Noi si calamitatile naturale

Tehnologiile si aparatura actuala ne permit, cu destula precizie, sa prevedem anumite calamitati naturale. Supravegherea unor munti vulcanici conduce la prezicerea eruptiilor. Analizele statistice ale unor zone seismice pot stabili periodicitatea producerii sinistrului. Satelitii meteorologici impreuna cu instalatiile de la sol pot face prognoze destul de precise. Fenomenele meteorologice extreme - inundatii, seceta, canicula - din vara acestui an denota faptul ca Europa este una din primele si cele mai afectate regiuni ale globului de schimbarile climatice ale Terrei. Statisticile arata ca, in marile orase, numai in ultimele trei decenii aerul a devenit mai cald cu 10o C.
Previziunile specialistilor indica pentru spatiul dintre Atlantic si Urali o crestere a temperaturii medii cu 4o C pana in anul 2010 si o ridicare a nivelului marilor cu aproape un metru, ceea ce ar insemna acoperirea cu apa sarata a unor delte, precum cele ale Dunarii si Comargue (Franta), sau a unor insemnate parti ale }arilor de Jos, ori disparitia multora dintre traditionalele plaje.
Semnalul gravitatii incalzirii climei europene a fost dat de canicula care a atins in anul 2003 partea vestica a continentului (cu zeci de mii de morti de hipertermie in Franta si Germania) si o seceta severa generalizata. Unii au inteles tendinta vremii si au invatat din razbunarile naturii, intocmind si aplicand planuri anticanicula sau masuri de economisire a resurselor de apa. S-au stabilit astfel sisteme de avertizare si de actiune, in special in privinta grupurilor vulnerabile - batrani, copii mici, bolnavi. S-au amenajat adaposturi climatizate ori sectii speciale de interventie in cadrul unor spitale. Populatia este informata in permanenta, autoritatile si societatea civila reactioneaza prompt si adecvat, astfel ca victimele si suferintele sa fie reduse la minimum, daca nu evitate. Pentru tot mai multe zone apa dulce va deveni o resursa rara si deosebit de pretioasa; eliminarea risipei merge de la suspendarea irigatiilor, rationalizarea apei la dusurile plajelor si pana la interzicerea utilizarilor "voluptorii" (pentru terenurile de golf, de pilda).
Poluarea marilor orase, in primul rand cu gazele generatoare de efect de sera, ozonul favorizat de caldura Soarelui, sunt monitorizate si gestionate in mod adecvat. Un intreg arsenal este pregatit si intervine, la nevoie, pentru stingerea incendiilor de padure. Necesitatea acestora a mai fost demonstrata de incendiile de padure din vara aceasta in Portugalia si Spania.
Uniunea Europeana si statele membre, fara exceptie, au devenit principalul promotor mondial al Protocolului de Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Nici tarile din centrul si estul Europei nu fac exceptie de la regula. Dimpotriva, asa cum au dovedit-o inundatiile si canicula din acest an, nivelul mai scazut de dezvoltare economico-sociala, al responsabilitatii autoritatilor si educatiei publicului, determina ca aici efectele distructive sa fie mai substantiale. Iar, din pacate, reactia de aparare e mult mai anemica si mai putin eficienta. Asadar, o Europa unita nu doar politico-economic, dar si in privinta capriciilor vremii. Un singur continent - o singura clima, cu capriciile ei.
Noi, oamenii din Romania, am trait in vara aceasta seria inundatiilor care parea ca nu se mai sfarsesc. Dar in afara de aceasta mai ticaie o bomba cu ceas pentru zona Vrancea: un mare cutremur cu scadenta intr-un viitor nu tocmai indepartat. O analiza, oricat de sumara, a masurilor ce s-au luat pentru minimizarea efectelor acestui mare cutremur ar putea scoate in evidenta o situatie cel putin necorespunzatoare. Expertizarea unor imobile si "dotarea" lor cu bulina rosie nu s-au dovedit a mobiliza resursele financiare si materiale pentru consolidarea cladirilor.
Japonezii au instruit colectivitatile (din scoli, din intreprinderi, din birouri etc.) cum trebuie sa reactioneze in caz de cutremur; au colaborat cu specialisti romani din Vrancea la punerea in functiune a unui sistem de preavertizare in caz de cutremur puternic iminent. Populatia din marile orase japoneze a fost indrumata cum sa se comporte cand se produc cutremure mari.
Eu am elaborat o completare la teoria catastrofelor la sfarsitul anilor '80, dar atunci nu era politic sa spui astfel de probleme. Acum poti vorbi despre astfel de probleme, dar cine te aude? |n comunicarea mea de anul trecut la "Simpozionul stiintific al inginerilor romani de pretutindeni", organizat de AGIR la Bucuresti, am vorbit despre calitatea muncii de prevenire a efectelor catastrofelor. Interesul fata de aceasta comunicare a fost flatant, dat au lipsit oamenii de decizie. Problema aceasta trebuie sa devina una politica si de stat.