CE NE ASTEAPTA IN ULTIMUL TRIMESTRU DIN 2009?

De la guvernatorul BNR pina la analistii principalelor companii transnationale care au investit in Romania, de la agentiile internationale de rating pina la managerii inclusi in sondajele lunare ale Institutului National de Statistica si ale Comisiei Nationale de Prognoza, cu totii dau ca sigur faptul ca ultimul trimestru din anul in curs va fi caracterizat de oprirea declinului si de reluarea cresterii economice. Rar un asemenea consens. Nu este locul, aici, pentru prezentarea, fie si intr-o formula deosebit de sintetica, a argumentelor; de aceea, se cuvine sa luam toate aceste „pronosticuri“ drept valabile.
Ceea ce, insa, se cere obligatoriu remarcat vizeaza o caracteristica a predictiilor, in general, si a celor la care ne referim acum, in special. Este vorba doar despre consemnarea unor tendinte si nu de emiterea unor certitudini. Diferenta o face – cum se spune – distanta dintre posibil si real. Mai simplu spus, ce avem de facut ca oportunitatile care au aparut sa fie cit mai bine fructificate?
In aceasta ordine de idei se impune a mentiona o adevarata „inflatie“ de programe anticriza. In pofida faptului ca majoritatea lor se defineste prin existenta multor elemente comune, ele contin si masuri care se bat cap in cap. In conditiile in care exista un veritabil program anticriza in scrisorile de intentie catre FMI, adica un program oficial, bine ar fi sa nu se mai risipeasca energiile si timpul cu dezbateri sterile. Din pricina momentului calendaristic in care ne aflam, propunerile formulate devin imposibil de realizat pina la finalul anului 2009.
Oricite controverse au stirnit si mai stirnesc obligatiile asumate in contractul de imprumut cu FMI si Comisia Europeana, un fapt ramine de necontestat: avem de-a face cu obligatiile asumate de statul roman, iar neindeplinirea lor ne va costa enorm, fie si numai in planul credibilitatii. Daca se vor inregistra derapaje in realizarea celor convenite, ratingul Romaniei pe plan mondial se va prabusi. Eludarea acestei „posibilitati“ este o dovada certa a deficitului de competenta si responsabilitate.
Prin urmare, la intrebarea formulata in titlul insemnarilor de fata, raspunsul corect se cere cautat in zona actiunii practice. Se stie – inclusiv in detaliu – cum se cere actionat pentru contracararea efectelor crizei (experiente indubitabile, pe plan mondial, o atesta), iar fiecaruia dintre noi nu-i ramine decit sa actioneze in consonanta cu directia stabilita. Cum s-ar spune, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista.