Marele barbat de stat, inginerul Ion I. C. Bratianu (1864 - 1927)

Ion I. C. Bratianu a fost fiul cel mare al ilustrului barbat de stat Ion C. Bratianu sub a carui guvernare inteleapta s-a intemeiat dinastia regala, s-a castigat independenta tarii si Romania a devenit regat.
Ion I. C. Bratianu - cunoscut si ca Ionel I. C. Bratianu - s-a nascut la 20 august 1864 (1 septembrie stil nou) la Florica, azi Stefanesti - Arges. Primele studii le-a facut la Bucuresti, la Liceul Sf. Sava, si-a luat bacalaureatul in Litere si Stiinte in 1882, a satisfacut stagiul militar, s-a pregatit serios la matematica, beneficiind de ajutorul lui Gheorghe Duca, pe atunci directorul Scolii Nationale de Poduri si Sosele.
A urmat anul preparator la aceasta scoala, dupa care a plecat la Paris, unde a intrat la Scoala Politehnica, pe care a absolvit-o cu succes. A trecut apoi la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din acelasi oras, pe care a terminat-o in 1889, obtinand diploma de inginer in specialitatea Poduri si Sosele.
In acelasi an s-a intors in tara, iar la 1 noiembrie a fost angajat la serviciul liniei Fetesti - Cernavoda, sub conducerea inginerului Anghel Saligny, avandu-l ca sef direct pe inginerul Herjeu. Aici a elaborat studii si trasee in vederea construirii acestei linii si a podurilor de peste Dunare si Borcea.
La 1 ianuarie 1890 a fost admis in corpul tehnic al statului, ca inginer clasa a III-a, urcand in continuare, repede, primele trepte si functii in ierarhia tehnica pana la 1 ianuarie 1895, cand dobandeste gradul de inginer ordinar clasa I.
Anghel Saligny - un bun cunoscator de oameni - apreciindu-i calitatile, i-a incredintat multe functii de inginer, conducator de santiere si nu o munca de birou. Astfel, a condus lucrarile de la liniile de cale ferata Bacau - Piatra-Neamt, Crasna - Husi, Chitila - Ploiesti (dublarea liniei), precum si cele de dezvoltare a statiei Ploiesti, de constructie a cladirii statiei Ramnicu Sarat, a podului peste Siret de la Barbosi, de inlocuire a podurilor de lemn de pe Valea Prahovei si altele.
In scurta, dar activa ocupatie de inginer a dovedit o inalta pregatire, constiinciozitate superioara, creand totdeauna in jurul lui o atmosfera de sincera camaraderie. Ii placea sa traiasca in mijlocul colegilor.
Dupa intoarcerea in tara, ca inginer, a devenit membru al Societatii Politehnice, pastrand aceasta calitate pana la sfarsitul vietii. Cum bine se stie, din aceasta prestigioasa societate faceau parte oamenii de stiinta: Spiru Haret, Anghel Saligny, Gheorghe Duca, Constantin Olanescu si multi altii. Ionel I. C. Bratianu a luat parte activa la studiile elaborate de Societatea Politehnica, a detinut mult timp functia de membru in comitetul acesteia, inclusiv pe cea de vicepresedinte, a redactat Buletinul Societatii si a tinut conferinte cu subiecte de o deosebita importanta. Era foarte greu sa se reziste insistentelor lui adresate inginerilor de a publica articole despre lucrarile lor efectuate in tara, punand in mana multor colegi de breasla condeiul scrierii tehnice. A renuntat la retributiile la care avea dreptul ca redactor, sumele respective fiind acordate ca premii pentru cele mai bune articole publicate in Buletin.
Cariera de inginer a lui I. C. Bratianu a luat sfarsit in toamna anului 1895, odata cu inaugurarea podurilor peste Dunare de la Cernavoda, la care a luat parte in calitate de colaborator. A fost decorat de regele Carol I pentru activitatea sa tehnico-stiintifica. In aceeasi perioada a intervenit o schimbare de guvern. A venit la putere Partidul National Liberal condus de D. A. Sturdza, care a insistat ca Ionel I. C. Bratianu sa paraseasca preocuparile ingineresti si sa sprijine activitatea partidului intemeiat si condus de tatal lui, asigurandu-l ca va putea aduce in acest mod servicii mai mari tarii. Cunoscand necazurile tatalui sau, provocate de luptele politice, Ionel I. C. Bratianu a ezitat la inceput, dar a cedat si s-a inscris in competitia electorala, fiind ales deputat la Targu Jiu. Deoarece Constitutia permitea inginerilor functionari publici sa fie si parlamentari, Ionel I. C. Bratianu a mai ramas in serviciul statului pana la 1 ianuarie 1896, pentru a preda toate lucrarile cu care era insarcinat.
Activitatea sa de om politic, de membru si apoi de conducator al guvernului nu i-a mai permis sa se ocupe de Societatea Politehnica.
Ionel I. C. Bratianu s-a distins prin numeroase calitati, iar educatia si experienta sa in domeniul stiintei si tehnicii i-au permis sa cunoasca in profunzime problemele tarii si sa actioneze cu competenta si cu adevarat spirit patriotic pentru rezolvarea lor. Nu era un mare orator, insa cuvantarile sale erau atragatoare si ascultate cu mare interes deoarece in ele se gasea totdeauna gandire creativa, cunoasterea temeinica a istoriei tarii si o exemplara viziune politica. S-a manifestat ca un adevarat om de stat, in sensul cel mai inalt al cuvantului, apreciat atat in tara, cat si in strainatate.
Numele sau ramane in istoria romanilor strans legat de dezrobirea economica a taranilor, de chemarea celor multi la administrarea treburilor statului si, inainte de toate, de realizarea idealului de veacuri al romanilor: Unitatea Nationala. Aceste fapte mari i-au conferit un loc de onoare in istoria Romaniei, intr-un context international de care depindea in foarte mare masura destinul national, personalitatea si activitatea sa reprezentand un stralucit exemplu pentru fiecare roman care isi iubeste patria si pe barbatii de stat care au slujit-o cu inegalabil devotament. Ionel I. C. Bratianu a fost si ramane acea mare personalitate politica si culturala, care a conceput si pus in practica un proiect politic fundamental: Romania Mare. De numele sau sunt legate pe vecie proiectii de cultura si civilizatie pentru modernizarea Romaniei. De astfel de modele avem nevoie acum mai mult ca oricand.