Ajutorul de stat
Data: 1-15 septembrie 2004
Ne este dat, in ultimul timp, sa auzim tot mai multe cereri de ajutor de la stat. Sigur, cand este vorba despre sprijinul cuvenit celor care au suferit de pe urma intemperiilor sau despre persoane si familii aflate in mare dificultate din motive independente de vointa si actiunea lor, lucrurile sunt clare. Fie si numai dintr-un elementar sentiment de solidaritate se cuvine ca de la bugetul statului - asigurat de plata impozitelor si taxelor de catre cetatenii onesti - si tot sunt de inteles si de acceptat astfel de ajutoare.
Nu la acest tip de ajutoare dorim sa ne referim, ci la subventiile si transferurile de fonduri destinate supravietuirii unor operatori economici. In principiu, subventiile nu au, in sine, nimic reprobabil si se practica inclusiv in tarile dezvoltate. Exista motivari diverse ca din fonduri publice sa fie ajutati cei care se gasesc intr-o temporara "jena financiara" sa iasa din impas. Mai ales atunci cand beneficiarii sunt firme cu importanta strategica, dar si cu sanse de redresare.
O lista cu principalii operatori economici care supravietuiesc cu ajutor de la stat (sub cele mai diferite forme, inclusiv prin iertarea de datorii) arata ca, in majoritatea cazurilor, avem de-a face cu aceiasi "clienti" de aproape un deceniu si jumatate. De fiecare data s-a spus ca este pentru ... ultima data cand se mai acorda subventii, cand se mai accepta transferuri, cand ... Cu toate acestea, practica la care facem trimitere este nu numai continuata, ci si perfectionata. In acest fel se incurajeaza ineficienta, nu performanta.
In calitate de contribuabili suntem indreptatiti sa ne intrebam daca pe banul public este corect sa se procedeze astfel, daca factorii de decizie din stat pot sa dispuna, in maniera de pana acum, de parghia numita "ajutor de stat". Sigur, nu se poate organiza un referendum pentru fiecare ajutor, dar este necesar sa se stabileasca reguli si sa se actioneze pentru respectarea lor.
In ultima vreme, sub presiunea cerintei de a se incheia capitolul de negociere cu UE referitor la politicile din domeniul concurentei, s-au aliniat reglementarile interne la standardele comunitare. Prin urmare, n-a fost nimic de inventat, nimic de improvizat. Ajutorul dat de stat este necesar si in economie. Nici in aceasta privinta nu este nimic de discutat. Totul este ca banul public sa fie gestionat corect, sa slujeasca interesul general. Atat si nimic mai mult. Cu alte cuvinte, totul se rezuma la competenta si responsabilitate.