Miza pe cresterea economica
Data: 1 - 15 octombrie 2011
In aceasta perioada, s-ar cuveni, in conformitate cu Legea finantelor publice, ca proiectul de buget pentru anul viitor sa fie redactat in forma necesara pentru a fi supus aprobarii Guvernului. Dupa toate probabilitatile, termenul-limita de 15 octombrie nu va fi respectat, intrucat au intervenit elemente care impun regandirea respectivului proiect. Mesajul cel mai puternic a venit din partea presedintelui Traian Basescu prin avertismentul sau transant: „Va sugerez sa pregatiti un buget pentru anul 2012 care sa nu aiba nicio legatura cu alegerile, ci care sa aiba legatura cu realitatea. Si asta inseamna un buget care sa ia in considerare o crestere de 2 pana la 2,5 %“. Acestei declaratii i s-au adaugat, intre timp, o serie de prognoze care anticipeaza ajustari severe ale estimarilor initiale, astfel incat exista o cvasiunanimitate in privinta incetinirii ritmului cresterii economice in tara noastra. Or, nivelul produsului intern brut (PIB) reprezinta axa intregii constructii bugetare. De fapt, este vorba despre deficitul care ar fi urmat sa se situeze la 3 procente din PIB. Era greu de atins acest obiectiv, chiar si la o crestere economica de 3,5% - 4%, dar dificultatile devin aproape insurmontabile daca sporul de PIB va fi de numai 2%. Dupa opinia unor analisti de marca, inclusiv de la JP Morgan, nu este exclus ca in anul viitor sa se inregistreze o crestere economica de doar 1%. Ceea ce conteaza, in primul rand, in elaborarea proiectului de buget, vizeaza nivelul pe care il estimeaza Comisia Nationala de Prognoza, respectiv cel mult 2,5%. De aici se vor declansa calcule de revizuire, ceea ce presupune o foarte laborioasa activitate de inalta calificare profesionala. Din unghiul de vedere al simplului cetatean, toate aceste operatiuni prezinta un interes redus daca se limiteaza la aspectele de ordin tehnic. Sunt dificil de receptat asemenea elemente cum sunt cele care se refera la factorii de crestere a PIB. In schimb, orice revizuire in scadere are un impact psihologic considerabil. Nu exista sursa mai puternica a pesimismului decat reconsiderarea „in jos“ a efectelor politicii guvernamentale.
Daca ar fi sa analizam lucrurile si dintr-un alt unghi de vedere, atunci putem considera ca a intervenit o oportunitate. In conditiile in care masurile de stimulare a procesului de relansare a economiei au fost putine si cu consecinte modeste, acum se pune cu o acuitate cu totul si cu totul aparte necesitatea de a se identifica solutii pentru a impiedica o diminuare severa a ritmului cresterii economice. Atat analisti reputati, cat si exponenti de prestigiu ai mediului de afaceri considera ca exista mijloace de a compensa factorii negativi prin masuri corespunzatoare in vederea unei mai bune absorbtii a fondurilor europene si prin centrarea investitiilor exclusiv asupra unor prioritati care pot avea efecte propagate, pozitive, la scara intregii economii.
Pesimismul poate fi combatut cu succes nu prin declaratii generatoare de iluzii, ci prin luarea in considerare a numeroaselor propuneri concrete formulate de patronate, de sindicate, de alte structuri ale societatii civile, inclusiv organizatii profesionale care vizeaza tocmai factorii care stimuleaza o evolutie pozitiva a economiei nationale. Nu este cazul sa le detaliem, intrucat in numerele precedente le-am prezentat pe larg. Este vorba in special despre reducerea poverii fiscale, in asa fel incat impozitarea sa determine, inainte de toate, crearea unui numar cat mai mare de locuri de munca in domeniile in care tara noastra are cele mai mari avantaje comparative si, in special, competitive. Esenta amintitei evolutii pozitive consta in marirea gradului de ocupare in vederea obtinerii unui plus tot mai consistent de valoare adaugata. Ceea ce se impune acum este o reala receptivitate a factorilor decidenti, deoarece „mai tarziu“ ar putea sa devina „prea tarziu“.