Nimic mai presant decat imperativele viitorului

Agenda publica este dominata, in continuare, de temele invatamantului romanesc, rezultatele de la bacalaureat si de la concursurile de admitere in facultati provocand o ingrijorare tot mai mare in randurile majoritatii populatiei tarii. Pana la un punct, ingrijorarea poate fi considerata drept o stare de spirit pozitiva, intrucat da masura exacta a constientizarii unor procese si fenomene cu adevarat importante pentru prezentul si viitorul tarii. Fireste, marea masa a concetatenilor nostri raporteaza starile de fapt din invatamant la ceea ce poate reprezenta viitorul copiilor si tinerilor de astazi. Dar, dincolo de abordarile de ordin personal, se contureaza starile de fapt la scara intregii tari, exact contextul in care proiectele individuale au sansa sa se realizeze.
Paradoxul consta in faptul ca invatamantul, alaturi de fiscalitate si de sanatate, a „beneficiat“ de cele mai multe strategii, programe si planuri cu numele generic de reforma. Este unul dintre exemplele cele mai dureroase ale consecintelor excesului de „programare“. Ceea ce pentru strategiile elaborate in anii trecuti viza viitorul, reprezinta realitati ale prezentului deloc imbucuratoare. Cu toate acestea, deficitul de viziune privind intregul proces de educatie, dar mai ales cel din invatamantul superior, este tot mai acut resimtit in momentul de fata. Rateurile pe care le consemnam au, in mare masura, explicatia tocmai in amintitul deficit de viziune.
Pentru a nu lasa lucrurile sa innamoleasca in pesimism, trebuie spus, tocmai pentru ca situatia a devenit grava, ca exista cel putin inca o sansa de a inlatura amintitul deficit, pentru a indrepta lucrurile in directia cea buna. O atesta Proiectul Strategic Calitate si leadership pentru invatamantul superior romanesc, parte integranta a celui de-al doilea ciclu de transformare structurala inceput la mijlocul deceniului precedent prin efortul de aliniere la practicile europene din domeniu. Recent, a fost data publicitatii Cartea Verde a Proiectului Strategic, in care este sintetizata experienta acumulata incepand din anul 2009, cand a demarat proiectul, fiind vorba despre o experienta deosebit de utila pentru elaborarea politicilor publice pana la orizontul anului 2025.
Ne referim la un demers cofinantat de Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013. Desigur, nu se porneste de la un loc gol: anumite masuri inspirate din ceea ce se petrece in restul statelor membre ale Uniunii Europene s-au dovedit benefice si pentru tara noastra. Insa tot deficitul de viziune si-a spus cuvantul. In Cartea Verde sunt luate in considerare trei mari tinte spre care s-ar cuveni sa se indrepte efortul. Prima vizeaza personalizarea, si anume punerea individului in centrul procesului educativ, o educatie personalizata raspunzand cerintelor individuale si sporind capacitatea celor care studiaza de a-si gestiona adecvat proiectele de viata. A doua directie se refera la transformarile realizate prin asumarea responsabilitatii institutionale. Este limpede ca personalizarea devine lipsita de sens in absenta informatiilor care permit studentilor optiuni dezirabile in vederea formarii lor potrivit cerintelor viitorului. In sfarsit, este vorba despre adecvarea institutiilor la misiunea pe care si-o asuma in materie de educatie. Fie si numai simpla mentionare a directiilor de transformare are darul sa sublinieze importanta proiectului. Esenta lui poate fi rezumata la celebra maxima a lui Seneca: „Daca nu stii spre ce port navighezi, niciun vant nu-ti va fi favorabil!“.