Predarea stafetei

Ne aflam, inca, sub dublul soc al rezultatelor din runda a doua a bacalaureatului si examenului de admitere in invatamantul superior. In pofida interpretarilor diverse (nu totdeauna obiective, ca sa nu le spunem altfel) realitatea arata ca „stocul“ de tineri care constituie schimbul de maine al specialistilor cu studii superioare se diminueaza. Apelul la o notiune de tehnica economica („stocul“) nu are nimic peiorativ, intrucat este vorba despre cea mai de pret resursa pe care o are o tara, un stat, si anume resursa umana.
In conditiile in care Romania se afla angajata (cel putin institutional) in realizarea Strategiei Europa 2020, care pune accentul pe cresterea economica inteligenta, avem de-a face cu o situatie in contratimp si contrasens atunci cand ne referim la procentajul de-a dreptul alarmant al caderilor la „bac“ si la diminuarea numarului de studenti, inclusiv in invatamantul tehnic.
Nu putem, in contextul dat, sa nu coroboram aceasta situatie cu datele oficiale din care rezulta puternica migratie a inginerilor si a altor specialisti, in special in spatiul UE, din considerentele bine cunoscute, nu in ultimul rand din cauza veniturilor reduse si a barierelor in afirmarea profesionala. Chiar in conditiile unui somaj ridicat la scara intregii economii, se simte, in numeroase sectoare, o nevoie tot mai acuta de ingineri. Cu exceptia Capitalei si a municipiilor Cluj-Napoca, Iasi si Brasov, la bursele locurilor de munca organizate de la inceputul anului au ramas fara efect oferte cu peste 3000 de locuri de munca pentru care se cer studii tehnice superioare.
Se poate vorbi nu numai despre o criza a sistemului educational, in general, ci si despre o criza, fara precedent, a retelei universitare generate de cel putin doua procese negative: plecarea de la catedre a unui mare numar de profesori care au depasit varsta legala pentru a preda la universitati si neocuparea unui numar important de locuri pentru viitorii specialisti ca efect al rezultatelor de la bacalaureat si de la examenele de admitere in facultati, inclusiv in cele cu profil tehnic. Si aceasta, chiar daca, la anumite institute de invatamant superior, a fost coborata stacheta exigentelor la examenele de admitere, ceea ce ar putea - insa - sa aiba consecinte negative in perioada urmatoare.
Fireste, se poate vorbi despre o „bomba cu efect intarziat“ si pentru piata muncii intr-o perspectiva nu prea indelungata, dar tema majora o constituie, asa cum s-a relevat de la inceput, dimensiunile si calitatea resurselor umane ale tarii. Din acest motiv, tema depaseste cu mult cadrul strict al sistemului educational, afectand grav intreaga societate nu numai pe moment, ci intr-o ampla perspectiva. Mai ales in privinta specialistilor inalt calificati, predarea stafetei, ca expresie nu numai a continuitatii, ci si a progresului, este marcata de extrem de grave disfunctionalitati, de derapaje.
Nu poate sa fie indiferenta situatia la care ne referim niciunui concetatean care pune la inima starea de fapt din tara. Nu dorim sa facem apel la cuvinte mari, la formule patetice, insa situatia la care s-a ajuns impune o luare transanta de pozitie, o afirmare, fara echivoc, a necesitatii ca factorii decidenti sa treaca de urgenta la evaluarea serioasa a situatiei (nu cu declaratii linistitoare, nu rareori demagogice, in numele unor exigente abstracte) si la adoptarea masurilor care se impun. Cand este vorba despre cei care ne vor urma, destinele individuale se impletesc strans cu cele ale natiunii, cu fibra ei spirituala, creativa, propulsoare de progres. In acesti termeni se cer analizate starile de fapt, iar orice considerente care nu iau in seama urgenta evocata pot determina o situatie in care mai tarziu va fi, in realitate, prea tarziu.