Multumim, domnule inginer Ioan Holender!

Editia din acest an a prestigiosului Festival International George Enescu a fost marcata de numeroase evenimente memorabile, de prestatii artistice care vor ramane in amintirea multora dintre noi care au avut privilegiul de a le urmari „pe viu“ si prin intermediul transmisiilor in direct de la posturile de radio si televiziune. La polul opus, se situeaza un alt eveniment, cel care a produs amaraciune nu numai melomanilor, ci si altor concetateni. Ne referim la „retragerea“ din calitatea de director artistic al Festivalului a unei personalitati de exceptie, Ioan Holender.
Prezenta sa in calitatea amintita, succesiva, pe parcursul a sapte editii, si-a pus amprenta de neconfundat asupra Festivalului atat prin contributiile de necontestat la alcatuirea programului (cu invitati de marca, solisti, mari orchestre si alte formatiuni muzicale, cu un repertoriu de o calitate ireprosabila), cat si la asigurarea managementului (gestionarea cu pricepere si responsabilitate a fondurilor puse la dispozitie, a logisticii, a tot ceea ce inseamna resurse pentru o manifestare care s-a desfasurat, de regula, pe parcursul unei intregi luni).
Evident, nu ne propunem sa conturam un bilant al activitatii directorului artistic al Festivalului George Enescu. Multe elemente care vizeaza activitatea sa in ipostaza cunoscuta sunt continute in cartea care a fost lansata la inceputul lunii septembrie a.c., odata cu deschiderea manifestarii. Cei prezenti la Ateneul Roman in ziua de 4 septembrie a.c. au avut surpriza mai mult decat placuta de a gasi pe standuri volumul intitulat Festivalul „George Enescu“ in era Holender.
In ceea ce ne priveste pe noi, cei care alcatuim comunitatea inginereasca din Romania, regretul provocat de „retragerea“ domnului Ioan Holender de la conducerea Festivalului George Enescu are o componenta nu numai sentimentala, ci si una... profesionala. „Meseria“ de baza a lui Ioan Holender este ingineria. A fost format aici, in tara noastra, la Timisoara, ca inginer, la sectia „material rulant“, pe temelia solida a scolii romanesti, de la cursurile primare pana la cele universitare. Este semnificativ ca, de cele mai multe ori, cand se prezinta, spune ca este „inginerul Ioan Holender“.
Nu este dificil de facut „legatura“ dintre profesia de inginer si calitatea de slujitor al muzicii, pe care Ioan Holender le-a slujit si le slujeste intr-o maniera exemplara. A stralucit de-a lungul multor ani, in calitate de cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena. Simtul „masurii“, de neinlocuit atat in inginerie, cat si in muzica, s-a manifestat, in cazul sau, la superlativ. In aproape toate interviurile, conferintele, cartile in care s-a exprimat, multe dintre ele intr-o limba romana impecabila, a tinut sa sublinieze ca intreaga sa formatie intelectuala, inclusiv in domeniul muzicii, poarta pecetea studiilor pe care le-a efectuat in adolescenta si tinerete in tara noastra. Chiar daca imprejurarile potrivnice l-au determinat sa o paraseasca, a purtat-o - cum afirma deseori - „in suflet“. Putem aprecia, fara teama de a gresi, ca Ioan Holender, prin tot ceea ce a facut pentru mai buna cunoastere si ridicarea prestigiului Romaniei, a dat o lectie de mare valoare, de dragoste fata de tara natala, o lectie de autentic patriotism.
Si pentru ca tot vorbim despre „masura“, trebuie spus ca, de-a lungul celor sapte editii ale Festivalului International „George Enescu“ a dat... masura capacitatilor sale, in toate ipostazele pe care le-a presupus si le presupune conducerea unei manifestari artistice de o asemenea amploare si valoare. De fapt, toate acestea nu reprezinta altceva decat confirmari si reconfirmari ale dragostei lui sincere si profunde fata de Romania.
Ioan Holender se afla in cel de-al 80-lea an de viata, in plina putere creatoare. Ar fi fost firesc ca autoritatile de la Bucuresti sa faca mai mult pentru a-l mentine pe inginerul Ioan Holender la conducerea Festivalului. Merita sa meditam si asupra declaratiei sale potrivit careia „bataliile“ pe care le-a dus pentru a asigura desfasurarea acestei manifestari in cele mai bune conditii nu le mai poate continua: „Am si o varsta, este prea multa lupta, este si prea multa nesiguranta. Aici, daca se schimba ministrul Culturii, cel care vine zice ca nu stie nimic si ca nu mi-a promis nimic. Nu exista o continuitate de raspundere“. Mai mult si mai multe nici nu era cazul sa spuna. A fost cat se poate de explicit. Regretele noastre, atat de intemeiate, au - prin urmare - si sursa reprezentata de modul in care autoritatile publice „trateaza“ personalitati de talia lui Ioan Holender. Raspunsul nostru este simplu si direct, izvorand din convingeri si principii: MUL?UMIM, DOMNULE INGINER IOAN HOLENDER!