In memoriam Acad. prof. univ. dr. ing. Horia Colan

Întreaga comunitate a inginerilor români, toţi oamenii de ştiinţă din ţara noastră au suferit o grea pierdere prin dispariţia eminentei personalităţi care a fost acad. prof. univ. dr. ing. Horia Colan.

Biografia sa a fost marcată de numeroase momente care s-au integrat organic istoriei României de după Marea Unire din 1918. S-a născut în Covasna, la 11 mai 1926. Tatăl, Gheorghe Colan, notar comunal, s-a remarcat la luptele din Mărăşeşti, unde a participat ca voluntar. Mai târziu, a fost ales secretar general al Asociaţiei Notarilor din România şi apoi prim-pretor în mai multe localităţi din Transilvania. Fratele acestuia, Nicolae Colan, a fost episcop al Clujului şi mitropolit al Ardealului, membru al Academiei Române.

Copilul, adolescentul, tânărul Horia Colan s-a format în atmosfera specifică unei familii care a pus totdeauna mai presus de toate valorile naţionale, cele mai de seamă creaţii ale umanităţii. În această atmosferă, a urmat şi a absolvit, într-o manieră strălucită cursurile primare şi liceale şi, la examenul de admitere, în 1944, la Şcoala Politehnică din Timişoara, a reuşit primul la trei facultăţi: Electromecanică, Construcţii, Mine şi Metalurgie. Şi-a început cariera universitară în 1951, la Institutul de Mecanică din Cluj, ca asistent la Catedra de Ştiinţa şi tehnologia materialelor, condusă de profesorul Alexandru Domsa, fondatorul învăţământului ingineresc clujean. I-a succedat mai târziu prin parcurgerea tuturor treptelor ierarhiei universitare: asistent universitar (1950), şef de lucrări (1953), conferenţiar (1964) şi profesor (1971) la Catedra de Ştiinţa şi tehnologia materialelor.

Realizările sale au fost larg recunoscute în lumea ştiinţei naţionale şi internaţionale, fapt atestat de funcţiile pe care le-a deţinut, între altele, ca preşedinte al Diviziei de Istoria Tehnicii şi vicepreşedinte al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST); preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Tehnice şi al Comisiei de Ştiinţa Materialelor ale Filialei din Cluj a Academiei Române; vicepreşedinte al Filialei Transilvania a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România. De asemenea, a făcut parte din alte importante forumuri şi societăţi ştiinţifice şi profesionale: Societé Française de Métallurgie et des Matériaux, Conseil National des Ingénieurs et Scientifiques de France, Comisia de Ştiinţa Materialelor a Academiei Române, Comitetul Executiv al ASM International, International Committee for the History of Technology, The New York Academy of Science, Association des Membres de l Ordre des Palmes Académiques, The American Biographical Institute, precum şi din comitetele ştiinţifice ale revistelor Matériaux et Techniques (Paris), Noesis şi Noema, Acta Technica Napocensis şi Proceedings of the Romanian Academy.

Laureat al multor premii naţionale şi internaţionale, acad. Horia Colan a primit numeroase distincţii în ţară şi peste hotare, ca semn de înaltă şi profundă apreciere a contribuţiilor sale ştiinţifice, a locului şi rolului pe care l-au avut activităţile sale în formarea multor generaţii de specialişti în domeniile în care s-a remarcat ca un eminent exponent al ştiinţei şi tehnicii româneşti.

În mod deosebit, se cere subliniată implicarea sa civică în realizarea obiectivelor comunităţii inginereşti din ţara noastră, fapt confirmat prin alegera ca membru de onoare şi ca membru în Biroul Executiv al Consiliului AGIR, ca membru fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România şi preşedinte al Secţiei Ştiinţa Materialelor a ASTR.

Crezul de o viaţă al acad. Horia Colan l-a exprimat prin apelul la cuvintele marelui om de ştiinţă Louis Pasteur, cuvinte pe care le-a scris pe tabloul absolvenţilor, în anul 1944, ai Liceului Moise Nicoară din Arad: „Dacă ştiinţa nu are patrie, omul de ştiinţă trebuie să aibă una şi el trebuie să-i închine rodul lucrărior sale".

În întreaga sa viaţă, acad. Horia Colan a fost credincios acestui crez, constituind, din toate punctele de vedere, un model pentru specialiştii pe care i-a format, pentru toţi cetăţenii ţării. Memoria sa luminoasă va fi permanent vie în conştiinţa celor care l-au cunoscut şi apreciat, a generaţiilor actuale şi viitoare de ingineri români.