Ingineri mari personalitati Constantin Busila 1877 � 1950 A adus contributii importante la electrificarea tarii

S-a nascut la Targu Ocna, in timp ce tatal lui, capitanul Dumitru Busila, a fost ucis in razboiul pentru independenta (1877) pe campul de lupta.
Orfan de tata, infrunta greutatile. Dupa absolvirea studiilor preuniversitare s-a inscris la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1900, fiind seful promotiei.
Pentru perfectionare in inginerie electrica, conform obiceiului acelor timpuri a urmat si cursurile Institutului de Electrotehnica Montefiore de la Li�ge - Belgia.
La terminarea studiilor a fost angajat de celebrul ing. Anghel Saligny in echipa care construia portul Constanta, revenindu-i sarcina de a proiecta centrala electrica. Dupa finalizarea lucrarii a fost timp de cinci ani (1904 - 1909) directorul Centralei Electrice din portul Constanta.
In 1909 s-a transferat la Bucuresti, ca subdirector al Societatii de Tramvaie (STB).
Mobilizat la inceputul Primului Razboi Mondial, in 1918 a lucrat in Ministerul de Razboi la Directia Munitiilor. Anghel Saligny, devenind ministrul lucrarilor publice, il numeste secretar general in ministerul pe care il conducea.
In 1920 a preluat societatea germana Electrica pe care a capitalizat-o, devenind o puternica societate romaneasca. Aceasta producea energia electrica necesara in primul rand exploatarilor petroliere situate pe Valea Prahovei. Ulterior a dezvoltat societatea construind mai multe centrale care furnizau energie la Brasov, Campina, Ploiesti, Buzau, Targoviste.
In 1926 a infiintat Institutul Roman de Energie (IRE), care avea ca obiectiv principal valorificarea surselor de energie pentru dezvoltarea economica a tarii.
El este fondator al �Buletinului Institutului Roman de Energie�, publicatie in care au aparut sute de articole de specialitate, contribuind la dezvoltarea industriei electrotehnice.
C. Busila a semnat numeroase articole de referinta, contribuind la organizarea studiilor si cercetarilor in domeniul electrotehnicii.
Este primul inginer energetician care a participat la congresele organizatiilor energetice internationale, fiind si cel care a promovat Romania ca membru fondator al Comisiei Mondiale a Energiei in 1926 si in Comisia Internationala a Marilor Retele Electrice - CIGRE si in alte comisii internationale in domeniul electricitatii, la care energeticienii romani s-au afirmat si participa si in prezent.
In 1910 si-a inceput o apreciata cariera didactica la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, debutand ca asistent, predand cursul de lucrari grafice.
Din 1916 a devenit profesor titular si a predat cursul de tehnologia mecanica, organe de masini si aparate de ridicat. A devenit decan al Facultatii de Electrotehnica si prorector la Scoala Politehnica.
In activitatea lui indelungata, prof.ing. C. Busila s-a implicat in toate problemele teoretice si practice privind energetica si electrificarea, contribuind la modernizarea si dezvoltarea tarii.
A avut un sfarsit tragic, incheindu-si viata in inchisoarea politica de la Aiud in anul 1950. Decesul lui nu a fost anuntat familiei.
In situatia de detinut politic a ajuns dupa incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial. Faptele s-au petrecut astfel. Ca mare personalitate, profesor universitar, om de stiinta, fiind implicat direct in problemele energetice, a fost numit de Ion Antonescu, conducatorul statului de atunci, ca ministru al transporturilor si comunicatiilor. C. Busila a primit cu greu aceasta functie, precizand ca nu va face politica. El si-a dat demisia din functie cu mult inainte de terminarea razboiului, nefiind de acord cu trecerea trupelor romane dincolo de granita URSS cu Basarabia. Dictatorul I. Antonescu i-a respins de trei ori demisia, pe care a aprobat-o in final.
Dupa victoria aliatilor, acestia au cerut statelor beligerante sa ii judece pe cei care au participat in guvernele inamice. Astfel C. Busila a fost condamnat in urma unui proces in care pedepsele au fost hotarate dinainte. Dupa depozitiile multor martori care l-au cunoscut, el nu a fost de acord cu dictatura antonesciana si nu s-a manifestat niciodata ca xenofob. Avea conceptii democratice si era devotat profesiei de inginer, pe care a practicat-o cu deosebit profesionalism.
Fostii colaboratori si multi dintre fostii sai studenti au organizat in iunie 1996, in cadrul AGIR, o reuniune �in memoriam� in care a fost omagiat pentru activitatea sa ca inginer electrotehnician.