Dezbatere stiintifica la Academia Romana - Mihai Draganescu, intemeietorul scolii romanesti de microelectronica

O interesanta sesiune stiintifica dedicata Societatii informationale - societate a cunoasterii, desfasurata in aula Academiei Romane, a prilejuit participantilor o emotionanta si percutanta evocare a vietii si activitatii acad. Mihai Draganescu (1929 - 2010), cel care - pe buna dreptate - este considerat drept intemeietorul scolii romanesti de microelectronica. Consemnam aceasta manifestare stiintifica de inalt prestigiu in Univers ingineresc dintr-un triplu motiv: necesitatea de a pastra mereu vii traditiile stiintei si tehnicii romanesti, contributia de exceptie a unui inginer roman la descoperirea si promovarea unor noi cai ale cunoasterii si sprijinul pe care cel omagiat l-a acordat Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania (AGIR) inca din primele momente ale perioadei postdecembriste in vederea renasterii organizatiei reprezentative a intregii noastre comunitati ingineresti.
In alocutiunea de deschidere, acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, a evocat personalitatea academicianului Mihai Draganescu. A fost cel dintai presedinte al Academiei Romane dupa Revolutia romana din decembrie 1989, de al carui nume se leaga procesul de reluare a firului stralucitei istorii a celui mai inalt for de stiinta si cultura al Romaniei. Temele comunicarilor - intre care cele ale acad. Valentin Vlad, vicepresedinte al Academiei Romane - „Lumina si informatie“; acad. Florin Gh. Filip, presedinte Sectiei de Stiinta si Tehnologia Informatiei - „Modelul elicei triple in inovare“; ing. Nora Rebreanu - „Academicianul Mihai Draganescu implicat in viata social-politica: Viceprim-ministru, Ambasador“; prof. dr. ing. Adrian Rusu, membru corespondent al Academiei Romane - „Catedra de Dispozitive - Punct unghiular al activitatii profesorului Mihai Draganescu“; prof. dr. ing. Gheorghe Stefan, membru corespondent al Academiei Romane - „Stiinta integrativa a constiintei“ - au avut darul de a contura o imagine cuprinzatoare a personalitatii si contributiilor stiintifice ale celui evocat. In memoria sa, la Biblioteca Academiei Romane a fost deschis cabinetul Mihai Draganescu.
Reamintim cititorilor, inainte de a ne referi la unele aspecte concrete care releva aportul stiintific al acad. Mihai Draganescu la progresul cunoasterii, cateva date care pun in evidenta destinul unui inginer roman care a infruntat dificultatile inerente oricarui act de creatie, dar si vitregiile vremurilor.
Nascut la 6 octombrie 1929 in comuna Faget, judetul Prahova, Mihai Draganescu a absolvit studiile liceale la Ploiesti si pe cele universitare la Institutul Politehnic din Bucuresti, luandu-si doctoratul in 1957 cu teza Capacitatea tuburilor electronice si dependenta lor de conditiile de functionare. Era vadita, inca de pe atunci, inclinatia sa spre teme originale care promiteau - asa cum s-a dovedit in anii urmatori - reale descoperiri stiintifice. Acestea au aparut pe masura ce a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, pana la cele de profesor la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, de prodecan si decan. Devenit un veritabil coordonator al informaticii romanesti, a avut numeroase initiative, intre care constituirea retelei nationale de centre teritoriale de calcul, introducerea informaticii in programele invatamantului superior politehnic, dezvoltarea industriei de soft din Romania. Participantii la dezbateri au relevat ca, in domeniul microelectronicii, Mihai Draganescu a creat o disciplina originala - electronica functionala.
Revenind la perioada postdecembrista, mentionam ca a fost viceprim-ministru al guvernului, calitate in care a initiat, inca de la 5 ianuarie 1990, Decretul de organizare si functionare a Academiei Romane. In acest mod, a facut sa renasca acel for stiintific si cultural al Romaniei care a determinat, de-a lungul unui secol, unele dintre cele mai importante procese de modernizare a tarii. Pentru meritele sale, a fost ales presedinte al Academiei Romane intre anii 1990 - 1994. Subliniem, din nou, ca, in functiile detinute, a sprijinit Asociatia Generala a Inginerilor din Romania sa-si consolideze pozitia, resursele, in vederea indeplinirii importantului rol pe care l-a avut si il are in viata Cetatii. In aceeasi perioada, cu implicarea directa a acad. Mihai Draganescu, au fost reprimiti in Academia Romana toti membrii care au fost exclusi in anul 1948, s-a creat o retea academica de cercetare prin readucerea institutelor de cercetare in structurile lor initiale, s-au infiintat institutii si sectii noi. Memorabil a fost momentul din 1991, cand a sustinut discursul de receptie cu tema Tensiunea filosofica si sentimentul cosmic. Dupa 1994, timp de patru ani, a fost ambasador al Romaniei in Belgia.
Aceste repere biografice ar fi suficiente, prin ele insele, pentru a defini o mare personalitate si destinul ei istoric. Consideram, insa, ca avem obligatia elementara de a ne referi cel putin la una dintre laturile unei activitati multilaterale, interdisciplinare, proprii varfurilor ingineresti din tara noastra (si nu numai). Cum a rezultat si din titlul discursului de receptie, preocuparile sale stiintifice au fost completate armonios cu cele filosofice. Mihai Draganescu a conceput un sistem filosofic original, structural-fenomenologic, o teorie integrativa asupra existentei in scopul unei modelari adecvate a realitatii. Student fiind, a avut ideea de a investiga existenta si nonexistenta in termenii unui experiment filosofic. Mentionam, in acest sens, lucrarile sale „Sistem si civilizatie“, „Profunzimile lumii materiale“, „Ortofizica“, „Inelul lumii materiale“, „Informatia materiei“, „Eseuri“, „Societatea constiintei“, acestea, ca si multe altele, conturand elemente esentiale ale societatii informationale dintr-o perspectiva interdisciplinara. Astfel, a fost in masura sa afirme urmatoarele: „Omenirea nu a fost capabila sa asigure gestiunea planetei noastre. Este un esec istoric grav, la care s-a contribuit din mai multe directii. (...). Istoria noastra a devenit istoria acestui esec. (...) Omenirea se gaseste astazi in fata unor mari sfidari ale cunoasterii tehnologice si spirituale.“ Mihai Draganescu nu s-a limitat la consemnarea unei diagnoze de necombatut. El a vazut solutia tocmai in edificarea societatii informationale, conceputa, deopotriva, ca o societate a cunoasterii si o societate a constiintei. Metodologia pe care a propus-o a pornit de la triada „structura, arhitectura, fenomen“, corespunzatoare celei clasice „rational, imaginar, spiritual“.
Pentru lumea contemporana, tema constiintei continua sa reprezinte o mare provocare, care a declansat controverse dintre cele mai acute. Mihai Draganescu a raspuns provocarilor de acest gen si si-a spus cu curaj, cu o argumentare imbatabila, punctele de vedere, semnaland o tendinta spre integrare care, la nivelul metodelor de cercetare, presupune „transformarea alternativelor in complementaritati“. De aici, necesitatea de a mentiona metoda structural-fenomenologica propusa de Mihai Draganescu, cea care deschide drumul spre raspunsuri viabile. Acad. Mihai Draganescu scria ca societatea cunoasterii, folosind Internetul si cartea electronica, precum si procedee electronice de invatare, urmareste extinderea si aprofundarea cunoasterii stiintifice, a adevarului despre existenta, fiind singurul mod prin care se va construi o societate sustenabila si din punct de vedere ecologic. Astfel, va fi marcata o noua etapa si in istoria culturii, punandu-se bazele a ceea ce el numea „viitoarea societate a constiintei, adevarului, moralitatii, creativitatii si Spiritului“.
Nu este lipsit de interes sa mai mentionam ca trasatura distinctiva de vizionar a acad. Mihai Draganescu s-a manifestat pregnant si in ipoteza pe care a emis-o privind posibilitatea aparitiei unei constiinte artificiale, chiar a unui robo sapiens. El a considerat ca efectele aparitiei acestui „robot intelept“ pot fi numeroase, intre care unele de-a dreptul dramatice, insa este de dorit - ca o cale realista de actiune - ca relatiile cu homo sapiens sa fie „de competitie si cooperare“. Prognozele si scenariile care s-au intocmit si se intocmesc atat la noi in tara, cat si in alte centre de cercetare stiintifica din lume, urmaresc sa se dea un raspuns la intrebarea daca va fi posibila o diminuare a efectelor distrugatoare ale actiunilor omului ce au si determinari biologice. Mihai Draganescu a apreciat ca proiectul unei asemenea societati poate sa para utopic, insa intemeierea lui pe stiinta si tehnologie il face „posibil de atins daca impulsul biologic al omului, al omului natural poate fi franat, din constiinta omului sau din afara ei, fie prin participarea unor constiinte artificiale evoluate din constiinta buna a omului sau prin modificarea biotehnologica a structurii omului“. Este evident ca, prin aceste consideratii, gandirea creativa a acad. Mihai Draganescu a oferit o metoda organica a carei aplicare ar putea face posibil si util dialogul dintre stiinta, filozofie si religie spre o unitate superioara exprimata in acel mod de cunoastere si actiune in care omul sa dea masura libertatii sale, ca responsabilitate asumata.
Fara pretentia de a fi sintetizat toate contributiile stiintifice ale celui evocat la definirea societatii informationale ca societate a cunoasterii si a constiintei, consideram ca am oferit cititorilor nu numai unele informatii semnificative despre viata si activitatea acad. Mihai Draganescu, ci si teme de reflectie pe care opera sa le contine intr-un numar si domenii de-a dreptul impresionante. Este un prilej de mandrie pentru noi, inginerii, ca, din randurile noastre, s-a format si s-a afirmat o asemenea personalitate remarcabila. Asa cum am mai avut prilejul sa subliniem in paginile Universului ingineresc, este, pentru noi toti, un prilej de mare satisfactie sa avem atat de numeroase si valoroase modele de urmat.