Sub semnul Centenarului Marii Uniri si al unui secol de la infiintarea AGIR
Data: 16-30 septembrie 2018
În expunerea preşedintelui AGIR şi al ASTR, Mihai Mihăiţă, a fost adus un vibrant omagiu înaintaşilor şi au fost trecute în revistă principalele etape din istoria celor 100 de ani de la constituirea organizaţiei profesionale a inginerilor români - AGIR.
Evocarea unor momente din trecutul mai îndepărtat şi mai apropiat a fost completată de o serie de evaluări care privesc rolul şi locul comunităţii inginereşti în ţara noastră de-a lungul unor perioade istorice complicate, marcate de suişuri şi coborâşuri, dar care, până la urmă, au dat câştig de cauză interesului naţional. În cele ce urmează, redăm partea finală a alocuţiunii preşedintelui AGIR şi al ASTR.
„(...) Moștenirea frumoasă a fost dobândită cu greu, acum trecem prin timpuri dificile, avem de lucrat într-o societate comunitară și globală și trebuie, simultan cu adaptarea la această lume în schimbare, să ne păstrăm necondiționat identitatea națională, să acționăm prioritar pentru dezvoltarea economică și socială a României. Şi cei din trecut, şi noi, am cunoscut timpuri grele, căci aşa a fost sortit românului, de secole, să trăiască şi să lupte tot în timpuri grele, în nevoi. Înaintaşii sunt mari prin dorinţa de a fi mai sus - deși nu-i putem considera sfinți - pentru că nu au agreat resemnarea de a suferi mereu, mângâierea lor fiind munca și rezultatele ei. Este o deosebire semnificativă față de trecut; acum suntem mai mulți, mai pregătiți și beneficiem de o experienţă seculară. Avem convingerea și simțim că vom învinge.
În Parlamentul României, inginerii reprezintă cel mai mare grup profesional, dar în activitatea acestei instituţii fundamentale a statului nu se văd, totdeauna, caracteristicile gândirii și acțiunii inginerești, decența și dorinţa de îndeplinire a rolului ei de element constructiv, de progres în viaţa economică a ţării. Pe aceşti colegi ai noștri, îi considerăm că fac politică din convingere, ca un apostolat şi pentru care avem cel mai mare respect. De aceea, nu înțelegem că, beneficiind de demnitățile lor, nu reușesc, de multe ori, să găsească soluții adecvate problemelor mari, complicate cu care se confruntă țara. Noi nu trebuie să fim o societate care, consumându-și o mare parte a energiilor de care dispune în politică, nu reuşeşte să-şi rezolve numeroase probleme majore, concrete. În același timp, se impune să înceteze lupta pentru forme fără fond.
De ce exportăm materie primă în loc de produse prelucrate, care au încorporate în ele mai multă muncă și cunoștințe, dând astfel de lucru la cât mai multă lume? Din această cauză, oameni pregătiți, calificați, au părăsit țara și îi îmbogățesc pe alții. Ba mai mult, ca exemplu, în cazul exporturilor buștenilor, la care se adaugă furturile, se distrug pădurile și se deteriorează grav mediul.
Pretutindeni exponenții energiei naționale sunt scoși în relief, nu numai cu un adânc semn de pietate, de prețuire a culturii, a valorilor intelectuale autohtone, ci mai ales ca îndemn educativ pentru stimularea altor energii menite să contribuie la progresul țării. Trebuie să-i privim nu numai în cadrul timpurilor în care au avut tăria să se manifeste, ci și ca modele pentru generațiile actuale și viitoare. Să nu le coborâm însemnătatea - schimbându-i în pitici - prin comparație cu cei străini promovați de ai lor. Nimic nu poate fi mai dăunător în calea pe care am ales-o decât necontenita închinare către «zeii» altora, când avem atâtea valori în țară. Este inacceptabil să rupem singuri legătura cu trecutul căruia îi datorăm, în cea mai mare măsură, existența. Nu mai trebuie să călcăm cu pași șovăitori către viitorul propriului neam.
Pe energiile constructive, pe urmele trudei și ale zbuciumului lor îndelungat, noi pășim azi liniștiți spre țeluri mai înalte, nu nesocotind ce este al nostru, nu micșorându-i valoarea, nu clătinându-ne pe drumuri ale altora, nu schimbându-ne în bătaia vântului.
Împărtășindu-vă aceste gânduri, doresc să urez inginerilor români, tineri și mai puțin tineri, ca urmând tradiţia profesiei noastre inginerești, să se distingă și ei prin acele calități care au făcut cinste înaintașilor: muncă, conștiinciozitate, corectitudine desăvârșită, disciplină, solidaritate și devotament pentru țară.
Să nu lăsați să vă pătrundă în suflet pesimismul, scepticismul şi nepăsarea. Păstraţi-vă optimismul sănătos, robust, care dă încredere în propriile forţe, susţine în luptă şi ajută în succes.
O Românie puternică şi prosperă nu poate fi decât şi unită sufleteşte, încât orice fiu al ei, oriunde s-ar afla, în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, să pronunţe cu mândrie şi dragoste cuvintele «sunt român» şi să contribuie, cu toate puterile, la înălțarea României.
*
Am încercat să vorbesc în faţa Dumneavoastră despre noi, despre ingineri, despre valoarea şi menirea acestei profesii din care fac parte şi eu, nu pentru a-i exagera importanța, care este dovedită, ci pentru a reafirma dreptul la onoarea pe care o merită, cu speranţa că prezentul şi viitorul vor judeca această profesie cu cea mai mare atenţie şi o vor preţui mai mult.
Îmi îngădui să-i consider sufleteşte printre noi pe toţi colegii care trudesc în învăţământul de toate gradele, în cercetare şi proiectare, în industrie, în agricultură şi în alte domenii, care le conferă momente de reală satisfacție profesională, le întăresc sentimentul și gândul datoriei împlinite pentru a face viaţa oamenilor mai bună. La fel ca şi predecesorilor, ne rămâne o singură mângâiere: munca rodnică, eficientă și dragostea de țară! Ea armonizează năzuințele noastre de mai bine, prin ea se realizează desăvârşirea, mântuirea şi dezlegarea tuturor tainelor.
Vă mulţumesc tuturor pentru generozitatea cu care domniile voastre aţi răspuns invitaţiei de a participa la această manifestare.
Închei cu cuvintele lui Ion Brătianu, făuritorul României moderne, care spunea «Ţara nu se poate ridica decât prin ingineri»."
Alte articole


