Din istoria ingineriei romanesti (Urmare din nr. trecut)
Data: 16-31 august 2007
In anul 1851, Louis-Leon Lalanne (sosit din Franta la invitatia lui Stirbei Voda) si Alexandru Orascu deschid Scoala de Poduri si Sosele cu gradul de „Facultate“ organizata pe trei sectiuni: topografie, poduri si sosele, arhitectura.
Prin decretul 765 din 16 iulie 1864 al domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza, se infiinteaza Universitatea din Bucuresti, prin reunirea scolii superioare de stiinte si scolii superioare de litere, constituite anterior.
Cu infiintarea universitatilor din Iasi si Bucuresti incepe o era noua pentru invatamantul nostru superior si in special cel stiintific si tehnic. Dezvoltarea invatamantului stiintific si tehnic este sprijinita de calificarea superioara a studentilor nostri, cu studii in tara si specializari la universitatile cu traditie din Europa, care intorsi in tara, ilustreaza catedrele universitare. La Universitatea din Bucuresti, in anul 1914 se infiinteaza Institutul de Chimie Industriala si Institutul Electrotehnic, care in anul 1938 trec la Politehnica din Bucuresti.
La 1 octombrie 1864 a luat fiinta o scoala de inginerie dupa proiectul elaborat de Mihail Kogalniceanu in anul 1850 la Iasi. Scoala era condusa de Alexandru Costinescu, purta numele de Scoala de Ponti si Sosele, Mine si Arhitectura si era destinata sa formeze agenti speciali pentru conducerea numeroaselor lucrari publice.
La 30 octombrie 1867, Scoala de Ponti si Sosele, Mine si Arhitectura devine Scoala de Poduri, Sosele si Mine. Anul 1867 se poate considera o data de inceput stabil pentru invatamantul ingineresc, dupa timp de infiintari, transformari, in care sub aspectul sinuozitatilor a avut loc un proces continuu, mereu ascendent spre ceea ce va deveni acest invatamant incepand cu anul 1881.
La 1 aprilie 1881, sub conducerea lui Gheorghe Duca, institutia capata o noua structura sub denumirea de Scoala Nationala de Poduri si Sosele. Infiintarea ei, la numai doi ani de la infiintarea Scolii Politehnice din Berlin-Charlottenburg, este una din dovezile de maturitate tehnica a marilor nostri inaintasi.
Scoala Nationala de Poduri si Sosele n-a fost o scoala cu profil monotehnic, cum ii arata numele, ci a fost cu profil politehnic si a pregatit ingineri in diferite specialitati, in domeniul lucrarilor edilitare, al constructiilor, al exploatarii minelor si petrolului etc.
Disciplina si exigenta erau bine cunoscute: nivelul cunostintelor teoretice era foarte ridicat si a permis unora dintre absolventi sa abordeze domenii ale stiintei si sa fie chiar creatori de noi stiinte, cum a fost inginerul Gogu Constantinescu s.a.
Incepand cu anul 1890, absolventilor de la Scoala Nationala de Poduri si Sosele li s-a asigurat aceeasi recunoastere ca pentru cei ai politehnicilor din strainatate.
Scoala Nationala de Poduri si Sosele, prin inginerii sai, a avut un rol important in evolutia tarii noastre. Amintim doar unele dintre constructiile realizate de catre absolventii sai:
– Arenele Romane din Parcul Carol I din Bucuresti, de catre inginerul Gogu Constantinescu;
– Palatul Universitatii din Bucuresti: arhitect Ghica Budesti si inginer Anton Chiricuta;
– Primele hangare din beton armat cu bolti mari (Bucuresti-Baneasa, Brasov): inginer Stefan Mirea, inginer Ulescu;
– Constructii industriale: inginer Oscar Nedelcu, inginer Aurel Beles, inginer Gheorghe Filipescu etc.
Dintre profesorii de renume ai Scolii Nationale de Poduri si Sosele amintim doar pe: Spiru Haret, Dimitrie Frunza, Anghel Saligny, Elie Radu, A.G. Ioachimescu, Ion Ionescu-Bizet, Gheorghe Em. Filipescu, Traian Lalescu, Dionisie Germani s.a.
O prezentare scurta vom face in expunere doar pentru Spiru Haret, pentru a limita textul.
Profesorii respectivi au avut activitati multiple, dintre care, in anul 1881 au infiintat Societatea Politehnica, constituita si cu oameni de stiinta. Dintre personalitatile care au activat la Societatea Politehnica amintim pe: Dimitrie Frunza, Gheorghe Duca, Ion I.C. Bratianu, Anghel Saligny, Spiru Haret, Ion Ionescu-Bizet, Elie Radu, Gheorghe Titeica, Traian Lalescu s.a.
Una dintre revistele in care s-au publicat articole din toate domeniile de activitate a fost Buletinul Societatii Politehnice. Societatea Politehnica a fuzionat cu AGIR (Asociatia Generala a Inginerilor din Romania) in anul 1949.
AGIR fusese infiintata in anul 1918 la Iasi, iar din anul 1951 a activat pana in anul 1962 sub diverse denumiri. AGIR a fost reinfiintata in anul 1990. S-au scris multe carti despre AGIR si se vor mai scrie, dar in mod deosebit dorim sa remarcam faptul ca in fiecare an, la 14 septembrie, la data comemorarii inaugurarii in 14 septembrie 1895, a podului peste Dunare de la Cernavoda, din initiativa AGIR, corpul ingineresc romanesc sarbatoreste ZIUA INGINERULUI ROMAN.
(Continuare in nr. viitor)