Colectarea selectiva a deseurilor, de la deziderat la actiune

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), circa 92% din populația planetei respiră aer poluat peste limitele admise, principalele cauze fiind traficul rutier, activitatea industrială sau utilizarea combustibilor fosili pentru încălzire sau gătit. Copiii cu vârste sub 5 ani sunt cei mai vulnerabili când vine vorba despre poluarea aerului, existând dovezi medicale că aproape 200 000 de copii mor anual din această cauză, iar 500 000 din cauza infecțiilor respiratorii provocate de poluarea interioară, domestică. (Oraan Marculescu, S&T iulie-august, 2017).

Jan Zalasiewicz, de la Universitatea din Leicester, apreciază că, în ultimele decenii, la fiecare trei ani se produc în lume trei miliarde tone de materiale plastice, suficient încât să acopere întreaga planetă. 

Sir Julian Hill, inventatorul poliamidei (nylon) și apropiat colaborator al lui Carothers (intrat în istorie pentru această descoperire) afirma, într-un interviu din 1988, că este regretabilă inventarea nylonului și a altor materiale plastice nebiodegradabile în loc să se folosească produse pe bază de celuloză (reciclabile și biodegradabile), și că, după parerea sa „omenirea va pieri acoperită de materiale plastice".

În România se produc 440 kg deșeuri/locuitor/an, din care în mediul urban 346 kg/locuitor/an (plastic, metal, hârtie-carton, resturi menajere). În țara noastră, cele mai poluate orașe sunt București, Iași și Brașov, aflându-ne astfel în procedura de infringement din partea Comisiei Europene pentru că a crescut gradul de poluare. Angajamentul României față de UE este ca, până în anul 2020, deșeurile generate de gospodăriile populației și reciclate să fie de 50%, în condițiile în care astăzi ponderea ajunge la numai 10%. Astfel, România riscă să plătească, începând din acest an, o amendă de 124 000 de euro/zi pentru faptul că autoritățile nu au reușit să închidă depozitele municipale de deșeuri neconforme potrivit datelor cuprinse în proiectul de ordonanță care modifică o serie de prevederi ale OUG nr. 196/2005 privind taxa pentru depozitarea deșeurilor.

România a adoptat soluția depozitării deșeurilor în gropile de gunoi fără a face vreun efort notabil pentru colectarea selectivă. După cum se știe, construcția gropilor de gunoi necesită eforturi financiare pentru amenajare și întreținere, de care gospodarii localităților nu prea țin seama. Gropile de gunoi ar fi trebuit să reprezinte doar o variantă de tranziție până la crearea unui sistem  de colectare selectivă. În țări din vestul Europei, problema s-a rezolvat de multă vreme. În acest context, pentru a oferi doar un singur exemplu, Suedia reciclează, astfel că numai 4% din deșeuri ajung să fie depozitate. În aceste condiții, Suedia importă 800 000 t/an de deșeuri pentru producerea de energie. 20% din termoficarea Suediei este asigurată din arderea deșeurilor, iar peste 250 000 de locuințe sunt alimentate cu energie electrică din aceeași sursă.

Se știe că pentru deșeuri, indiferent de proveniență, a apărut conceptul celor trei R (reciclare, reducere, refolosire). Ideea a fost lansată după cel de-Al Doilea Război Mondial, când s-a pus problema lipsei de resurse. Ulterior, după 1970, au fost stabilite primele reglementări la nivel internațional privind problemele de protecție a mediului, incluzând prevenirea și reciclarea abordate de ecologiști (închiderea ciclului de viață - de la „leagăn la mormânt"). Eforturile, acolo unde au fost făcute, au condus chiar la înlocuirea noțiunii de deșeuri cu cea de materie primă și s-au creat adevărate industrii. Realizările obținute se bazează acum pe noi concepte.

Astfel, există noțiunea de economie circulară - este o economie care produce zero deșeuri. Reprezintă un circuit economic în care, încă din faza de proiectare, totul se gândește în așa fel încât ceea ce intră într-un produs sau proces se încadrează în două categorii: fie este o componentă biodegradabilă, fie este o componentă cu 100% potențial de reciclare. Cu alte cuvinte, economia circulară este un termen folosit pentru o economie  industrială care este creată cu scopul de a fi restauratoare și în care ciclul materialelor este de două feluri: ciclul biologic, unde procesele acționează astfel încât componentele intră în biosferă fără efecte negative, al doilea ciclu este cel tehnic, unde componentele sunt folosite foarte eficient și nu intră în biosferă.

Un alt termen este bioeconomia, care înseamnă o economie care folosește resursele biologice din sol și mare, precum și deșeurile ca materii prime pentru alimente, pentru hrană pentru animale și pentru producția industrială și cea energetică. De asemenea, include și utilizarea proceselor ecologice pentru sectoare industriale durabile. De exemplu, biodeșeurile au un potențial considerabil ca alternativă la îngrășămintele chimice sau pentru conversia în bioenergie și pot contribui la realizarea a 2% din obiectivul UE privind energia din surse regenerabile. Bioeconomia în UE are deja o cifră de afaceri de aproximativ 2000 de miliarde euro și oferă locuri de muncă pentru peste 22 milioane de oameni, ceea ce reprezintă 9% din totalul forței de muncă ocupate din UE. Ea include sectoare precum agricultura, silvicultura, pescuitul, producția de alimente și de celuloză și hârtie, precum și o parte a industriei chimice, biotehnologice și energetice. Se estimează că fiecare euro investit în cercetarea și inovarea finanțată de UE pentru bioeconomie va genera 10 euro valoare adăugată în sectoarele bioeconomiei, până în 2015.

Prin urmare, se poate aprecia că, prin colectarea selectivă a deșeurilor, se pot asigura cantități apreciabile de materii prime, cu efecte benefice din punct de vedere economic și de protecție a mediului. Acest proces este susținut și de Uniunea Europeană, care finanțează diferite proiecte pentru a recupera deșeurile și a le  transforma în surse de energie și bioproduse.