OPINII ASUPRA PROIECTULUI DE REALIZARE A PARCULUI NATIONAL AL STIINTEI SI TEHNICII

Dupa ce am citit documentatul articol de fond al presedintelui AGIR, dr. ing. Mihai Mihaita, continand informatii si date pe deplin edificatoare asupra proiectului Parcului, publicat in "Univers ingineresc" nr. 14/2003 si dupa ce am citit si opiniile a 26 de personalitati de seama ale tarii noastre, publicate in acelasi numar, ma intreb ce ar mai putea adauga un modest inginer acestor opinii pertinente?
Si totusi, ca fost slujitor al metrologiei romanesti, ma simt tentat de a pleda putin (pro domo) in sprijinul acestei justificate propuneri. In acest sens, reamintesc ca Romania a fost una dintre primele tari europene care a introdus sistemul metric - in 1866 - si ca de atunci si pana in zilele noastre exista numeroase realizari notabile care pot reflecta evolutia tehnicii masurarii pe parcursul anilor si care ar putea fi sugestiv ilustrate intr-o sectie a parcului propus. Sunt sigur ca a vedea pe viu cum arata vestita "oca" a lui Cuza (chiar daca intre timp a devenit un fel de etalon al lipsei la cantar), ar starni un viu interes printre vizitatorii de toate varstele.
Am citit cu mare atentie opiniile dlui Horia Colan, membru corespondent al Academiei Romane, care in paginile 5-6 face o remarcabila incursiune prin muzeele tehnice ale Europei, aratandu-ne adevarata dimensiune a unei astfel de intreprinderi si sugerand cam ce ar trebui sa facem pentru a ne alinia tarilor europene si in acest domeniu. Aceasta incursiune este foarte instructiva si edificatoare pentru toti inginerii si tehnicienii nostri, mai ales ca nu toti au posibilitati materiale de a calatori peste hotare.
M-as referi apoi la intrebarile dlui dr. ing. Ioan Ganea de la pag. 7, si anume: cum? cand? unde? si cine? la care as adauga cu ce? sa se realizeze acest Parc. Gandindu-ne la efortul financiar aferent acestui obiectiv, ne dam seama ca in conditiile de dificultati ale tranzitiei nu putem pretinde bugetului de a acoperi integral cheltuielile necesare, chiar daca acestea vor fi sprijinite - speram - prin programe UNESCO. Si atunci ne punem intrebarea: cine ar putea sprijini material aceasta actiune, daca nu acei ingineri romani care au devenit astazi patroni prosperi ai unor unitati economice sau tehnice? Marinimia acestor colegi de breasla ar putea fi rasplatita prin amplasarea la intrarea in parc a unui panou cu mentionarea firmei si numelui celor care au contribuit la realizarea Parcului prin sponsorizari dupa puterile lor si care au demonstrat astfel ca au ramas fideli ingineriei, chiar daca astazi activeaza in alte domenii. Ce parere aveti, stimati colegi ingineri care ocupati acum anumite functii bine retribuite?