Spatiul public

Am mai avut prilejul sa consemnam informatiile si comentariile care au circulat si circula in spatiul public, spatiu in continua expansiune, mai ales ca urmare a dezvoltarii retelelor de socializare. Avem de-a face cu un bombardament informational fara precedent care, pe langa imensele lui avantaje in materie de largire si aprofundare a cunoasterii, ne face tot mai vulnerabili nu numai prin dependenta de noile formule mediatice, ci si prin rafinarea mijloacelor de manipulare. Prin urmare, este nevoie de mai mult discernamant, de aplicarea consecventa a unor principii si criterii care sa faca separatia strict necesara intre adevar si minciuna, intre principal si secundar, intre esenta si aparenta si, nu in ultimul rand, intre moral si amoral (si, mai grav, imoral).
Aceste consideratii, departe de a fi pur teoretice, au fost inspirate de practica nemijlocita, de viata insasi. Concret, in ultimul timp, spatiul public, in special cel virtual, a fost ocupat, intr-o masura semnificativa, de dezbateri reale pe teme reale. Cele mai multe dintre acestea au gravitat in jurul unor preocupari majore din sfera economica si, in prelungirea ei fireasca, in cea sociala. De data aceasta nu au mai fost antrenati „exclusivistii“, cei care, considerandu-se analisti, au ocupat spatiul public prin emiterea de opinii despre toate subiectele posibile si imposibile. In afara de institutii publice precum Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Consiliul Fiscal s-au pronuntat, tot public, reprezentanti ai FMI, ai Comisiei Europene, ai Bancii Mondiale. In plus, au intervenit in dezbateri coalitii patronale, centrale sindicale, asociatii profesionale.
Se poate considera ca dezbaterea pe tema Codului Fiscal si pe tema salarizarii personalului bugetar - declansata la finalul lunii iunie a.c. - a cunoscut un curs crescator in perioada urmatoare, astfel incat, acum, la finalul lui august, putem aprecia - fara teama de a gresi - ca am avut parte (si avem, in continuare) de o dezbatere autentica, folositoare din mai multe unghiuri de vedere.
In primul rand, ceea ce - de regula - se transa in spatele usilor capitonate, in negocieri netransparente - a ajuns la „suprafata“ si, astfel, publicul larg a avut posibilitatea sa afle mult mai mult si mai multe dintre starile de fapt reale din economie. Dincolo de cresterea PIB, in esenta, pozitiva, au iesit la iveala dezechilibre serioase intre resurse si cheltuieli la capitole importante pentru prezentul si viitorul tarii, precum cele legate de politicile investitionale si cele fiscale care pot sa stimuleze procesele pozitive din economie ori, dimpotriva, sa acumuleze tensiuni care pot sa degenereze in crize majore.
In al doilea rand, s-au dezvaluit unele pericole pe care le genereaza politicile populiste care, intr-un an preelectoral, dar mai ales in 2016, cand se vor desfasura alegeri locale si alegeri parlamentare, au dobandit o amploare considerabila. Deci, apelul la realism se impune cu stringenta necesitate. Chiar daca ne rezumam la aceste doua aspecte, tot va fi suficient pentru a se percepe corect insemnatatea dezbaterilor la care ne referim. Cat priveste fondul problemelor, este limpede ca nu este posibila o abordare exhaustiva in spatiul acestei rubrici.
Ce ar fi, totusi, de retinut? Se impune a fi deosebit de sensibili doar la argumente stiintifice. Emotiile nu au ce cauta aici. Cand specialisti (in adevaratul inteles al cuvantului) spun ca nu sunt de acceptat simultan o relaxare fiscala si o crestere salariala si, totodata, o relaxare fiscala si o relaxare monetara, nu putem sa tratam aceste legitati obiective decat cu maxima seriozitate. Intrucat, in dezbatere, a intervenit deosebit de frecvent notiunea de prudentialitate, bine cunoscuta si inginerilor, nu ne ramane decat sa facem, in incheiere, un apel la vechea zicala: prudenta este mama intelepciunii.