecat în Germania în anul 1905 si s-a înscris la Universitatea Regala – Technische Hochschule Charlottenburg, de lânga Berlin, de unde a obtinut titlul de inginer mecanic, si apoi la Scoala Superioara de Electricitate de la Montefiore – Italia, de unde a obtinut diploma de inginer specialist în electrotehnica.
Dupa terminarea studiilor a lucrat la santierele din Nisa, conduse de celebrul inginer Gustav Eiffel. În anul 1912 a devenit din nou student la Scoala Superioara de Aeronautica, prima din lume, înfiintata în acel an la Paris, de unde a obtinut diploma de inginer specialist în mecanica si constructii aeronautice. Doctoratul în inginerie l-a sustinut cu mare succes la Charlottenburg.
De-a lungul vietii sale s-a dovedit un talentat muzician, sculptor, inventator si descoperitor al unor legi naturale, cu care s-a facut cunoscut în toata lumea.
Înca din copilarie cânta la violoncel. Ca elev la Iasi, concerta într-un cvartet de muzica de camera, iar ca student la Berlin, a cântat la violoncel în celebra orchestra simfonica a capitalei germane. Tot la Berlin, Henri Coanda a fost elevul renumitului maestru, sculptorul german Rudolf Marcusse, iar la Paris a lucrat în atelierul lui August Rodin, unde a realizat câteva sculpturi si unde s-a împrietenit cu marele si genialul creator al sculpturii moderne, Brâncusi.
Dar nu a neglijat nici sportul. Tânarul doctor inginer, salariat la Uzinele Krupp din Essen, a participat la concursurile de calarie organizate pe hipodromul din Berlin, unde s-a calificat la probele de obstacole si viteza pentru amatori.
Ca savant si inventator, este autorul a 250 de inventii importante, pentru care a obtinut 700 de brevete de proprietate intelectuala si protectie în numeroase tari ale lumii.
Pasiunea lui cea mai mare a fost aviatia. În tineretea lui aviatia era la începuturi. Avea 19 ani când a construit la Arsenalul Armatei din Dealul Spirei (Bucuresti) macheta unui avion propulsat de o racheta. La 20 de ani, la Montefiore, împreuna cu un coleg, Caponi, a construit un planor cu care au zburat.
La 22 de ani a realizat proiectul avionul fara elice, construit cu bani proveniti din economiile tatalui sau.
Acest avion, primul din lume fara elice, a fost lansat în ziua de 16 decembrie 1910, pe câmpul de aviatie de la Yssy-les-Moulineaux, de lânga Paris, dupa ce a fost privit cu deosebita curiozitate de vizitatorii salonului aeronautic din acel an. Pe un afis desenat de inventator apare tot pentru prima data termenul de turbopropulsor.
Aparatul de zbor desenat si construit de H. Coanda era un biplan cu aripi suprapuse, reunite prin doua perechi de bare din teava de otel. Fuselajul, cu o lungime de 12,50 m, avea o forma cilindrica, îmbracat în lemn de mahon bine lustruit. Aripile erau confectionate dintr-un schelet metalic învelit în placaj din lemn de mahon. Suprafata totala a aripilor era de 32 m2. Motorul, de 50 CP, era fixat pe partea anterioara a fuselajului într-un cilindru, actiona turbopropulsorul în care pe o axa comuna erau mai multe elici. Greutatea totala a aparatului era de 420 kg. A fost botezat Avionul Coanda 1910.
Pentru proba de zbor, pilotul a fost chiar inventatorul. Nici el nici alta persoana nu mai pilotase un astfel de avion. Avionul a zburat, dar a luat foc si a ars. Pilotul s-a ales cu leziuni corporale, fracturi la antebrat si de atunci nu a mai putut sa cânte la violoncel si nici sa sculpteze. Dar aviatia lumii l-a adoptat, l-a perfectionat si îl produce industrial în zeci de mii de exemplare care zboara în atmosfera terestra transportând anual milioane de pasageri si cantitati uriase de marfuri.
În anul 1912 a prezentat Uzinelor Bristol din Anglia un proiect de avion bimotor (pâna atunci avioanele aveau un singur motor). Uzina Bristol l-a angajat director tehnic pentru fabricarea aparatului numit Bristol-Coanda, cu care uzina a devenit una dintre cele mai importante constructoare de avioane din lume, care a vândut aparatele sale în Germania, Italia, Spania si chiar România.
În anul 1914 a inventat primul tun fara recul, destinat avioanelor de lupta.
În anul 1918 a conceput primele elemente prefabricate din beton pentru construirea de locuinte, inventie premiata cu medalia de aur la expozitiile de la Paris, Nisa, Padova.
Dupa o scurta vizita în tara, dupa ce a fost în zona petroliera Valea Prahovei, a inventat un dispozitiv de extractia petrolului prin gaz-lift, mai simplu si cu eficienta mare, fata de dispozitivele similare.
Pentru desalinizarea apei de mare în vederea utilizarii ca apa potabila în zonele desertice apropiate de mare, a inventat un dispozitiv care utilizeaza energia solara, format dintr-o oglinda de 15 m2, care pentru a purifica apa, 1500 l/zi, foloseste 30-40 calorii pentru 1 l de apa potabila, utilizând o cantitate de energie echivalenta cu benzina dintr-o bricheta.
În anul 1934 a descoperit un fenomen fizic necunoscut pâna atunci, aducând o importanta contributie la patrimoniul cunostintelor fundamentale ale omenirii, care a pus bazele mecanicii fluidelor, citat în tratatele de specialitate ca efectul Coanda.
Efectul se regaseste în: frâna cu recul pentru armele de foc; dispozitivul pentru îmbunatatirea randamentului motorului cu combustie interna; propulsia vehiculelor aeriene; turbinele cu gaze; amplificatoarele cu fluide; amortizoarele de zgomote s.a. Acest efect a fost brevetat în Franta cu titlul Procedeu pentru devierea unui fluid în alt fluid.
În anul 1935, pe baza efectului Coanda, inventatorul a construit Aerodina lenticulara, discul zburator, care si în prezent este experimentat în secret de NASA.
În ultimii ani ai vietii a inventat un dispozitiv pentru ameliorarea functionarii motoarelor cu combustie interna si s-a ocupat de una dintre cele mai importante probleme ale zborului interplanetar - antigravitatia.
Dupa o stralucita cariera în strainatate, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanti inventatori ai secolului al XX-lea, onorat de întreaga comunitate stiintifica mondiala, în plina glorie s-a întors în tara în anul 1970, când la 16 decembrie a fost ales membru titular al Academiei Române. Conducerea de stat din acea perioada i-a acordat numeroase onoruri, fiind numit consilier în Consiliul de Stat, cu rang de ministru fara portofoliu. În discursul de receptie la Academia Româna a spus, printre altele: „Ce noroc ar avea omenirea daca ar exista mai multe natii care sa fi adus, fata de numarul locuitorilor, atât cât i-a adus natia româna în ultimii 120 de ani“.
A încetat din viata la 24 noiembrie 1972, în Bucuresti.