MASURAREA „SANATATII“ ECONOMIEI

În ultimele zile au aparut, în serie, comunicate oficiale care contureaza bilantul activitatii economico-sociale din prima jumatate a anului în curs. Este dificil de apreciat cât la suta din populatie a citit macar o parte a acestor documente, însa putem spune – fara teama de a gresi – ca este vorba despre un procentaj infim. Cu toate acestea, marele numar de comentarii – chiar daca nici ele nu sunt întelese în ceea ce au esential – induc, prin frecventa si o remarcabila capacitate de persuasiune, o anumita stare de spirit sintetizata prin formula la moda „economia duduie“.
Drept argumente „imbatabile“ se aduc numeroase cifre din care rezulta ritmuri relativ înalte de crestere în diferite domenii si pe ansamblul economiei. Astfel, se estimeaza ca nu numai pe primul semestru, ci pe întregul an, produsul intern brut va creste cu cel putin 7 procente, ca productia industriala se va redresa semnificativ, ca se va înregistra un volum de constructii fara precedent si, ca un corolar la toate acestea, consumul va „exploda“. Când ti se comunica astfel de date si cu har, mai sa crezi ca, într-adevar, „economia duduie“.
Unii concetateni continua, totusi, sa fie nedumeriti din pricina faptului ca toate aceste succese (unele reale) nu se resimt în propriul standard de viata. Comentatorii „de serviciu“ îi consoleaza ca efectele cresterii economice se vor vedea în viitorul apropiat si în „cosul zilnic“ al muritorilor de rând. Bine ca nu se precizeaza ce înseamna „viitorul apropiat“, adica un an, doi, o jumatate de deceniu?
Fara sa subapreciem ceea ce s-a realizat, se cuvine sa trecem dincolo de cifrele globale si sa vedem ce se „ascunde“ în spatele lor. Vom constata ca ritmurile cele mai lente de crestere se înregistreaza taman în sectoarele de vârf, purtatoare de progres tehnico-stiintific, ca sporurile de productivitate nu sunt rezultatul modernizarii, al retehnologizarii, ci al disponibilizarii de personal. Ca blocajul financiar, în loc sa „slabeasca“ a „dospit“, ca s-au înregistrat deficite record în materie de comert exterior si de cont curent. În plus, puterea de cumparare s-a diminuat într-o destul de concludenta masura. Prin urmare, avem nevoie de realism si de luciditate în masurarea „sanatatii“ economiei, ceea ce impune si luarea în considerare a „bolilor“ ei cronice. În caz contrar, ne vom alege doar cu „duduitul“ si cu tot mai putina substanta economica, singura „materie prima“ reala pentru o adevarata si solida prosperitate, de la nivel individual pâna la scara întregii tari. (T.B.)