N-ar fi rau sa fie bine

In fiecare an, la inceputul lunii septembrie, Forumul Economic Mondial da publicitatii un „clasament“ care genereaza, in intreaga lume, un interes deosebit, dat fiind faptul ca aduce, la zi, ierarhia tarilor in functie de unul dintre cele mai importante criterii de comparatie: nivelul competitivitatii. Si in acest an, respectivul „clasament“ se afla in centrul atentiei atat prin consacrarea unor economii nationale de top, cat si prin modificarile aduse in cazul slabelor performante in materie.
Desigur, ne intereseaza, inainte de toate, situarea Romaniei in competitia mondiala. La prima vedere, avem de-a face cu un semnal pozitiv. Tara noastra a urcat pe locul 76 din 148 de tari, ceea ce indica doua pozitii superioare fata de anul anterior. In ce domenii stam bine sau si mai bine? Daca vom face precizarea necesara, provocam, desigur, reactii ciudate. Ne aflam pe primul loc in lume in ceea ce priveste... eradicarea malariei. Ocuparea locului 4 mondial a fost determinata de nivelul modic al tarifelor vamale. Incidenta scazuta a virusului HIV ne-a asigurat locul 11, iar legislatia privind drepturile omului ne-a permis sa ocupam locul 12 mondial.
Aceste precizari arata ca in stabilirea „clasamentului“ se opereaza cu un numar foarte mare de criterii si indicatori. De aceea, se impun comparatii pentru a se ajunge la o evaluare cat mai pertinenta. In primul rand, sunt de consemnat pozitiile statelor din zona noastra geografica. Astfel, Polonia se situeaza pe locul 42, Cehia pe locul 46, Bulgaria pe locul 57, Ungaria pe locul 63, iar Rusia pe locul 64. Toate aceste state au rezultate mai bune exact la indicatorii esentiali.
S-a retinut, desigur, ca analizele s-au efectuat in 148 de tari. Ei bine, la presiunea fiscala pe munca ocupam locul... 146. La alt indicator de mare importanta, respectiv la calitatea drumurilor, ne aflam pe locul 145. Intr-o ordine crescatoare, dar nu foarte onoranta, ocupam urmatoarele locuri: 141 (increderea in politicieni), 139 (comportamentul etic al firmelor), 139 (relatia angajat-angajator), 138 (capacitatea de a retine talentele).
Consideram ca toate aceste date sunt suficiente pentru sublinierea punctelor slabe atat din sfera economiei romanesti, cat si din domeniile conexe, nu in ultimul rand in ceea ce priveste eficienta politicilor publice. Deci, nu mai insistam asupra altor elemente. Este foarte clar ca un grad redus de competitivitate, in special in productia materiala, reprezinta un serios handicap mai ales in conditiile in care, la scara mondiala, se depun eforturi considerabile pentru depasirea, in timpul cel mai scurt si cu costuri sociale cat mai reduse, a efectelor crizei globale. Sansele fiecarei tari de a deveni mai competitiva depind, desigur, de multi factori. Daca, insa, tinem seama de ceea ce se intampla in demersurile generale de edificare a societatii cunoasterii, constatam ca investitiile se cer concentrate pe factorul uman, cu tot ceea ce presupune aceasta, de la formarea profesionala pana la stimularea creativitatii, a inventivitatii. Aici atingem puncte dureroase ale intregii noastre societati. Bineinteles, cititorii sunt interesati, inainte de toate, de invatamantul tehnic, de cercetarea stiintifica in domeniile ingineresti. Actuala stare de fapt nu este nici pe departe la nivelul necesitatilor, insa se poate spune, cu certitudine, ca nu este nici pe masura posibilitatilor reale. Numai valorificarea lor ne va asigura un loc mai bun in topul competitivitatii mondiale. Acesta este un adevar care se cere subliniat fara incetare, apasat, convingator si cu rolul de semnal de alarma cat timp nu ne-am pierdut speranta ca va fi luat in considerare si de factorii decidenti la nivel national.