Jurnal de bord Piata concurentiala, oportunitati si provocari

Anul Centenarului Marii Uniri include un număr imens de date care reconstituie momente esenţiale ale unei istorii căreia îi datorăm enorm, atât din perspectiva identităţii naţionale, cât şi a progresului economico-social, în pofida binecunoscutelor vitregii ale vremurilor. Dacă raportăm aceste rememorări la preocupările majore ale prezentului şi viitorului, constatăm că fiecare filă de calendar ne readuce în memorie date şi fapte dintre cele mai semnificative. De exemplu, ce ne evocă ziua de 6 octombrie?

Fireşte, n-am ales întâmplător această zi. În anul 2004, seara, târziu, la 6 octombrie, a fost dat comunicatul Comisiei Europene prin care se consacra oficial intrarea României în rândul ţărilor cu o economie de piaţă funcţională. Miezul, esenţa respectivei decizii a constat în recunoaşterea faptului că, în România, se puseseră bazele unei economii concurenţiale, de piaţă liberă, în care rolul decisiv urma să-l aibă capacitatea de a se valorifica avantajele comparative şi competitive ale economiei naţionale.

Ce a însemnat, în planul practicii, dobândirea statutului de ţară cu o economie de piaţă funcţională? A însemnat demararea procesului de creştere economică fără precedent (proces întrerupt de declanşarea crizei globale, dar reluat în ultimii ani), o explozie a investiţiilor străine directe în ramuri esenţiale pentru progresul ţării, ritmuri record de sporire, pe plan european, în sfera exporturilor, proces stimulat de existenţa unor poziţii puternice ale capitalului străin pe pieţele externe, precum şi multe alte cote mai înalte ale progresului, cu efecte notabile în sfera calităţii vieţii. Nu este vorba aici de a idealiza lucrurile, dar până şi unele dificultăţi au fost legate chiar de ceea ce putem să numim „durerile facerii" unei economii de piaţă funcţionale. În acest context, elementul de ordin istoric îşi capătă o mai mare relevanţă, cum mai remarcam, prin raportarea la prezent şi viitor.

Evenimente recente, nu în ultimul rând summit-ul „Iniţiativei celor Trei Mări", au readus în prim-plan tema fructificării avantajelor comparative şi competitive ale economiei româneşti. Chiar dacă ne limităm la domeniul energetic, domeniu prioritar în dezbaterile summit-ului, constatăm că - prin potenţialul de care dispune, prin performanţele înregistrate - România are toate şansele de a deveni (cel puţin) lider regional. Apoi, este limpede că ruta feroviară între porturile Gdańsk şi Constanţa va facilita considerabil şi comerţul internaţional al României. La fel, platforma de monitorizare, în timp real, a bazinelor hidrografice va permite o valorificare superioară a unor certe avantaje comparative şi competitive ale ţării noastre.

Conceptul de competitivitate, deşi are un foarte mare număr de definiţii, poate fi sintetizat astfel: manifestarea capacităţii unei economii naţionale de a-şi menţine şi consolida poziţiile pe o piaţă, cu adevărat, concurenţială. Dacă transpunem o asemenea definiţie la nivel micro - sfera de activitate predominantă a colegilor ingineri - ne dăm seama că o serie de produse şi servicii oferite de numeroase întreprinderi româneşti au asigurate pieţe externe de dimensiuni semnificative. Între numeroasele exemple care pot fi date în acest sens, se înscrie şi faptul că s-a reuşit la un anumit număr de produse realizate în ţară să se depăşească barierele puse de hipermarket-uri, astfel încât raportul calitate/preţ să fie punctul forte în materie de competitivitate.

Experienţele acumulate de entităţile care oferă bunuri şi servicii competitive sunt deosebit de preţioase în ansamblul eforturilor îndreptate spre creşterea numărului de companii, în special cu capital autohton, care să concureze cu firme similare din Uniunea Europeană şi din alte zone ale lumii. Există numeroase resurse şi oportunităţi insuficient valorificate în toate sectoarele economiei, mai ales în ramurile de vârf ale ştiinţei şi tehnicii contemporane.