Geneza unei stiinte si celebritatea savantului George (Gogu) Constantinescu
Data: 16 - 31 august 2011
Implinirea a 130 de ani (in aceasta toamna, la 4 octombrie) de la nasterea marelui savant roman George (Gogu) Constantinescu reprezinta inca un prilej de a evoca trecutul in numele unui deziderat major al prezentului si viitorului, si anume pretuirea valorilor autentice, ca expresie a nevoii de modele pentru generatiile actuale si cele care le vor urma.
Exista un panou celebru aparut in presa internationala in urma cu 85 de ani, in care sunt alaturate fotografiile celor considerati a fi, la acea data, „pionieri pe calea progresului“. Alaturi de Einstein, Kelvin, Bell, Edison, Marconi si alte nume celebre se afla George (Gogu) Constantinescu, romanul care a creat stiinta numita sonicitate. Acest panou reprezinta doar una dintre extrem de numeroasele marturii internationale despre prestigiul si respectul cu care era inconjurat compatriotul nostru, nascut la Craiova in 1881, intr-o familie de dascali (tatal sau a fost profesor de matematica si director de liceu). Intr-un mediul familial propice, copilul George a demonstrat inclinatii tehnice iesite din comun, fapt confirmat si de amenajarea, in locuinta proprie, a unui veritabil laborator. Intre creatiile lui se afla si „o masina de calcul“ confectionata din carton. O „inventie“ care simbolizeaza una dintre cele mai de seama cuceriri ale societatii contemporane. De altfel, caracterul anticipativ al multor creatii ale tinerilor dotati si supradotati a deschis si deschide drumul spre realizari tehnico-stiintifice de exceptie. Totul este sa aiba mediul necesar pentru formarea si afirmarea lor profesionala. Gogu Constantinescu a avut sansa de a invata cu dascali remarcabili, atat la liceul din Craiova, cat si la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, pe care a absolvit-o, ca sef de promotie, in 1904.
Nu putem sa nu remarcam ca studiile lui Gogu Constantinescu s-au desfasurat in conditiile in care invatamantul romanesc beneficia din plin de roadele reformei initiate de Spiru Haret, reforma care punea accentul pe formarea adolescentilor si tinerilor nu numai in spiritul epocii in care traiau, ci si in stransa legatura cu nevoile societatii, facilitandu-se, in acest mod, crearea unor remarcabile scoli de gandire stiintifica si de actiune practica, al caror rol istoric este de necontestat. La fel de important (tot cu reverberatii in prezent) este si faptul ca au existat perioade si politicieni care nu au inteles sa sprijine tinerii savanti pentru a se afirma in propria tara. Astfel, dupa ce Gogu Constantinescu, in calitate de inginer, a facut dovada capacitatilor lui exceptionale, promovand - intre altele - betonul armat intr-o vreme cand acest material era aproape necunoscut (cu acest procedeu au fost construite Cazinoul de la Constanta, astazi obiect de controverse intre Primaria Municipiului si Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului -, castelul de apa de la Peris, podurile de peste Siret de la Adjud, Racatau, Roman, ca si cupola cladirii Adunarii Deputatilor din Dealul Mitropoliei), autoritatile de la Bucuresti l-au desconsiderat si marginalizat, astfel ca, inainte de a implini 30 de ani, Gogu Constantinescu paraseste definitiv Romania si se stabileste la Londra.
In capitala Marii Britanii a gasit conditii exceptionale de lucru, imposibil de imaginat in tara natala. In laboratorul propriu a efectuat cercetari care, in scurt timp, au permis crearea unei stiinte care, in acele vremuri, a provocat senzatie nu numai in lumea savantilor, ci si in randurile publicului larg. Bunaoara, pe baza elementelor furnizate de sonicitate (stiinta care poarta si numele intemeietorului ei, Gogu Constantinescu) a fost fabricata, intre altele, „mitraliera sonica“ si s-a realizat sistemul de conducere a operatiunilor militare prin transmisii sonice. Este vorba despre perioada premergatoare Primului Razboi Mondial cand, cum se stie, industria britanica (si nu numai) se angajase intr-un amplu program de modernizare a armatei Imperiului. Dar, aplicatiile „civile“ ale sonicitatii (atestate si de nu mai putin de 120 de brevete ale lui Gogu Constantinescu) au fost si mai numeroase, unele dintre ele, bunaoara transformarea energiei sonice in energie mecanica si, apoi, electrica, au stat la baza progresului stiintifico-tehnic din intreg secolul al XX-lea. Societatea inginerilor din Marea Britanie a definit oficial in felul urmator stiinta creata de Gogu Constantinescu: „Sonicitatea este o descoperire fascinanta, care a deschis perspective continue perfectionarii tehnicii“.
Gogu Constantinescu s-a considerat tot timpul roman si a promovat, in limitele posibilitatilor sale, imaginea tarii prin ceea ce avea ea mai valoros, inainte de toate, prin oamenii ei, angajati in procesul de dezvoltare a stiintei si tehnicii. Si a avut drept colegi de generatie savanti de talie mondiala, intre care si prietenul sau, Henri Coanda. O dovada palpabila a „dorului nestins de tara“ o constituie faptul ca, in urma cu cinci decenii, in 1961, Gogu Constantinescu si-a vizitat plaiurile natale. A fost o reintalnire emotionanta cu vechi prieteni si cunostinte, cu zone pitoresti ale Romaniei, cu realizari ale oamenilor de stiinta din acea vreme. Un moment de mare solemnitate l-a reprezentat acordarea titlului de Doctor Honoris Causa in stiinte tehnice la Politehnica din Bucuresti. A fost un moment de comuniune sufleteasca a inginerilor, a savantilor romani de pretutindeni.
George (Gogu) Constantinescu s-a stins din viata la sfarsitul anului 1965, iar faptul ca vizitase Romania in urma cu patru ani a constituit - potrivit propriilor marturisiri - un mare vis implinit. Numele marelui savant a reprezentat, totdeauna, o marturie a geniului creator al poporului roman, iar comportamentul sau, in vremuri vitrege pentru tara, a fost un exemplu tonic de daruire in numele celor mai inalte valori nationale si universale. Este, intr-un anumit sens, dovada de universalitate a multor concetateni.
In calitate de membru al Societatii Politehnice, de membru de onoare al Academiei Romane, Gogu Constantinescu a slujit - si in plan civic - aceleasi valori. Ceea ce completeaza armonios, fericit, o biografie inscrisa, neindoios, in randurile modelelor de care avem nevoie si care sa ne inspire in afirmarea fiecaruia ca bun profesionist si cetatean al Romaniei.