Summit-ul Natiunilor Unite privind schimbarile climatice

La 23 septembrie a.c., peste 120 de sefi de stat si de guvern s-au intalnit la sediul ONU din New York pentru un nou summit dedicat schimbarilor climatice. Intalnirea deschide un an de negocieri ce au ca scop incheierea unui nou tratat referitor la reducerea emisiilor antropogene de gaze cu efect de sera (GES) ce se prevede a fi semnat la Paris la sfarsitul anului 2015 si a intra in vigoare in 2020. Acordul trebuie sa includa toate cele peste 190 de State Parti la Conventia Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice (UNFCCC). Acestea trebuie sa prezinte contributii nationale obligatorii, menite sa anihileze riscul major de crestere a temperaturii globale cu peste doua grade Celsius, pana in anul 2050 (fata de anul 1850).
Incercarea precedenta de negociere si semnare a unui astfel de acord a avut loc la Copenhaga, in 2009, si s-a soldat cu un esec total. Dupa 5 ani, costurile schimbarilor climatice au devenit mult mai clare. Recentul raport al Comitetului Interguvernamental de Studiu al Schimbarilor Climatice (IPCC) demonstreaza acest lucru cu fapte si cifre. Exista astazi un consens stiintific intre guvernanti, economisti, oameni de afaceri si marele public asupra faptului ca schimbarile climatice exista si ca activitatile umane contribuie semnificativ la producerea acestora. Ele nu mai sunt o problema de viitor. Ele se petrec acum si au consecinte reale asupra vietii oamenilor. Modificarile climatice influenteaza negativ economiile nationale, costa mult si vor costa si mai mult in viitor.
Din pacate, la nivel mondial, sunt inca inregistrate cresteri considerabile ale emisiilor de gaze cu efect de sera, cele mai mari cantitati de GES provenind din China si SUA. Astfel, la nivelul anului 2012, China inregistra emisii in crestere cu 190% fata de nivelul anului 1990, in timp ce SUA atingea emisii de peste 6,8 miliarde tone CO2, in crestere cu 4,3% fata de anul 1990. La nivel european emisiile au inregistrat o scadere de 20% in aceeasi perioada, situandu-se la 4,7 miliarde de tone CO2.
Si totusi, semnarea unui astfel de tratat este posibila. O dovedeste realizarea si rezultatele aplicarii asa-numitului protocol de la Montreal, deschis pentru semnare in 1987, intrat in vigoare in 1989, ratificat de 196 de state. Acesta se refera la reducerea si eliminarea emiterii in atmosfera de clorofluorocarburi (CFC) - un grup de substante chimice folosite in frigotehnica ce se descompun in timp emitand clor in stratosfera care distruge stratul de ozon ce protejeaza planeta de radiatiile ultraviolete (pentru descoperirea acestui efect, Frank Rowland si Mario Molina au primit Premiul Nobel). CFC reprezinta, in acelasi timp un gaz cu puternic efect de sera. Conform relatarii din saptamanalul The Economist (septembrie 2014), aplicarea prevederilor protocolului de la Montreal a contribuit pana acum la reducerea cu 135 miliarde tone dioxid de carbon echivalent in atmosfera, cea mai eficienta actiune de acest tip operata de omenire pana acum.
Conform relatarii agentiei Agerpres, la New York, SUA au anuntat o diminuare de 300 milioane tone a emisiilor proprii de dioxid de carbon pana in anul 2030 si au cerut ca economiile dezvoltate, dar si cele emergente sa se ralieze acestui efort, actionand ca o comunitate globala. In replica, China a subliniat ca a contribuit cu 58% la economiile globale de energie realizate in ultimii 20 de ani.
In acest context, un subiect foarte important pe agenda Summit-ului l-a constituit Declaratia privind Pretul Carbonului - Carbon Pricing Statement, o initiativa a Bancii Mondiale.
Lucrarile Summit-ului s-au incheiat cu un document de concluzii. Completat cu un urias apel pentru actiune climatica, cu 400.000 de oameni marsaluind pe strazile New York-ului, Summit-ul Climatic este asteptat sa genereze un impuls semnificativ in negocierile internationale care pregatesc viitorul acord global post-2020.