Forta de convingere a documentelor

Avem prilejul, odata cu fiecare numar al publicatiei noastre, sa intregim imaginea actualitatii cu consemnarea unor aniversari memorabile. In pofida diversitatii de teme si de personalitati care se afla in centrul evocarilor aniversare, un element comun le defineste pe toate: existenta, de-a lungul timpului, in spatiul de vietuire si simtire romaneasca, a unor autentice modele. Pilda pe care o ofera generatiilor prezente si viitoare este atestata, inainte de toate, prin documente, adica prin cele mai convingatoare marturii despre cei care au fost si ne-au lasat o mostenire spirituala, stiintifica, materiala fara de care existenta noastra ar fi fost incomparabil mai saraca, mai searbada, lipsita - practic - de repere.
Pronuntand acest cuvant - „repere“ - reamintim un eveniment de seama inregistrat in cronica AGIR in urma cu 15 ani. Ne referim la Expozitia Repere ingineresti, care s-a bucurat de interesul deosebit al colegilor de breasla (si nu numai). Initiata de presedintele AGIR, prof. dr. ing. EurIng Mihai Mihaita, aceasta manifestare a avut patru sectiuni care au marcat - fiecare si toate laolalta - aniversari semnificative: 115 ani de la inaugurarea caii ferate Buzau - Marasesti, prima cale ferata proiectata si construita de inginerii romani, 115 ani de la infiintarea Societatii Politehnice, 115 ani de la nasterea marelui savant George (Gogu) Constantinescu, 80 de ani de la punerea pietrei de temelie a Industriilor Malaxa.
La viata si personalitatea savantului Gogu Constantinescu si la opera de exceptie a inginerului Nicolae Malaxa ne-am referit, pe larg, in precedentele numere ale Universului ingineresc, raspunzand - prin ambele evocari - titlului rubricii de fata - Nevoia de modele. Nu mai putin concludenta pentru intregirea raspunsului a fost prima sectiune a amintitei expozitii. Intregul proces de realizare a unei retele de cale ferata in spatiul national, dar - mai ales - inceputurile au fost legate organic de personalitati remarcabile, caracterizate printr-un inalt spirit vizionar. In conditii extrem de dificile, in special din cauza putinatatii resurselor financiare, s-a trecut, fara ezitare, la constructia de cai ferate.
Este important de retinut ca, la inceputul domniei sale, printul Carol I a lansat ideea realizarii unei cai ferate care sa lege Muntenia de Moldova, consolidandu-se, astfel, in plan economic si psihologic, Unirea de la 1859. O astfel de idee s-a dovedit cu atat mai valoroasa cu cat misiunea de a o concretiza a fost incredintata - cum mai aminteam - integral inginerilor romani. Este doar unul dintre motivele majore care il situeaza pe Regele Carol I in randurile modelelor perene pentru fiecare roman. In acelasi timp, Ion C. Bratianu, pe atunci prim-ministru, a sustinut cu caldura decizia de a se realiza tronsonul de cale ferata Buzau - Marasesti, exclusiv cu specialisti, cu muncitori romani. Marele om politic a urmat la Paris cursuri universitare tehnice, si, astfel, a avut posibilitatea sa se imprieteneasca cu tinerii romani formati la celebra Scoala Politehnica din Capitala Frantei; multi dintre ei, reveniti in tara, au ocupat, dupa 1959, functii importante in structurile de decizie ale statului.
In ceea ce priveste proiectarea si constructia caii ferate Buzau - Marasesti, alegerea regelui si a principalului sau sfetnic a fost inginerul Dumitru Frunza. Nu sunt, la ora actuala, documente suficiente pentru cunoasterea biografiei acestui „pionier“ al ingineriei feroviare romanesti, dar nimic nu poate caracteriza mai bine un om decat opera sa. Marturiile documentare despre proiectarea, executia si darea in functiune a caii ferate Buzau - Marasesti sunt edificatoare pentru viziunea avansata si pentru eficienta intregului proiect. Bunaoara, kilometrul de cale ferata pe linia amintita a costat de aproape trei ori mai putin decat kilometrul pe linia feroviara Bucuresti - Giurgiu, construita cu specialisti straini.
In acelasi timp, prin trecerea la realizarea caii ferate Buzau - Marasesti, s-a semnat actul de nastere al unei veritabile scoli nationale a ingineriei feroviare - chiar inainte de infiintarea Scolii Nationale de Poduri si Sosele - in care practica si-a spus un cuvant important. Asa s-a format si Anghel Saligny, cel care a trecut la constructia podurilor metalice, in locul celor de lemn, pe aceeasi linie ferata Buzau - Marasesti. Participantii la proiectarea si realizarea respectivului obiectiv s-au raspandit, apoi, pe numeroase santiere, la liniile Barlad - Vaslui, Adjud - Targu Ocna, Crasna - Husi, Leorda - Dorohoi. In acest mod, s-a prefatat adevarata epopee de la podul de peste Dunare, Fetesti - Cernavoda.
Fireste, avem de-a face cu opere colective, de mare amploare pentru perioada in care s-au realizat si, in consecinta, s-a consemnat - cu toate aceste prilejuri - participarea a zeci si zeci de ingineri romani, talentati, daruiti profesiei lor. Este suficient, insa, sa trecem in revista numele membrilor Societatii Politehnice din primii ani de existenta pentru a ne da seama ca procesul celei dintai modernizari a Romaniei a fost indisolubil legat de progresele inregistrate in realizarea retelelor de cale ferata, cu participarea exclusiva a specialistilor „bastinasi“, cum ii placea lui Ion C. Bratianu sa spuna, cu o evidenta unda de mandrie nationala.
Aniversarile „rotunde“ din anul in curs ofera, asa cum s-a vazut si in Expozitia Repere ingineresti de acum un deceniu si jumatate, dovezi palpabile ale unui efort constructiv remarcabil, imposibil de desfasurat fara exemplul personal al celor care au condus lucrarile, la toate esaloanele, de la echipe si brigazi pana la totalitatea angajatilor unor societati de profil, cu ansamblul compartimentelor specifice, de proiectare si de executie.
Faptul ca multe nume s-au pierdut in anonimat nu diminueaza, in niciun fel, contributiile lor remarcabile la un autentic proiect national de dotare a tarii cu cai ferate - mijloc de transport neglijat nejustificat in prezent - ceea ce afecteaza negativ economia si traiul cotidian al majoritatii concetatenilor nostri. Fotografiile de epoca au - cum se spune - parfumul lor inconfundabil. Atat chipurile identificabile, cat si cele necunoscute (cel putin pana acum) se constituie in elemente componente ale unui stralucit model colectiv de profesionisti de marca, ale caror constructii ne transmit un mesaj cat se poate de clar: avem modele. Noua, contemporanilor, nu ne ramane decat sa le urmam.