Mintea de pe urma
Data: 16 - 31 august 2011
Cine urmareste discursurile oficiale din ultimele zile este, cu siguranta, frapat de o evidenta schimbare de ton. Fara sa se renunte total la cunoscutele asertiuni referitoare la necesitatea promovarii asa-numitei politici de austeritate, guvernantii schimba accentele in sensul mentionarii - cel putin la modul intentie - unor masuri proactive, respectiv interventii directe in vederea stimularii proceselor si fenomenelor care pot sa determine o consistenta relansare economica. Putem include acest fapt, fara rezerve, in randurile informatiilor de prima importanta, inainte de toate pentru inginerii angajati in majoritatea sectoarelor economiei.
Nu poate fi, insa, vorba aici despre o surpriza. Cea de-a doua misiune comuna a Fondului Monetar International, Comisiei Europene si Bancii Mondiale pentru evaluarea modului in care se indeplineste Acordul stand-by de tip preventiv a lansat un semnal cat se poate de clar in legatura cu amintita schimbare de accent. Surpriza, daca putem vorbi despre asa ceva, a venit din partea domnului Jeffrey Franks, care - pentru prima data de cand conduce misiunile FMI, CE si BM - a recunoscut ca politica de austeritate nu este suficienta pentru depasirea crizei, pentru reluarea cresterii economice pe o baza sanatoasa. Nu stim in ce masura toate acestea se vor concretiza in decizii ferme (si nici cand), insa este de asteptat ca rectificarea bugetara convenita cu FMI sa indice unele surse financiare pentru „schimbarea de macaz“.
Ceea ce putem spune cu o doza suficienta de certitudine este faptul ca masurile proactive vin cu o considerabila intarziere. Fara sa negam catusi de putin legitimitatea reducerii deficitului bugetar, apare clar ca economia s-a miscat greoi, iar cresterile din primul semestru sunt atat de modeste incat nu se poate vorbi despre caracterul ireversibil al evolutiilor pozitive inca din acest an.
Nici macar progresele inregistrate in domeniul exportului - care au influentat direct si cresterile din industria prelucratoare - nu pot fi puse pe seama unor politici proactive la nivel guvernamental. Cu atat mai putin, sporul de productie agricola - datorat, in principal, „favorurilor“ oferite de natura, respectiv conditiilor meteorologice propice - nu este o consecinta principala a sprijinului acordat fermierilor. Iesirea din recesiune cu mult inaintea Romaniei a majoritatii tarilor in care exportam a reprezentat un factor esential in evolutia economiei noastre nationale incepand din a doua jumatate a anului precedent. Din pacate, factorii care au permis acelor tari sa-si relanseze economiile nu au fost luati in considerare, in suficienta masura, de catre decidentii de la Bucuresti. De aici, intarzierea la care ne-am referit in conceperea si aplicarea unor masuri de reala relansare a economiei.
Este de asteptat ca inceputul toamnei sa marcheze o mai evidenta schimbare de optica, potrivit proverbului cu „mintea de pe urma“. Daca nu exista alti stimuli pentru o asemenea orientare de politica economica, atunci neindoios apropierea anului electoral 2012 va impune un comportament adecvat la nivel guvernamental. Faptul ca este valabil, in continuare, Acordul stand-by de tip preventiv va diminua considerabil tendintele populiste, asa ca orice ameliorare a conditiilor de trai, fie ea cat de mica, va avea nevoie de suport economic solid. Spre o asemenea evolutie se indreapta lucrurile si presiunile care vin din partea mediului de afaceri, interesat in cel mai inalt grad sa i se puna in aplicare masurile de redresare economica. Asa ca putem conchide ca schimbarea de ton careia i-am consacrat aceste insemnari confirma si o alta zicala: „Mai bine mai tarziu decat niciodata“.