Centru de creatie tehnico-stiintifica si asistenta sociala pentru varsta a treia
Data: 16-30 septembrie 2007
Inca din antichitate, medicii faceau, cu intelepciune, diferenta dintre „Senium“ si „Senectus“, intre imagini ale neputintei, decaderii si degradarii si posibilitatile de a imbatrani cu folos. Si astazi se pune cu multa insistenta, in prim-plan, pierderea, ceea ce ne dispare odata cu inaintarea in varsta.
Acceptarea pasiva a destinului este straina timpurilor dinamice de astazi. Acest lucru se va rasfrange si asupra atitudinii fata de batranete pe care, prin pregatire si configurare rationala, vrem sa o transformam intr-un segment de viata care contine, categoric, noi posibilitati, pe langa ceea ce trebuie acceptat ca fiind parte integranta a existentei.
In comparatie cu generatiile anterioare, beneficiem, gratie tehnicii, de mai mult timp liber, iar organizarea acestui timp liber este in buna parte in mainile noastre.
Avem, de regula, cu mult mai multe talente si interese decat credem, doar ca ele n-au fost suficient scoase la iveala, nu le-am descoperit in noi insine si nu le-am experimentat.
Cu putina stradanie, fiecare poate gasi o forma de exprimare careia sa-i corespunda bucuria creatiei. Este una dintre posibilitatile de fericire cele mai demne de incredere si nu este doar apanajul geniilor.
Posibilitatea de fericire rezida in orice pasiune si mai ales in activitati profesionale indragite care te-au preocupat toata viata si pe care n-ai avut posibilitatea sa le realizezi. Facem asemenea lucruri nu pentru bani sau din ambitie, ci numai de dragul practicarii unei activitati care constituie un motiv de bucurie. Poate, cu asemenea prilejuri, vom gasi si „afini“ cu inclinatii similare.
Se impune, sub mai multe aspecte, „sa invatam din nou sa traim“; suntem pusi in niste conditii de viata cu care abia incepem sa ne deprindem.
Ceea ce ne lipseste este formarea fanteziei etice, a atentiei; si aici „batranii“ ar putea avea o contributie, data fiind experienta lor de viata, daca spusele lor ar gasi mai mult ecou. Dar batranii castiga in greutate pur si simplu prin numarul lor tot mai mare, in fata unei lumi grabite sa traiasca, superficiala si „dresata“ pentru succese vizibile.
O veche maxima latina suna astfel: „Solamen miseris, socios habuisse malorum“ si ar insemna „pentru cei nefericiti este o consolare sa aiba tovarasi de suferinta atunci cand sunt la nevoie“.
Comunitatea de destin ne face sa ne suportam mai usor situatia, nu mai suntem atat de singuri, iar consolarea ca si altora le merge la fel ca noua reprezinta ea singura o anumita usurare si un ajutor. Din comunitatea de nevoi pot aparea insa si idei noi pentru gasirea unor remedii, incercarile de a modifica situatia, de a intreprinde ceva pentru a o combate, ceea ce individul singur nu poate face sau pentru care nu are suficienta forta. Cantitatea este intotdeauna si ea o forta care poate reusi ceea ce nu este la indemana individului.
Inviorarea absolut uluitoare a oamenilor de varsta inaintata serveste trezirii la batranete a potentialitatilor nevalorificate. Chiar daca statul refuza implicarea si din motive financiare, retragandu-se mai mult din zona sarcinilor sociale, totusi, si aici se pot contura inceputuri promitatoare, cum ar fi implicarea unor asociatii profesionale, in cazul nostru Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR). In functie de necesitatile, talentele si interesele respectivilor, se pot crea conditii pentru satisfacerea inclinatiilor multor oameni batrani care au dorinte absolut active, dar nu au posibilitatea sa le concretizeze si nu sunt create conditii care i-ar putea ajuta.
Pentru oamenii care au facut atatea lucruri bune pentru tara si la care statul nu se gandeste, crearea Centrului de creatie tehnico-stiintifica si asistenta sociala pentru varsta a treia ar fi o recunoastere a meritelor si sacrificiilor unor specialisti care, prin realizarile lor, au contribuit la progresul neamului, dar sunt si un izvor nesecat de realizari in folosul stiintei si tehnicii, al societatii.
Intr-un cadru organizat, ei nu numai ca pot sa-si perfectioneze cunostintele, dar pot sa ramana in contact cu tineretul, cu persoanele active, sa afle „pulsul timpului“, pot participa la discutii si chiar pot sa-si aduca contributii importante.
Experientele referitoare la inviorarea batranetii in conditiile unei activitati pline de sens si ale unor vii interese pledeaza pentru incetinirea proceselor fizice de imbatranire.
In mod cert nu este o intamplare ca oamenii cu o activitate care-i satisface realizeaza atat de des performante la batranete. Este ceea ce-i face sa ramana mai vioi, in timp ce pensionarii care s-au instalat intr-o tihna interioara imbatranesc mai devreme. Golul, lipsa de activitate, absenta oricarui interes, singuratatea, toate la un loc fac omul sa imbatraneasca mai devreme.
Exista o experienta si dorinta de a o valorifica, trebuie numai create cadrul organizatoric si baza materiala pentru a stimula impulsul care sa declanseze oportunitatile gata pregatite. Prin intermediul viselor, unele de multi ani nerealizate, pot parveni noi idei care, puse in practica, vor fi benefice. Conexiunea activitatilor prin intermediul grupurilor ce cuprind specialitati diferite poate duce la rezolvarea unor probleme deosebit de importante, ca urmare a punerii in valoare a unor cunostinte vaste. Multe din proiectele numeroase si de mare importanta ce trebuie realizate cu prioritate isi pot gasi rezolvarea in astfel de grupuri de creatie, conectate la fenomene colectiv afective.
Exista si alte activitati care pot fi initiate in asemenea grupuri, cum ar fi dezbateri in comun sau activitati recreative ca pictura, jocul de sah, lectura, epigrame, poezii s.a., precum si elaborarea de lucrari tehnico-stiintifice sau din alte domenii.
Cu ajutorul psihoterapeutilor si al medicilor existenti, batranii se vor bucura de alinare. Pe langa ingrijirea medicala ce le va usura suferintele, sub indrumarea unor psihoterapeuti, prin discutii si explicatii, vor invata sa se inteleaga pe sine si sa-i inteleaga pe altii, sa se ajute reciproc. Este ceva ce ar insemna o mare alinare pentru batrani.
O mare usurare o va constitui lipsa grijii pentru hrana zilnica si sprijinul pe care nu l-ar avea fiind singuri. Nu mai au grijile vietii zilnice si totdeauna va fi cineva care sa le sara in ajutor fie in centru, fie la domiciliul propriu.
S-a facut primul pas pentru realizarea Centrului de creatie tehnico-stiintifica si asistenta sociala pentru varsta a treia, prin dobandirea unui teren de cca 900 mp in Bucuresti, pe str. Popa Tatu nr.32, dupa sapte ani de procese, pe care se poate face constructia necesara. Acum ne vom indrepta atentia catre accesarea unor fonduri pentru realizarea investitiei.
Este o initiativa indrazneata, valoroasa si rara, pe care o asociatie profesionala doreste sa o realizeze din respect pentru meritele membrilor sai. In acelasi timp, ne confruntam in continuare cu unele greutati specifice procesului de restituire in natura a proprietatilor preluate abuziv de stat inainte de 1989. Unele pot fi prevazute, altele nu, dar uniti vom izbuti.
Lucrand in mod organizat, beneficiind de ideile, de implicarea cat mai multora dintre noi, nu se poate sa nu biruim. Fiti alaturi de noi pentru realizarea acestei idei nobile, dar mai ales valoroase si unice in tara noastra.