Cugirul industrial - traditie si valoare

In linia evocarilor care readuc in atentie fapte si date semnificative care implica si creatiile ingineresti, includem, in numarul de fata, Orasul Cugir. Fireste, nu este vorba despre o monografie in intelesul strict al acestei notiuni, ci despre punctarea unor momente centrate pe dezvoltarea industriala. Localitatea se afla in judetul Alba (la 45 km nord-est de municipiul Alba-Iulia, la 97 km de Sibiu, la 45 km de Deva, la 35 km sud-vest de Sebes si la 149 km de Cluj-Napoca), pe cursul raului Cugir, in zona de contact a culoarului depresionar al Orastiei cu Muntii Sureanu, intr-un cadru natural deosebit de pitoresc. Are aproximativ 30 000 de locuitori si sapte localitati in subordine administrativa.
Retinem, in acest cadru, locul si rolul SC Uzina Mecanica Cugir SA, producator traditional pentru piata interna si externa, cu o vechime ce depaseste 210 ani. Istoria fabricii incepe in anul 1799, cand in Cugir se pun bazele unor ateliere pentru obtinerea otelului, una din primele fabrici cu acest profil din Transilvania. S-au fructificat, astfel, conditiile naturale favorabile si mineritul practicat in zona. Calitatea otelului produs aici era apreciata atat in Imperiul Austro-Ungar, cat si in afara acestuia.

Inceputurile, sub greaua povara a istoriei
Considerentele de ordin politic si strategic (crearea la granita de rasarit a Imperiului a unei zone de „teritorii linistite“) au determinat plasarea in acest tinut, locuit in intregime de romani si asezat la granita cu Tara Romaneasca, a Fabricii de Fier la Cugir. Locuitorii s-au impotrivit, ajungandu-se chiar la ciocniri cu trupele guvernamentale (1799 - 1804). Autoritatile austriece au ascuns posteritatii mijloacele prin care, in decurs de cinci ani, au reusit sa infranga rezistenta granicerilor din Cugir. De fapt, in acest caz, este greu de vorbit despre o victorie a autoritatilor, daca ne gandim ca, in urma rezistentei darze a locuitorilor, constructia fabricii a putut fi incheiata abia dupa 5 ani, in 1804.
In 1850, apare noul act de concesionare emis de Tribunalul Minier Cezaro-Craiesc al Transilvaniei si care reprezinta, in continuare, baza juridica a Fabricii de Fier din Cugir. Existenta noilor relatii stabilite prin acest act sunt clar prezentate: „Tribunalul Minier Imperial aproba si intareste dorinta Directiunii Miniere Imperiale de a stapani si folosi cu toate drepturile si prevederile prevazute de lege, ca proprietari cu proprietate si nepagubirea partilor“. Prin acest act, toate prevederile cuprinse in actele incheiate anterior momentului cu granicerii din Cugir erau anulate, fabrica fiind libera, din acel moment, de obligatiile contractuale asumate la infiintare, in anul 1799.
Continutul acestui act preciza si care era inzestrarea cu utilaje a fabricii in anul 1850: o sectie veche din 1800, dotata cu doua cuptoare de elaborare a otelului, doua ciocane de forja si doua laminoare; o sectie noua construita in preajma anului 1850, dotata cu un cuptor pentru incalzit, un ciocan de forja si un laminor.
In anul 1880, conducatorul fabricii, Marian Pistl, intervine pe langa guvernul din Pesta pentru a se aproba aducerea unei masini cu abur, pentru a face fata lipsei de apa in perioada de iarna si in perioada plutaritului din timpul verii, astfel ca, la 20 august, intra in productie prima masina cu aburi. In acelasi an a luat fiinta sectia de coase si a inceput productia si turnatoria de otel aliat de scule pentru pile si dalti. De subliniat ca, dupa desfiintarea Fabricii de Fier din Sibisel, in 1880, o parte din utilaje si 17 familii de muncitori calificati s-au stramutat la Cugir.
Materia prima folosita la prepararea fierului se aducea de la Gavojdia, la inceput cu carutele, iar mai apoi pe calea ferata pana la Sibot, de unde se transporta cu carutele pana la fabrica. Transportul pe calea ferata fiind mai ieftin, la interventia conducerii fabricii la forurile de resort, in octombrie 1905 se demareaza intr-un ritm alert construirea caii ferate Sibot - Cugir, care se finalizeaza la sfarsitul lunii ianuarie, astfel ca, la 1 februarie 1906, se fac primele transporturi de marfuri pentru fabrica, iar la 12 iunie 1906 a inceput si transportul de calatori.
In anul 1910 s-au construit barajul si aductiunea de apa de pe raul mic pentru alimentarea turbinei care punea in miscare generatorul electric de la care se asigura iluminatul electric al halelor si trecerea la actionarea electrica a utilajelor.
In preajma Primului Razboi Mondial, odata cu dezvoltarea industriei siderurgice din zonele apropiate, Fabrica de Fier din Cugir trece la aprovizionarea cu fonta de la uzinele din Hunedoara. De mentionat ca, la recensamantul din 1913, fabrica avea aproximativ 1000 de oameni.

Sub impactul decisiv al Marii Uniri
Dupa Primul Razboi Mondial si infaptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, prin care se incheia procesul de formare a statului national roman, in Transilvania, unde fostele proprietati ale Imperiului Austro-Ungar intrau direct in proprietatea statului roman, pentru a-si salva capitalul, unele societati particulare austro-ungare fac incercari de a infiinta societati in parteneriat cu statul roman. Astfel, societatea pe actiuni STEG, care exploata caile ferate din Imperiul Habsburgic si care detinea o serie de uzine metalurgice si de exploatari miniere din Transilvania, inca din anul 1851, intra in tratative cu guvernul roman de la Bucuresti pentru a infiinta impreuna, in anul 1920, societatea UDR (Uzinele si Domeniile Resita). Spre deosebire de Uzinele din Resita, minele si uzinele de la Hunedoara si Cugir, fiind proprietatea statului austro-ungar, au intrat direct in proprietatea statului roman fara amestecul capitalului particular. Interesul STEG de a avea din nou controlul asupra fostelor sale proprietati din Transilvania duce la incercarea esuata de acaparare de catre noua societate UDR a celor doua mari intreprinderi din Hunedoara si Cugir.
Aceasta tendinta permanenta a conducerii UDR-ului de a acapara uzinele din Hunedoara si Cugir a fost materializata in anul 1925, cand, la Paris, se pun bazele unei noi societati prin incheierea unei noi conventii intre statul roman, societatea Vickers Armnstrong Ltd. din Londra si societatea UDR. Astfel, se pun bazele noii societati Copsa Mica - Cugir. In acest scop, partile asociate au fost de acord sa realizeze doua intreprinderi metalurgice: una dintre acestea urma sa produca fier comercial, piese forjate, piese de masini si masini unelte, motoare etc., iar cealalta pusti de vanatoare si alte articole de acest gen. In caz de nevoie, cele doua uzine trebuiau sa produca guri de foc pana la calibrul 305 mm si tancuri, iar, pe de alta parte, munitie completa pentru aceste guri de foc. Termenul pentru construirea si punerea in functiune a uzinelor era de doi ani de la data inceperii lucrarilor.
Pentru construirea noii societati, statul roman avea ca aport terenurile necesare noii fabrici, uzinele electrice, cladirile, masinile unelte si utilajele existente la Cugir, precum si toate motoarele si masinile pe care le putea ceda de la alte intreprinderi din tara. Societatea Vickers Armnstrong Ltd. se angaja sa puna la dispozitia noii societati masinile unelte si utilajele specializate, precum si documentatia tehnica si asistenta necesara pentru formarea personalului tehnic roman, atat in tara, cat si la uzinele sale din Anglia. UDR intra in componenta noii societati cu masinile si instalatiile specializate pentru fabricarea munitiei de artilerie, a tevilor de tun si tablelor de blindaj, precum si executia unei parti din constructiile metalice ale halelor de productie.
O obligatie importanta a statului roman era aceea de a da toate comenzile de armament si munitie noii societati, cu precizarea ca aceste comenzi nu vor depasi, in ceea ce priveste pretul, pe cel al concurentei straine, majorat cu 5%.
Dupa ce au fost primite planurile noii fabrici la Cugir, in aprilie 1925 se fac comenzi de utilaje speciale la fabrica Loewe din Berlin. La 1 iulie 1926, in partea de nord a localitatii Cugir, au inceput lucrarile la constructia noii fabrici, lucrari care, la sfarsitul anului 1928, erau practic finalizate avand toate instalatiile necesare functionarii si un capital de 600 milioane de lei. Cu toate ca fabrica noua era finalizata, nu a primit nicio comanda din partea statului, desi in bugetul tarii figurau sume destinate acestui scop.
Tot in aceasta perioada, ca urmare a reutilarii vechii fabrici, s-a realizat cresterea capacitatii turnatoriei de otel, trecandu-se la productia tuburilor de otel.
Din cauza situatiei financiare in care se afla fabrica in conditiile lipsei de comenzi, in iulie 1928, s-a incheiat o conventie cu firma cehoslovaca Skoda, care inscrie, in decurs de 2 - 4 ani, un aport de capital de 300 milioane de lei, echivalent cu cel al firmei Vickers Armstrong Ltd., constand in masini, constructii de fier si materiale electrice.
Criza economica din 1929 gaseste fabrica din Cugir intr-o postura disperata. Lipsa de comenzi, insotita de un incendiu devastator, izbucnit la 1 noiembrie 1929, care a distrus complet acoperisul fabricii de tuburi provocand sistarea productiei de tuburi de otel pana in urmatorul an, a dus la o pierdere in bilantul anului 1929 de 3,5 milioane de lei. Societatea apeleaza la imprumuturi bancare si trece la marirea puterii instalate in centrala electrica proprie, prin instalarea, in anul 1930, a unui grup Diesel de 1000 CP.
In absenta unor comenzi din partea statului - care nu se tine de promisiuni si acorda comenzile de armament unor firme straine - se apeleaza la clientela particulara, care ia amploare cu toata recesiunea financiara si economica din acea vreme.
Anul 1931 se remarca prin aparitia in consiliul de administratie a lui Nicolae Malaxa, in calitate de administrator delegat al UDR, societate care continua sa primeasca de la guvernul roman comenzi substantiale, in timp ce uzinele CMC „beneficiaza“ de o comanda derizorie de 26,43 milioane de lei abia in anul 1932.
Dupa lichidarea comenzii Ministerului de Razboi si a unor comenzi particulare, fabrica din Cugir se pregateste sa-si inchida portile. Sunt concediati toti lucratorii, iar din personalul tehnico-administrativ s-a retinut un numar infim, pentru intretinerea instalatiilor si efectuarea unor mici studii tehnice in speranta reinceperii activitatii in viitor. La 28 iunie 1933, speranta reinceperii productiei este adusa prin vizita pe care o face regele Carol al II-lea la uzinele din Cugir, care promite redresarea industriei de aparare, acordand societatii suma de 100 de milioane de lei (suma care abia reuseste sa acopere datoriile catre vechii creditori).
In anul 1934, desi activitatea in fabrica inca nu incepuse, iar deficitul ajunsese la 426,663 milioane de lei, societatea CMC incepe tratativele cu firma ceha Ceskoslovenska Zbrojowka Brno, in vederea unui aranjament pentru o colaborare tehnica. Preluarea de catre firma cehoslovaca Zbrojowka - Brno conduce la reprofilarea productiei pentru armament si munitii de infanterie, pe baza documentatiei de licenta.
In urma acestui fapt, concernul Vickers Armstrong Ltd. ajunge sa fie inlocuit cu concernul ceh. In aceste conditii, la 27 noiembrie 1935, uzinele din Cugir obtin o prima comanda masiva de armament, care putea asigura uzinei o activitate normala de minimum 5 ani. Dupa o noua organizare a liniilor de fabricatie si angajarii de personal, in anul 1937 incepe derularea comenzii. Cu ocazia primirii noilor comenzi, fabrica de munitie de la Cugir este reamenajata, se aduc masini noi si, in anul 1938, aceasta intra in productie la toata capacitatea.
In anul 1939, dupa ce trupele hitleriste ocupa Cehoslovacia, actiunile societatii Ceskoslovenska Zbrojowka Brno sunt preluate de concernul german Herman Goring, care se infiltreaza in toate uzinele metalurgice din tara, in mod deosebit la UDR si CMC. Odata cu patrunderea trupelor hitleriste in tara, si apoi, din anul 1941, cand Romania intra in razboi, cresc comenzile de armament, activitatea uzinei din Cugir se intensifica din ce in ce mai mult, iar cifra de afaceri a societatii ajunge pana la 880 milioane de lei, iar beneficiile la 31 milioane lei in 1940 si 45 milioane lei in 1941. In 1941, datorita acumularii unei bogate experiente in domeniu si a unui potential tehnic superior, s-a reusit proiectarea si punerea in fabricatie a primei arme de conceptie romaneasca, pistolul mitraliera cal. 9 mm, Parabellum, tip Orita.

Un nou inceput, in vremurile grele ale industrializarii de tip etatist
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, perspectivele de adaptare a fabricilor din Cugir la produsele de pace erau incerte din cauza specificului acestora si a dotarii lor pentru productia de aparare. Conducerea uzinelor se putea baza in acest sens doar pe atelierele de scularie, pe o parte a masinilor din fabrica de arme si pe o foarte mica parte a masinilor din fabrica de munitie. 
Din luna iunie 1945, contractele de armament si munitie sunt sistate si 30% din personalul aferent se vedea amenintat cu concedierea. In aceste conditii, conducerea uzinei a solicitat organelor competente ale statului trecerea fabricilor din Cugir sub patronajul CFR-ului, cu scopul de a asigura de lucru tuturor salariatilor, in cadrul comenzilor de reparatii de utilaje si piese de schimb pentru materialul rulant distrus de razboi.
Uzina incepe o activitate moderata in domeniul fabricarii de scule, calibre, aparate de precizie, sublere, micrometre, lacate, broaste, yale, clesti, chei mecanice, balamale, foarfeci, cutite, bricege, truse de sudura, suveici pentru razboaie de tesut, placheuri etc., iar tehnicienii din serviciile tehnice incep sa studieze fabricatia masinilor de cusut. In aceasta perioada sunt tot mai evidente tatonarile si incercarile de a gasi un profil de productie nou si stabil, care sa asigure de lucru miilor de muncitori.
S-a reusit, in anul 1946, fabricatia primelor masini de cusut casnice si apoi insusirea masinilor de cusut industriale MCI - 1 care au intrat in dotarea Fabricii de Confectii Bucuresti (APACA) si, apoi, a altor firme din tara. In paralel, un colectiv de proiectanti se ocupa de implementarea primelor masini unelte romanesti in productia de la Cugir. Astfel, se trece la fabricarea primelor masini unelte, un act de mare curaj, un domeniu de importanta vitala pentru reconstruirea industriei romanesti aflata in imposibilitatea de a-si reface parcul de utilaje prin importuri.
Tot in 1946, s-a trecut la fabricarea primelor masini unelte, precum: masini de gaurit, de rectificat, de ascutit scule, de frezat tip Deckel pentru scularii, precum si produse pentru industria extractiva (au fost asimilate si fabricate o serie de produse de stricta necesitate pentru industria extractiva, ca: perforatoare, ciocane pneumatice de abataj, masini de gaurit pneumatice si pompe Westinghause pentru CFR). De asemenea, uzina a inceput sa produca primele masini de cusut industriale, iar, din 1948, primele masini de cusut casnice. In perioada urmatoare, uzina cunoaste o puternica extindere si diversificare a produselor de tehnica militara (dupa 1945, la Cugir a fost produsa tehnica militara dupa tehnologii sovietice).
Noul profil de productie necesita o dotare tehnica si o structura organizatorica adecvate. Astfel, in perioada 1948 - 1953 apar noi sectii de productie de stricta necesitate: turnatoria de fonta (1952), sectia de masini de cusut (1953), tamplaria pentru masa masinii de cusut (1953), extinderea, amenajarea si dotarea altor cinci capacitati importante de productie, constructia noii statii de transformatoare, etajarea pavilionului administrativ etc. Tot in aceasta perioada, intre anii 1951 - 1953, se trece la inlocuirea totala a actionarilor centralizate ale masinilor cu ajutorul sistemului depozit cu curele, prin antrenarea individuala a masinilor.
In anul 1955, la uzina de sus se implementeaza productia de lanturi articulate si gresoare care folosesc o parte din utilajele folosite la productia de munitie.
In perioada 1960 - 1965, se da in folosinta turnatoria de precizie, se introduce gazul metan, se realizeaza supraetajarea halei pentru masini de cusut, extinderea si mecanizarea turnatoriei de fonta, amenajarea si dotarea sectiei de masini unelte si a celei de uzinare masini unelte, a halei pentru productia de lanturi, fuse textile si sectiei de masini de spalat (1961).
In intervalul 1965 - 1974, UM Cugir a cunoscut cea mai prodigioasa dezvoltare. Din fondurile de investitii alocate in acea perioada, au fost construite noua hala de scularie, centrala termoelectrica dotata cu doua cazane de 10 t abur/h fiecare si un cazan de incalzire de 50 Gcal/h, o forja noua dotata cu utilaje si echipament modern, o hala noua destinata fabricarii masinilor de cusut, amenajarea halei de productie a cuplajelor electromagnetice, brose mecanice si platouri electromagnetice, iar pentru dezvoltarea sectorului de transporturi interne a fost construita o statie de cale ferata dotata cu doua locomotive Diesel. In anul 1972, s-a dat in folosinta o cladire moderna cu cinci etaje pentru activitatea de conceptie si proiectare.
In anul 1950, printr-o decizie a ministrului industriei metalurgice, intreprinderea s-a despartit in doua unitati productive independente: Uzina Mecanica Cugir (situata in zona fabricii de armament, in partea de jos a intreprinderii), avand un specific tehnologic bazat pe prelucrarea prin aschiere cu specific de mecanica fina, si Uzina 30 Decembrie (care cuprindea fabrica de munitie si toate atelierele din partea de sus a localitatii), avand un specific bazat pe tehnologia de prelucrare prin deformare la rece. Pornind de la particularitatile tehnologice ale utilajelor si de la traditiile tehnologice formate in decursul anilor, nomenclatorul de produse si caracteristicile organizarii productiei in cadrul celor doua unitati industriale poarta pecetea conditiilor existente la timpul respectiv. Ca urmare, la uzina de jos s-a dezvoltat in principal productia de masini unelte, accesorii de masini unelte si masini de cusut, iar la uzina de sus, productia de lanturi articulate, gresoare, fuse textile si accesorii pentru industria textila si masini de spalat. Divizarea intreprinderii a durat, practic, 18 ani, pana la 1 noiembrie 1968, cand cele doua unitati au fuzionat din nou in cadrul Intreprinderii Mecanice Cugir.
Dezvoltarea continua si in perioada 1980 - 1989, intreprinderea ajungand sa exporte produse pe toate continentele lumii, inregistrand exporturi de peste 100 de milioane de dolari, numarul salariatilor ce lucrau la Cugir fiind, la un moment dat, de aproximativ 21 000. Dezvoltarea rapida si puternica a intreprinderii a dus la dezvoltarea zonei din jurul Cugirului, asigurand salarii si mijloace de trai miilor de oameni din afara Cugirului. Trenurile care aduceau lucratorii la Cugir si bazinul de pe care se colectau acesti lucratori erau cele mai mari din Europa.

Vicisitudinile tranzitiei si capacitatea de a le depasi
Sfarsitul anului 1989 duce la convulsii sociale puternice si in cadrul UM Cugir, prin revolta pornita din sectia scularie impotriva regimului dictatorial comunist. Evenimentele din decembrie 1989 fac ca productia in intreprindere sa se intrerupa pana la stabilirea unui nou stat de drept in Romania, productia reincepand timid la inceputul lunii februarie 1990. Caderea CAER-ului si a Tratatului de la Varsovia au afectat in sens negativ productia de la Uzina Mecanica Cugir. Schimbarile repetate ale conducerii intreprinderii, mai ales sub presiunea strazii, au dereglat procesul de productie, ajungandu-se ca, in anul 1993, sa se produca doar 60% din productia anului 1989.
Pentru Uzina Mecanica Cugir, perioada de dupa evenimentele din 1989 este de o asemanare zdrobitoare cu cea de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Intreprinderea cunoaste o perioada de dereglari, de cautari in domeniul structurii productiei (produse industriale, produse de uz casnic, produse speciale), in initierea unor activitati de marketing, pentru cautarea unor piete interne si externe, cat si in domeniul organizarii interne, tatonand - uneori fara rezultate concrete - noi forme de functionare, recomandate economiei de piata.
Comenzile pentru productia de aparare au scazut vertiginos, ramanand in continuare cerinte mai scazute pe piata de masini unelte, masini de cusut, masini de tricotat si masini de spalat. In aceasta situatie, cea mai afectata era fabrica de sus. Existenta unui fond puternic de ingineri, de cadre de proiectare bine pregatite, a mai atenuat aceasta situatie, in sensul ca, fara date concrete de marketing, proiectantii s-au lansat in diferite domenii, realizand un numar important de produse noi din sectoare complet diferite unele de altele, disparate, favorizand obtinerea de comenzi, pentru a incarca/acoperi cu lucru pe cei aproximativ 7000 de salariati.
Astfel, s-a incercat asimilarea pe liniile de productie a armamentului, a unor serii de produse civile, masina de rindeluit, masina de tricotat, dozator de bauturi racoritoare, masina de intins aluat, lacate, accesorii de masini unelte, masina de cusut, piese pentru masina de spalat, piese auto, masina de facut taitei, topoare pentru uz casnic, baionete, pusti cu aer comprimat, pusti de vanatoare, tuburi pentru pensule din industria cosmetica si pivoti auto pe liniile de fabricat munitie etc.
La fabrica de jos, pe liniile de fabricatie masini unelte s-a incercat asimilarea productiei de piese auto mari, mini tractoare agricole, mori de cereale, reductoare etc., iar la fabrica de sus obiecte de uz casnic, cafetiere, croitorie, productie de pusti cu aer comprimat, pistoale parabelum calibru 9 mm. In anul 1991, in fabrica de jos se aduce din SUA o linie de fabricatie cutite si bricege, licenta Smith & Wesson.
Sectiile de scularie de la cele doua fabrici trec la executia de comenzi externe pe o gama variata de produse, incepand de la scule si matrite pana la diverse piese unicat si de serie mica pentru industria auto, alimentara, medicala, agricola, diferite organe de masini etc.
In aceasta perioada a avut loc un exod de cadre ingineresti si tehnice fie inspre alte centre, fie in strainatate, prin noua legislatie pensionandu-se un numar mare de angajati; cateva generatii de absolventi ai institutelor tehnice, ai liceelor industriale din Cugir, nu si-au gasit loc in intreprindere, in ciuda sprijinului acordat de stat, in cazul angajarii absolventilor.
Recesiunea economica a complexului industrial de la Cugir se acutizeaza permanent, guvernele de dupa 1989 elaboreaza diferite acte normative prin care restructureaza sectorul productiei de aparare, astfel ca, an de an, mii de salariati de la Cugir, in schimbul unor compensatii banesti, parasesc societatea. Dispar, pe rand, sectoare intregi de activitate din cadrul intreprinderii: sectiile de la Pianu de Sus, Vintu de Jos si Sebes, reteaua de service din tara, conceptia, proiectarea si prototipurile, fabrica de produse electrocasnice, masinile unelte si Scularia de jos.
Dupa anul 2000, in baza legii parcurilor industriale, societatea cedeaza o parte din trupul ei Consiliului Judetean Alba, pe activele cedate constituindu-se SC Parcul Industrial Cugir. Urmeaza o alta cedare de active, prin asocierea cu concernul german Daimler AG (Daimler Chrysler), infiintandu-se, astfel, o unitate cu raspundere limitata, Star Transmision Cugir, cu capital majoritar german, care executa angrenaje pentru industria de automobile. In anul 2004, are loc o divizare a SC Uzina Mecanica Cugir SA rezultand in urma acesteia doua societati, filiale ale Companiei Nationale ROMARM: SC Uzina Mecanica Cugir SA si Fabrica de Arme Cugir (constituita pe activele din jurul fabricii de armament portativ de infanterie, in incinta fabricii de jos).
Dupa anul 2005, conducerea intreprinderii face demersuri la Ministerul Industriilor pentru a putea inchiria activele ramase fara activitate, astfel ca, incepand cu anul 2006, o serie de societati cu profil mecanic inchiriaza spatii ale fabricii de produse electrocasnice si masini unelte, veniturile obtinute din aceste inchirieri devenind o buna sursa de supravietuire pentru fabrica de jos. Prin aceasta actiune, cateva sute de fosti salariati ai SC Uzina Mecanica Cugir au fost angajati la aceste societati.
Se trece, de asemenea, la valorificarea productiei neterminate de la fabricile a caror activitate s-a inchis si a instalatiilor si utilajelor care nu mai erau necesare procesului de productie si care erau uzate fizic si moral.
La 9 octombrie 2009, a fost sarbatoare la SC Uzina Mecanica Cugir si Fabrica de Arme Cugir. S-a omagiat implinirea a 210 ani de la infiintarea primei Fabrici de fier si otel, 210 ani de traditie si valoare, ani care au facut ca numele Cugirului sa fie recunoscut pe multe meridiane ale lumii, fiind sinonim cu calitatea, seriozitatea si competenta. In discursul sau, directorul general, Nicolae Contan, a subliniat faptul ca Uzina Mecanica Cugir priveste cu optimism perioada care urmeaza, prezentand cateva repere semnificative: cifra de afaceri in 2009 comparativ cu 2008 a crescut cu 244%, iar fata de perioada similara din 2008 cu 118%. Uzina Mecanica Cugir inscrie in nomenclatorul de fabricatie 23 de produse de baza. In acelasi an, unitatea avea 803 salariati.
*
* *
Astazi, SC Uzina Mecanica Cugir SA dispune de investitia Modernizarea fabricatiei de armament de infanterie si munitie prin asimilarea de produse NATO. Prin achizitionarea liniilor de fabricatie pentru produsele NATO, societatea dispune de o baza comparabila cu producatorii consacrati din acest domeniu. Achizitionarea echipamentelor si tehnologiilor aferente realizarii capselor anticorosive Boxer si a munitiei de infanterie cal. 5,56, 7,62 si 12,7 mm conduce la un inalt nivel de automatizare, consum energetic redus, acuratete deosebita a executiei, calitate ridicata a produsului finit, flexibilitate sporita si productivitate ridicata a muncii. Din punct de vedere strict tehnic, societatea intra in posesia tehnologiei cele mai moderne de realizare a tubului de alama si a munitiei noncorozive (specifice NATO), fapt care deschide o larga perspectiva in ceea ce priveste asimilarea ulterioara si a altor categorii de munitie. Fara a intra in detalii privind produsele (armament, munitie, elemente specifice), precizam ca, incepand cu anul 1995, SC Uzina Mecanica Cugir SA a implementat un sistem al calitatii si de management al calitatii in conformitate cu referentialul ISO 9001/1994, respectiv ISO 9001/2000 si certificare TUV BAYERN SACHSEN - Germania (ultimul certificat cu numarul 12.100.6437 TMS, emis de firma TUV SUD GRUPPE-MUNCHEN-GERMANY, cu valabilitate pana in 2011). Verificarea calitatii este asigurata de personal de laborator specializat in incercari fizice, mecanice, determinari chimice.
Clientii principali ai SC Uzina Mecanica Cugir SA sunt organisme militare ale statului roman (Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor - Politia Comunitara, Politia de Frontiera, Jandarmeria Romana, Serviciul de Protectie si Paza - SPP) si firme comerciale autorizate pentru produse de tehnica militara din tara si din strainatate.
De-a lungul timpului, in cei peste 212 ani de la infiintare, la Cugir s-a creat un adevarat brand si o dorinta de a duce mai departe, cu respect si condescendenta, numele Cugirului, ca o adevarata cetate a tehnicii din Romania!