Noi aparitii in Editura AGIR

Petre Bradosche
Punerea in valoare a Padurilor Romaniei
Editura AGIR, Bucuresti, 2013, ISBN 978-973-720-501-8, 181 pag., 30 lei

Dupa actualizarea istoricului stiintei padurilor in lucrarea „Contributia scolii franceze la formarea silviculturii romanesti“ si dupa denuntarea incompetentei conducerii Romaniei comuniste in monografia „CAROMBOIS, aventura unei societati forestiere in Africa Centrala“, ing. Petre Bradosche incearca, prin lucrarea prezentata, sa introduca in literatura forestiera romana problemele ecologice de actualitate ale gestiunii padurii si ale silviculturii de viitor, probleme ignorate in Romania.
In prima parte, sunt prezentate functiile padurii, puse in evidenta de schimbarile ecosistemului terestru din ultima jumatate de secol. Se prezinta silvicultura viitorului, menita sa creeze paduri mai rezistente la degradarea previzibila a mediului, in opozitie cu silvicultura clasica, ce a generat paduri artificiale care s-au dovedit vulnerabile la riscurile naturale. Padurea nu mai este tratata ca un banal furnizor de lemn, ca in trecut; prin functiile ei multiple, identificate in ultimii 50 de ani, se dovedeste ca padurea este unul dintre suporturile vietii pe Pamant. Exploatarea lemnului ramane totusi principala operatie silviculturala, dar isi schimba sensul, fiindca nu se taie lemnul pentru a se recolta lemnul si pentru a regenera padurea, ci pentru a ingriji mai bine volumul ramas pe picior. In acest context, s-a nascut silvicultura „aproape de natura“ care urmareste conservarea si restaurarea ecosistemului forestier, adica ale padurii insasi.
In partea a doua sunt enuntate produsele si serviciile oferite de padure, trecandu-se sumar peste recoltarea lemnului, si se insista asupra celor doua servicii oferite de padure, vitale pentru viata pe Pamant: aerul si apa.
Se acorda atentie padurii proprietate privata, preponderenta in tarile din Europa, gratie careia suprafata padurilor europene s-a extins in proportii impresionante.
Punerea in valoare face obiectul partii a treia; ea se sprijina pe doua componente stabilite de silvicultura clasica acum doua secole: cunoasterea padurii si accesibilitatea ei (Huffel, 1897).
In conceptia autorului, cunoasterea ecosistemului forestier corespunde amenajamentului actual, dar precizia, continutul si mijloacele de elaborare sunt complet diferite gratie sistemului informatic SIG, care, de trei decenii, ocupa locul central si a inlocuit metodele traditionale de inventariere a fondului forestier, in concordanta cu gestiunea codrului neregulat, prevazut de silvicultura „aproape de natura“. Cartografierea informatizata usureaza totodata si studierea accesibilitatii (colectarea si transportul lemnului), fiind parte integranta a documentatiei de punere in valoare.
In partile a patra si a cincea, sunt prezentate nasterea si dezvoltarea activitatii de proiectare a drumurilor forestiere, proiectul de accesibilizare a padurilor Romaniei din 1959 si esecul realizarii acestui program.
Cauzele esecului, analizate in mod critic, sunt efect al unor estimari fanteziste, prin care potentialul forestier al tarii era mult exagerat si indemnau la o valorificare printr-o industrializare nelimitata.
In acest fel, speranta redresarii padurii romanesti, puternic dezechilibrata, s-a spulberat in anii care au urmat.