O sansa pentru mineritul romanesc: materiile prime minerale critice
Data: 16-31 august 2020
Recent, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, dr. ing. Mihail Ianas, împreună cu un cunoscut specialist român în domeniul metalogenezei, dr. Mircea Borcos, a făcut publică o propunere de lansare a unui program de evaluare a potențialului țării noastre în domeniul „elementelor critice".
Este bine cunoscut că, în ultimii ani, mândria economiei româneşti, mineritul, a suferit o restrângere dramatică a activității, cu consecințe dureroase economice, sociale, chiar demografice. Cele câteva încercări de revitalizare a domeniului au eșuat din diverse cauze, iar în momentul actual, acesta este aproape de dispariție.
În acelasi timp, marile puteri ale lumii contemporane (Statele Unite, China, Rusia, Canada, Africa de Sud) dezvoltă o apetență sporită pentru așa numitele materii prime critice (Critical Raw Materials). Acestei tendințe i s-a adăugat recent Uniunea Europeană. Fenomenul este datorat recentelor evoluţii tehnice revoluţionare în care rolul și locul acestor materii prime critice este esențial. Este suficient să amintim, de exemplu, că în omniprezentul telefon mobil sunt înglobate peste 50 de metale diferite, dintre care multe fac parte din categoria materiilor critice.
Încă din 2011, la nivelul Uniunii Europene s-au facut publice listele cu materiile prime critice. Cea mai recentă actualizare a listei (2017) include 27 de astfel de subtanțe, dintre care numeroase sunt de origine minerală (antimoniu, barita, beriliu, borați, cobalt, florina, galiu, germaniu, hafniu, indiu, magneziu, grafit, niobiu, fosfați, fosfor, scandiu, siliciu, tantal, tungsten, vanadiu). La acestea se adaugă pământurile rare grele și ușoare, precum și metalele din grupul platinei.
Este la fel de bine cunoscut că subsolul țării noastre conține o varietate extrordinară de substanţe minerale utile, printre acestea aflându-se și multe dintre cele considerate critice. Cercetări geologic anterioare le-au semnalat sporadic în diverse contexte naturale, dar nu au fost realizate evaluări economice de substanță. Acum, când importanța lor economică, dar și prețul, au crescut enorm, este poate momentul reevaluării potențialului acestora. Această activitate inginerească ar putea crea un reviriment atât în amonte (studii și cercetări, prospecțiuni și explorări geologice), cât și în aval (activități miniere, de preparare, de prelucrare și de valorificare). Din fericire, există încă în țară specialiști și instituții care pot contribui la această activitate: ANRM, Academia Română, Academia de Științe Tehnice din România, Universitățile din București, Iași și Cluj-Napoca, Institutul Geologic etc. Un rol deosebit l-ar putea avea mediul privat.
AGIR, care întodeauna a promovat și susținut modernizarea economiei româneşti prin introducerea celor mai recente cuceriri tehnologice, ar putea, de asemenea, avea un rol important în această acțiune.
Alte articole




