Viitorul energiei - orizont 2050
Data: 16 - 30 septembrie 2013
Convorbire cu dr. Ionut Purica, expert la Institutul de Prognoza Economica al Academiei Romane
- Va propunem, pentru inceput, un comentariu la o stire recenta, intitulata „Faliment ecologic“. In text se facea referire la o evaluare a unor oameni de stiinta potrivit careia populatia Terrei creste intr-un ritm rapid, iar in primele opt luni ale acestui an au fost consumate, citez, „toate resursele naturale pe care planeta le poate genera in anul 2013“. Care este parerea unui specialist?
- Un raspuns obligatoriu vizeaza faptul binecunoscut ca societatea este tinuta in functiune de o serie de fluxuri cum sunt cele de energie, de bani, de informatii. Acestea pot fi gandite, adica interpretate si insotite de concluzii, inclusiv de ordin practic, in numerosi termeni intre care cei ai planificarii sau ai unui buget. Dar a spune ca s-au consumat resursele naturale posibil de generat intr-un an in numai opt luni este o revenire la malthusianism. Cum bine se stie, este vorba despre o „conceptie“ - daca ne este ingaduit sa o numim astfel - care pacatuieste prin a nu tine cont de dezvoltarea tehnologica in toate domeniile. Pana nu demult, se anunta periodic sfarsitul resurselor de gaz si de petrol; in ultimii ani, disponibilul la aceste resurse a crescut mult datorita unor noi tehnologii de extragere a lor din surse neconventionale.
- Cu aceste precizari, dispunem de premisele necesare in vederea reluarii unei discutii pe care am avut-o cu Dvs. (convorbire publicata si in Univers ingineresc nr. 6/2013 - n.r.) pe tema resurselor energetice, inclusiv prin relevarea necesitatii unei noi paradigme, expresie tot mai frecvent folosita in multe domenii.
- Intr-adevar, ca reflex al unei cerinte de necontestat, in ultima vreme au fost organizate mai multe intalniri care au avut ca tema paradigma energetica. Aspectele abordate sunt diferite; unele se refera la stiinta, altele la tehnologie, dupa cum nu lipsesc viziunile strategice, componentele economico-financiare, ecologice si multe altele.
- Totusi, in ce consta aceasta paradigma? De unde se pleaca in vederea formularii ei?
- Plecam de la constatarea esentiala ca traim intr-o lume in care, pana acum, existau anumite fluxuri de energie, iar prin schimbarile care sunt in curs ajungem in situatia in care sistemele aferente vin cu noi tehnologii, cu noi forme de comportament la care trebuie sa se adapteze. Se impun a fi construite retele electrice „inteligente“, cum se spune, adica sa stie sa raspunda la tot felul de situatii care nu mai sunt cele standard.
- Va referiti, desigur, la ansamblul schimbarilor care au loc la scara planetara, schimbari care impun o tot mai mare putere de adaptabilitate.
- Clar. Raspunsurile trebuie sa fie rapide, cu decizii foarte clare, cu rezerve de toate felurile. E nevoie de o alta mentalitate de functionare a sistemului energetic.
- De aici decurge obligatia de a fi conceputa in alti termeni strategia energetica la toate nivelurile, national, regional, continental si international. Dumneavoastra faceti parte din Consiliul Mondial al Energiei si sunteti „la zi“ cu situatia pe plan global.
- Da, exista un grup de lucru care, dupa doi ani si jumatate, a finalizat un studiu de scenarii energetice in orizontul anului 2050. Toate concluziile vor fi prezentate la Congresul International care va avea loc in octombrie, in Coreea de Sud. In document sunt idei care prezinta dinamica unor aspecte multiple ale sistemelor de energie in intreaga lor complexitate.
- Se poate vorbi despre o imagine globala si care ar fi aceasta?
- Pe plan mondial sunt diferite regiuni care evolueaza in mod diferit. De pilda, cum este cazul Statelor Unite, care nu mai importa, ci au inceput sa exporte materiale energetice. In alte zone se schimba tehnologia, cum este cazul Germaniei, bunaoara, care incearca sa foloseasca numai surse regenerabile de energie, dar unde apar probleme legate de anumite restrictii cum sunt cele care privesc subsidiile si preturile.
- In aceasta diversitate, ce loc ocupa Romania?
- Asa stand lucrurile, am putea spune ca ramanerea noastra mai in urma poate fi valorificata pentru ca vedem ce se intampla in alte tari, in alte zone ale lumii, si putem lua masuri care sa ne permita evitarea unor posibile situatii defavorabile. Dar apropo de scenarii de dezvoltare, acum nu poti spune cu precizie daca esti inainte sau mai in urma, fiindca fiecare tara are traiectoria proprie de evolutie, in functie de costuri, de beneficii, de disponibilitati, de miscarea economiei, proces integrat la nivelurile amintite.
- Daca vom concretiza, ce se poate comunica in legatura cu demersurile din tara noastra?
- Acum, e pe cale sa se elaboreze o strategie energetica, cu o abordare mai realista si cu o bataie lunga, dupa care trebuie sa se faca si o implementare, tot realista. Trebuie sa fie gandite care sunt avantajele, resursele pe care le avem la dispozitie, precum si tehnologiile si competentele pe care le avem la dispozitie. Avandu-le pe toate la dispozitie, e necesar sa le putem folosi cat mai bine pentru a evita evolutiile discontinue. Este limpede ca trebuie o alta abordare. Sa dau un exemplu. Toata lumea spune ca trebuie sa functioneze piata de energie electrica. Ei bine, piata functioneaza, dar cum functioneaza? S-a redus consumul din cauza evolutiei economice - s-au inchis unele combinate energointensive. Reducandu-se consumul, se vinde in primul rand energia cea mai ieftina.
- Pentru unii, aceasta situatie ar fi binele din rau...
- Pentru unii este bine, pentru ca a scazut pretul, pot cumpara mai ieftin energia electrica si pot deveni competitivi. Pentru altii, nu mai este asa de bine, pentru ca nu mai castiga ca inainte si nu mai pot sustine investitii de dezvoltare. Vedeti, piata functioneaza, ideea este cum functioneaza. Comisia Europeana a introdus un mecanism de certificate de CO2, ca mecanism de subsidii, pentru elaborarea unor proiecte menite sa reduca emisiile de CO2; si mecanismul functioneaza. Aceasta inseamna ca sunt finantate proiecte de micsorare a emisiilor de CO2 dar, reducand emisiile, se produc mai multe certificate, ceea ce permite ca ele sa fie disponibile la un pret scazut. Acum, piata de certificate are un volum de bani de ordinul a cateva miliarde de euro. Evident, se pune problema cum sa se procedeze pentru a creste pretul acestor certificate astfel incat sa se mentina interesul pentru proiectele de reducere a emisiilor.
- Una peste alta, cum ar trebui sa arate un scenariu realist pentru tara noastra? Cu experienta pe care o aveti, cum ar trebui sa fie, pentru noi, aceasta schimbare de paradigma?
- Ideea este urmatoarea. Suntem in fata unei schimbari de disponibilitati de resurse. Sa nu uitam ca Romania a fost, in 1857, prima tara din lume care a raportat oficial o productie de 275 tone de petrol. Am alimentat, in buna masura, cu petrolul nostru, doua razboaie mondiale. Nu-mi propun o evaluare de ordin istoric, ci doar sa consemnez o stare de fapt actuala: suntem in fata descoperirii de noi resurse neconventionale.
- Va ganditi la gazele de sist?
- Da, si s-ar putea ca, sapand dupa gazele de sist, sa dam peste alte depozite de gaze naturale. Mai sunt gazele offshore din platforma continentala de la Marea Neagra. Mai sunt resurse de lignit si carbune brun, ceva uraniu si nu stiu daca avem toriu pentru noile tehnologii nucleare.
- Mai departe?
- Avand o diversitate de resurse, inseamna ca avem o diversitate de portofolii de tehnologii. Din acest punct de vedere stam bine si ca siguranta pentru ca daca se intampla sa se opreasca vantul, sa zicem, avem cu ce compensa. Structura de resurse trebuie gandita in asa fel incat sa se poata folosi toate. E adevarat ca aceasta presupune si niste costuri, dar sunt cele legate de rezervele pe care le putem avea dintr-o resursa pentru alta. In ordine, ar urma necesitatea de a pune la punct reteaua de energie electrica. Apoi, intram pe niste componente de piata comerciala, care de obicei sunt facute fara a fi corelate cu puterea de cumparare, competitivitatea si dotarea. Toate acestea trebuie sa fie facute intr-un mod integrat, in abordari de modelare a sistemului energetic din Romania corelat cu ceea cea se intampla in regiune si in lumea intreaga. Nu se poate lua in considerare, intr-o viziune strategica, numai cate o companie cum este Hidroelectrica, despre care se discuta atata. Insist. Sunt aspecte care trebuie vazute integrat, la un nivel neliniar de abordare.
- Si in perspectiva interdisciplinara...
- Interdisciplinaritatea este de baza. Vorbim despre tehnologii de toate felurile, vorbim despre economie, vorbim despre finante si despre tot felul de alte elemente. Si apoi, stiti gluma cu betivul care s-a lovit de un stalp de beton si, pipaindu-l, zice: „Oh, m-au zidit“. Ideea este ca e nevoie de viziune si, atunci cand nu o ai, e util sa te dai doi pasi inapoi ca sa-ti largesti orizontul.
- Toate acestea presupun un aport mai consistent al cercetarii stiintifice.
- Exact. Este nevoie de cercetare, de specialisti care sa construiasca aceste modele.
- Nu se pot face dupa ureche, ca stirea cu care am inceput convorbirea.
- Evident. E nevoie de oameni competenti, cu experienta in domeniu, care sa poata folosi instrumentele matematice adecvate.
- Pe scurt, suntem in punctul in care, mai mult ca oricand, oamenii de stiinta sunt mai mult decat necesari.
- Exact. Suntem in punctul in care decizia politica nu trebuie sa se confunde cu activitatea omului de stiinta. Trebuie sa se inteleaga insa ca omul de stiinta poate pune la dispozitie instrumente adecvate cu care decidentul sa vada mai bine incotro merge si cum poate sa atinga optim obiectivul propus.
- Si daca nu exista interes?
- Atunci esti ca legat la ochi. Numai justitia decide legata la ochi, dar o face post factum, oamenii de decizie trebuie sa decida pre factum, adica sa arate incotro ne ducem, nu pe unde am trecut, iar asta nu se poate face legat la ochi.