In memoriam Prof. univ. em. dr. ing. DHC Nicolai Ţopa
Data: 1 – 15 octombrie 2017
Vestea trecerii în nefiinţă a prof. univ. em. dr. ing. DHC Nicolai Ţopa, membru titular al Academiei de Știinţe Tehnice din România, a întristat și îndurerat întreaga comunitate a constructorilor din ţara noastră.
Eminentul formator şi mentor al multor generaţii de ingineri, autor al unor lucrări remarcabile din domeniul construcţiilor, s-a născut la 8 februarie 1929 în satul Lipnic, judeţul Soroca din zona Moldovei de peste Prut a României Mari (astăzi, raionul Ocniţa din Republica Moldova) într-o familie modestă, dar harnică și onestă (tatăl - fochist de locomotivă, iar mama - casnică). Împreună cu surorile mai mari formau o familie liniștită, muncitoare și iubitoare de neam și ţară.
Școala primară a absolvit-o în satul natal Lipnic, după care a urmat Gimnaziul CFR din aceeaşi localitate. În condiţiile vitrege din anii 1940 ai secolului trecut, aflându-se pe teritoriul României postbelice, a fost elev la Liceul Alexandru Lahovary din Râmnicu Vâlcea, Liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu din Buzău și Liceul Sfântu Sava din București, remarcându-se prin calităţi deosebite, ce aveau să fie fructificate în etapele următoare ale vieţii sale. Greutăţile prin care a trecut familia Ţopa, anii de refugiu și bejenie nu l-au descurajat pe tânărul Nicolai, ci, dimpotrivă, l-au călit pentru viaţă și pentru o carieră remarcabilă.
În anul 1949 a dat examen de admitere la Facultatea de Poduri și Construcţii Masive a Institutului de Construcţii București, reușind să se situeze pe primul loc. După absolvirea cu brio a Facultăţii, în anul 1953, a fost repartizat să lucreze în cercetare cu funcţia de bază și cu jumătate de normă didactică în calitate de asistent universitar și apoi șef de lucrări la Institutul de Construcţii București.
(Imaginea din articol)
În anul 1965 și-a susţinut teza de doctorat la Institutul de Construcţii București. În perioada 1971 - 1979 a funcţionat ca profesor universitar, șef de catedră la Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare din Institutul de Agronomie Nicolae Bălcescu din București.
În anul 1979 a revenit la Institutul de Construcţii București, devenind șeful Catedrei lărgite de Mecanică, Statică și Rezistenţa materialelor, în perioada 1985 - 1990, iar în intervalul 1990 - 1996, a îndeplinit funcţia de şef al Catedrei de Rezistenţa materialelor din Universitatea Tehnică de Construcţii București (UTCB).
Cursurile profesorului Nicolai Ţopa s-au remarcat prin claritate, logică și printr-un farmec deosebit al expunerii, calităţi care i-au atras simpatia și aprecierea unanimă a studenţilor.
Timp de peste două decenii a colaborat, în calitate de expert tehnic şi verificator de proiecte pentru poduri și lucrări hidrotehnice, cu firme de prestigiu cum sunt SEARCH CORPORATION și CONSITRANS, precum și pentru construcţii civile și edilitare cu firma ALFA CONSULTING.
De asemenea, a fost membru al Comisiei de atestare a experţilor tehnici și verificatorilor de proiecte din Ministerul Lucrărilor Publice și Amenăjării Teritoriului (MLPAT) și membru în comisii de licitaţii.
În ultimele două decenii de activitate a fost președinte al Comisiei de licenţă la Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din Institutul de Construcţii București. De asemenea, a fost conducător știinţific la peste 20 de doctoranzi.
Activitatea sa știinţifică s-a concretizat în peste 70 de articole și comunicări prezentate la evenimente de prestigiu interne și internaţionale, în peste 40 de contracte de cercetare, fiind coautor la patru tratate și monografii, dintre care una a primit Premiul Aurel Vlaicu al Academiei Române.
În anul 1999 a fost ales membru titular al Academiei de Știinţe Tehnice din România, iar la 10 aprilie 2008 i s-a decernat titlul academic de Doctor Honoris Causa (DHC) al Universităţii Tehnice de Construcţii București.
A trăit decent într-o atmosferă de dragoste familială și sentimente adânci de înţelegere și omenie, iar prin dispariţia sa a lăsat în urmă un mare gol în lumea constructorilor.
Dumnezeu să-l odihnească!