Vasile M. CATUNEANU (1918 – 2002) Specialist cunoscut in radiocomunicatii, promotor al ingineriei si managementului calitatii, fost vicepresedinte al AGIR
Data: 1-15 octombrie 2008
S-a nascut in comuna Miroslava, judetul Iasi, la 6 martie 1918, fiu al unor agricultori. De la scoala primara pe care a urmat-o in satul natal a dovedit dorinta de a invata, fiind primul din clasa. Scolile militare ofereau elevilor saraci conditii financiare de a se instrui si asigurau posibilitatea de a se angaja in armata. Atras de conditiile oferite, s-a inscris la Liceul Militar din Iasi, ale carui cursuri le-a urmat in perioada 1928 – 1936, obtinand diploma de bacalaureat.
Dupa absolvirea liceului a fost repartizat ca ofiter instructor la Regimentul 2 Transmisiuni si trimis pe frontul de est, ca luptator in Compania 14 Transmisiuni. A avut ca misiune pe front organizarea si intretinerea transmisiunilor divizionare la fortarea Prutului, in luptele de la Odesa, Banat, fortarea Tisei, Budapesta, Cehoslovacia.
Intors de pe front, veteran de razboi, a primit o bursa de studii de la Ministerul Apararii Nationale, care i-a permis sa urmeze studiile superioare la Institutul Politehnic din Bucuresti, Facultatea de Electromecanica, obtinand titlul de inginer. Ulterior i s-a decernat titlul de doctor inginer de catre IPB si de doctor honoris causa de catre universitatile din Oradea si Pitesti.
In anul 1947 a fost angajat ca ofiter inginer la MApN, Centrul de radio. In acelasi an a debutat ca asistent universitar la Institutul Politehnic din Bucuresti. In invatamantul superior a desfasurat o lunga activitate didactica inceputa la Academia Tehnica Militara, de unde a fost transferat la IPB, unde a obtinut toate treptele ierarhice ajungand sef de catedra, decan si rector.
A fost cooptat, in perioada 1976 – 1990, prin cumul, in Ministerul Invatamantului, ca director al Directiei Invatamantului Superior si Cercetarii Stiintifice, fiind in acelasi timp secretarul Comisiei superioare de diplome. A fost pensionat in 1990, la varsta de 72 de ani, dar si-a continuat activitatea didactica in perioada 1990 – 1992, fiind rector al Universitatii Spiru Haret, profesor la Universitatea din Oradea si conducator de doctorate la IPB.
In paralel cu munca didactica a lucrat si in productie, la Uzina Electromagnetica, ca inginer proiectant (1959 – 1964). A fost presedinte la SC AQ GARANT Import-Export (1990 – 2002); presedinte la Societatea Romana de Fiabilitate (1990 – 2002) si presedinte administrator la Fundatia Romana pentru Promovarea Calitatii (FRPC).
A fost pasionat de ingineria electronica, din timpurile in care aceasta insemna numai transmiterea semnalelor radiofonice si a sustinut o remarcabila teza de doctorat in domeniul antenelor. In cursurile sale de inceput prevede utilizarea undelor electromagnetice in diferite domenii si avea o viziune proprie privind ingineria electronica, intr-o perioada dominata de teoriile cibernetice, teoria sistemelor si teoria informatiei.
A creat discipline noi si domenii de cercetare. Era constient de progresul omenirii si se misca in acelasi ritm, chiar si mai rapid.
A fost promotorul ingineriei si managementului calitatii, care a marcat lumea in anii ‘80.
La schimbarea care a avut loc in 1989, a abordat cu mult curaj economia de piata, fiind initiatorul Fundatiei Romane pentru Promovarea Calitatii.
In lunga sa activitate i-au fost brevetate de catre OSIM 20 de inventii. A publicat 160 de lucrari si articole in reviste de specialitate, dintre care mentionam: Antene (1959); Bazele teoretice ale sigurantei in functionare a aparaturii electronice (1964); Materiale si componente electronice (1973); Tehnologie electronica (1981); Bazele teoretice ale fiabilitatii (1983); Fiabilitatea sistemelor de telecomunicatii militare (1985); Structuri electronice de inalta fiabilitate. Toleranta la defectari (1989); Instrumentele calitatii (1994); Noi strategii ale artei ingineresti (1998) si altele.
Dintre realizarile sale cele mai importante prezentam urmatoarele: organizarea si dezvoltarea invatamantului superior militar in domeniile radiotehnicii si radiolocatiei si crearea de laboratoare didactice (1950 – 1958); a efectuat la Academia Tehnica Militara studii si cercetari aplicative in domeniul tehnicii undelor electromagnetice (1950 – 1958); a organizat si dotat laboratoarele de incercari de fiabilitate si anduranta pentru produsele electronice de larg consum (radioreceptoare si televizoare) la Uzinele Electronica Bucuresti (1961 – 1964); organizarea si desfasurarea de studii si cercetari statistice asupra comportarii produselor electronice de larg consum la beneficiari (clienti, consumatori) in perioada de garantie si postgarantie si aplicarea de actiuni corective pentru imbunatatirea continua a calitatii acestor produse (1961 – 1970); a colaborat la reforma invatamantului superior de electronica si telecomunicatii; a infiintat Catedra de tehnologie electronica si fiabilitate, la Facultatea de Electronica a IPB; a initiat si coordonat actiuni pentru promovarea in Romania a politicii europene a calitatii, managementul calitatii totale, imbunatatirea continua a calitatii si a initiat si sprijinit actiunile Fundatiei Premiul Roman pentru Calitate J.M. Juran.
Pentru activitatea sa a fost rasplatit cu premii si medalii. Premii: Academia Romana (1985); Ministerul Invatamantului (1967), pentru cercetarea stiintifica; Diploma de excelenta UPB (2002). Decoratii: Coroana Romaniei cu spade. Virtutea Militara (1941); Steaua Romaniei; Meritul Militar cl. I (1952); Ordinul Muncii (1959 si 1967); Meritul Cultural (1981); Crucea comemorativa a celui de Al Doilea Razboi Mondial (1995).
A fost membru fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania si membru de onoare si membru activ al Academiei de Stiinte Tehnice din New York.
Ca membru AGIR, a fost ales vicepresedinte si membru de onoare.
A trecut in nefiinta la Bucuresti, la data de 3 iulie 2002.