Incurajarea (ne)muncii
Data: 1-15 octombrie 2010
In ultima vreme s-au inmultit luarile de pozitie ale unor demnitari care incearca sa explice uriasele dificultati in care se zbate majoritatea covirsitoare a populatiei tarii prin cantitatea de nemunca din societate. Mai simplu spus, se adreseaza concetatenilor reprosuri ca s-au dezvatat sa munceasca si ca intind mina pentru ajutor de la stat, intrucit au fost incurajati – iertata sa ne fie expresia neacademica – „sa taie frunza la ciini“ (l-am citat pe un demnitar de rang inalt).
Mai ales formula de asistat social este vehiculata ca argument suprem pentru dovedirea valabilitatii asertiunilor mentionate inainte. Or, in momentul in care sunt inclusi in categoria de asistat social pensionarii (cei care au cotizat o viata de munca pentru a avea la batrinete un trai decent), toata „constructia“ se naruie si pune sub semnul intrebarii intreaga problematica a muncii, asa cum este ea abordata, tot mai des, la nivel oficial.
Inainte de toate, se cere remarcat ca, in conditiile in care numarul de someri inregistrati (mai putini decit cei reali) se apropie de 800 000, apare de-a dreptul absurd sa pretinzi ca in societate exista o prea mare apetenta pentru nemunca. La asa numitele Burse ale locurilor de munca, cererea depaseste de peste 60 de ori oferta. Sunt sute de mii de semeni de-ai nostri care doresc sa munceasca, dar n-au unde. Multi accepta chiar posturi sub calificarea lor, doar-doar sa-si poata asigura supravietuirea.
A doua teza vehiculata pentru condamnarea oficiala a nemuncii vizeaza scaderea numarului de salariati. Datele statistice indica, la ora actuala, circa 4 800 000 de angajati. ?i aici se impun nuantari. Intre 2 si 3 milioane de concetateni lucreaza in strainatate. Prin urmare, se cer adaugati la cei care isi desfasoara activitatea, cu acte in regula, in tara. Spunem „cu acte in regula“, pentru ca insisi demnitarii considera ca „munca la negru“ a capatat proportii deosebit de alarmante. Sigur, este inacceptabil ca economia subterana si, in consecinta, evaziunea fiscala, sa aiba astfel de dimensiuni, dar si „munca la negru“ inseamna munca, uneori mai grea, mai umilitoare decit cea la „vedere“.
Din toate acestea nu rezulta, credem, ca negam existenta unor concetateni care fug de munca si profita de anumite ajutoare sociale. Dar pina nu se stabilesc date exacte, verificabile, despre proportiile acestui fenomen nu se cuvine sa se arunce anatema asupra intregii populatii sau, mai grav, sa se considere ca „romanii au devenit lenesi si nu vor sa munceasca“ (am redat, din nou, spusele altui demnitar; nu le dam numele, pentru ca aici combatem idei si nu ne referim la persoane anume).
Marea problema nationala o constituie mentinerea si extinderea locurilor de munca adevarate, acelea care aduc valoare adaugata. Masurile care s-au luat pentru atingerea acestui scop sunt timide si cu totul insuficiente. Bunaoara, se acorda cu titlu nerambursabil echivalentul a 10 000 de euro tinerilor care deschid o afacere (si creeaza, astfel, locuri de munca). De asemenea, se acorda ajutoare de stat celor care investesc peste 5 milioane de euro. Dar, pentru primul caz este alocat un milion de euro (adica, in total, vor fi 100 de beneficiari), iar pentru al doilea caz 65 de milioane de euro (adica, in cazul cel mai bun, vor fi 26 de beneficiari). Cum se rezolva, in acest mod, problema de fond? Nu vrem sa spunem ca avem de-a face cu o varianta a formulei „praf in ochi“, ci doar ca se cere gindit si aplicat un alt tip de incurajare a muncii, adica accentul sa cada pe motivarea intreprinzatorilor sa investeasca si a angajatilor sa lucreze performant. Un asemenea obiectiv nu se poate realiza fara masuri efective de stimulare a economiei reale in vederea stoparii declinului si reluarii cresterii. Asa ca, in loc de predici moralizatoare, factorii de decizie ar face bine sa descurajeze nemunca prin politici publice de amploare, inclusiv prin valorificarea fondurilor europene nerambursabile. Este MUNCA lor, pe care trebuie s-o efectueze in asa fel incit sa aiba autoritatea morala pentru un asemenea demers.
Alte articole
