ACORDUL G8 DE LA TOYAKO SI SARCINILE INGINERIEI
Data: 16-31 august 2008
Liderii tarilor puternic industrializate (G8) reuniti la Toyako (Japonia) au incheiat la 8 iulie 2008 un Acord asupra reducerii emisiilor poluante, salutat de unii ca „un progres“, dar considerat de ecologisti ca „insuficient“. Sefii de stat si de guvern ai celor mai dezvoltate tari au convenit ca pâna in anul 2050 sa se opereze o reducere de cel putin 50% a emisiilor mondiale de gaze cu efect de sera, care contribuie la incalzirea globala. Acordul deschide calea unor negocieri privind incheierea unor tratative internationale pâna la finele anului 2009, in cursul Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) asupra climatului, ce se va desfasura la Copenhaga.
Statele Unite ale Americii, care sub administratia Bush s-au opus semnarii oricarui document vizând reducerea emisiilor poluante, au obtinut – in acest caz – o serie de concesii privind datele de implementare si constrângerile inerente, dar au subscris la nivelul de 50% al reducerii si la data limita sus-mentionata.
Mai multe organizatii ecologiste, precum Greenpeace, au apreciat insa ca acordul acesta „nu va impiedica deloc haosul climatic“. In acest ritm, a adaugat si Oxfam, „lumea va fi coapta in 2050“. Africa de Sud, care a participat la 9 iulie 2008 la o reuniune extinsa a G8, a estimat de asemenea ca acordul nu este decât un „slogan lipsit de continut“. In acest context ar fi important de avut in vedere Planul B 3.0 al lui Lester Brown, care cheama toti oamenii la o mobilizare generala de actiune pentru: stabilizarea climei, stabilizarea populatiei, eradicarea saraciei si refacerea ecosistemelor Pamântului. O solutie necesara ar fi transferul de tehnologii ecologice catre tarile sarace.
Liderii G8 s-au mai declarat „profund preocupati de puternica crestere a preturilor alimentelor mondiale“, care „ameninta securitatea alimentara a planetei“. In consecinta, ei au cerut tarilor care dispun de stocuri de hrana „sa puna la dispozitie o parte a surplusului lor pentru statele in nevoie“.
Sarcinile ingineriei, reiesite din acest nou Acord G8, sunt implicite. Ca intotdeauna, politicul decide, iar ingineria trebuie sa caute solutii. Problemele alimentare deriva din problemele agriculturii, care la rândul lor deriva din problemele create de modificarile climatice si din cresterile aberante ale preturilor hidrocarburilor. Biodieselul si etanolul sunt false solutii, care deturneaza importante suprafete agricole de la rolul lor de producatoare de produse alimentare. In acelasi timp, emisiile lor, dupa arderea in motoare, sunt totusi poluante.
Prima si cea mai la indemâna solutie ar fi „sa nu se risipeasca“ nimic din ceea ce avem. Reabilitarea termica a cladirilor este o solutie de reducere a consumului de energie termica, cu consecinta in reducerea consumului de combustibil. Utilizarea panourilor solare, chiar si a celor fotovoltaice, ar trebui extinsa la maximum posibil. Amenajarile hidroenergetice posibile ar trebui, cât mai urgent, realizate si exploatate la maximum de capacitate. Energia eoliana, de asemenea, reprezinta o resursa demna de luat in considerare. La un Salon International de Inven`ii, desfasurat in holul Universitatii POLITEHNICA din Bucuresti, un român a prezentat un model de captare a energiei eoliene cu pânze succesive, cu un randament mult superior solutiei astazi generalizate. El demonstra, invârtindu-se cu modelul in mâna, ca si la o astfel de viteza redusa a curentului de aer, modelul functiona surprinzator de bine. Unde esti, Domnule?
Viitorul, insa, trebuie sa fie al hidrogenului, pe care trebuie sa-1 scoatem ieftin din apa. Cum ?...