A fost elaborat proiectul de Strategie energetica a Romaniei pentru perioada 2018 - 2030, cu perspective pana in 2050 (I)

Ministerul Energiei a publicat recent proiectul de Strategie energetică a României pentru perioada 2018 - 2030, cu perspective până în 2050. Proiectul a fost elaborat de un grup de lucru din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Energiei, ANRE, ANRM, companiilor energetice, Comitetulului Naţional Român al Consiliului Mondial al Energiei și Academiei Române.

„Strategia nu este un document speculativ sau pur teoretic. Documentul vine cu obiective concrete, cu direcții clare și cu metode prin care România își va crește rolul în regiune. Dincolo de asta, am atins un punct critic și ignorat în ultimii ani: nevoia de a avea și în viitor profesioniști în sectorul energetic. Nu este suficient să investim în noi capacități de producție dacă nu ne asigurăm că vom avea și personalul calificat care să le opereze", a declarat ministrul Energiei, Anton Anton.

Strategia Energetică a României 2018 - 2030, cu perspectiva anului 2050 este un document programatic care definește viziunea și stabilește obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic. De asemenea, documentul indică reperele naționale, europene și globale care influențează și determină politicile  și deciziile din domeniul energetic.

Prezentăm, în continuare, o serie de aspecte esenţiale incluse în document. Proiectul integral se poate vizualiza pe site-ul Ministerului Energiei.

 

Viziunea Strategiei: creșterea sectorului energetic în condiții

de sustenabilitate

În cei 28 de ani scurși din anul 1990, energetica românească a fost pusă în situația de a face faţă schimbărilor economice care au marcat România, cele mai multe fiind caracterizate de restrângerea generală a activităţilor economice consumatoare de energie.

În prezent, resursele energetice primare, derivatele acestora şi  produsele finale cele mai valoroase - energia electrică, energia termică sau combustibilii - sunt considerate bunuri cu valoare de marfă care sunt  tranzacţionate atât pe piaţa naţională, cât şi pe pieţele regională, europeană sau globală.

Prin aderarea României la Uniunea Europeană, conceptul independenţei energetice a fost completat şi, treptat, înlocuit cu cel al securităţii energetice. Întreg sectorul energetic românesc a fost pus în fața tranziţiei de la dezideratul independenţei energetice, la condiţiile pieţelor de schimb liber. Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic constă în reconfigurarea activităţilor pentru a putea face faţă competiţiei de piață.

Din 1990 şi până în prezent, rând pe rând, au fost închise mai multe capacităţi de exploatare a resurselor energetice primare, precum şi de producere a energiei electrice şi termice. Motivele principale ale acestor închideri sunt legate de reducerea generală a activităţii economice, de gradul redus de rentabilitate sau de neadaptarea la noile norme de mediu. Deşi o parte din activităţile din domeniu au fost privatizate sau concesionate unor investitori privaţi, o parte însemnată se află în continuare sub controlul statului.

Din această perspectivă, fără o planificare unitară a întregii dezvoltări a țării, este posibil ca la sfârşitul anilor 2030 sectorul energetic românesc să urmeze trendul de restrângere care a caracterizat ultimii 28 de ani.

Viziunea Strategiei Energetice a României este de creștere a sectorului energetic în condiții de sustenabilitate. Creștere înseamnă: construirea de noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu, transport și distribuție de energie; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export. Sistemul energetic național va fi astfel mai sigur și mai stabil.

România are resursele necesare creșterii sistemului energetic, iar acesta trebuie să fie pregătit să susțină dezvoltarea industriei și a agriculturii, a economiei în ansamblul său, precum și îmbunătățirea calității vieții atât în mediul urban, cât și în mediul rural.

Viziunea Strategiei Energetice a României se bazează pe atingerea a opt obiective strategice şi pe implementarea unui program de investiţii strategice de interes naţional.

 

Opt obiective fundamentale

Documentul are opt obiective strategice fundamentale care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2018 - 2030 și orizontul de timp al anului 2050. Realizarea obiectivelor presupune o abordare echilibrată a dezvoltării sectorului energetic național, corelată cu valoarea cheltuielilor de investiții. Obiectivele strategice vor fi îndeplinite simultan printr-un set de obiective operaționale ce însumează acțiuni prioritare eșalonate în timp, cu un calendar de realizare pe termen scurt, mediu și lung.

1. Energie curată și eficiență energetică

În evoluția sectorului energetic, România va urma cele mai bune practici de protecție a mediului, cu respectarea țintelor naționale asumate ca stat membru UE. În egală măsură, dezvoltarea sistemului energetic va asigura eficiența energetică, așa cum este definită în  directivele UE și legislația națională.

2. Asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii

Acest obiectiv stabilește ca prioritate finalizarea electrificării României şi a menţinerii sistemelor de distribuţie a energiei electrice în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio-economică. De asemenea, are în vedere necesitatea stabilirii principiilor  care vor sta la baza modului în care se va asigura încălzirea în mediul urban, dar şi implementarea unor politici care să stabilească alternative pentru mediul rural.

3. Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice

Accesibilitatea prețului este una dintre principalele provocări ale sistemului energetic și este o responsabilitate strategică. Politicile de dezvoltare și adaptarea corectă a nivelului asistenței sociale în domeniul energiei, mai ales în zonele sărace, vor asigura o protecție reală a consumatorilor vulnerabili.

4. Piețe de energie competitive, baza unei economii competitive

Sistemul energetic trebuie să funcționeze pe baza mecanismelor pieței libere, rolul principal al statului fiind cel de a elabora politici, de reglementator, de garant al stabilității sistemului energetic și de investitor.

5. Modernizarea sistemului de guvernanță energetică

Ca proprietar de active, statul trebuie să îmbunătățească managementul companiilor la care deține participații. Companiile energetice cu capital de stat trebuie să se eficientizeze, să se profesionalizeze și să se modernizeze. Profesionalizarea managementului și depolitizarea numirilor în companiile controlate de stat împreună cu supravegherea fără ingerințe a actului de adiministrare constituie, în special în sectorul energetic, imperative strategice.

6. Creșterea calității învățământului în domeniul  energiei și formarea continuă

a resursei umane

Sectorul energetic se confruntă cu o lipsă acută de profesioniști. Personalul calificat este în bună măsură  îmbătrânit, iar o parte a personalului calificat activ a ales să plece din România. Formarea unui energetician, indiferent de locul său de muncă sau de tipul studiilor absolvite, este una complexă. Creșterea numărului de profesioniști în domeniul energiei presupune creșterea calității și atractivității învățământului de specialitate. Dezvoltarea şi cultivarea competenţelor şi abilităţilor energeticienilor înseamnă dezvoltarea pachetelor educaționale specifice la toate nivelurile: licee și școli profesionale publice și în sistem dual, formare continuă la locul muncă, facultăți, programe de master și școli.

7. România, furnizor regional de securitate energetică

România are un scor al riscului de securitate energetică superior mediei OCDE și mai bun decât al vecinilor săi. Contextul internațional actual al piețelor de energie este marcat de volatilitate, iar evoluția tehnologiilor poate avea efecte disruptive pe piețele de energie. În acest context, există premisele ca, prin dezvoltarea sectorului energetic, ținând cont de disponibilitatea resurselor și de stabilitatea dată de maturitatea tehnologiilor tradiționale, România să își consolideze statutul de furnizor regional de securitate energetică.

8. Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene

prin valorificarea resurselor energetice primare naționale

Se au în vedere viziunea de dezvoltare a României în contextul regional și european și dorința de a fi un actor principal al UE în acest domeniu.

Patru investiții strategice de interes național

Conform viziunii și celor opt obiective fundamentale ale Strategiei Energetice, dezvoltarea sectorului energetic este direct proporțională cu realizarea unor proiecte de investiţii strategice de interes naţional. Aceste investiţii vor produce modificări de substanţă și vor dinamiza întregul sector. Investiţiile strategice de interes naţional sunt repere fixe şi obligatorii în programarea strategică; toate celelalte măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor strategice vor fi operaționalizate plecând de la premisa realizării proiectelor de investiţii strategice de interes național.

Prin Strategia Energetică a României, următoarele obiective sunt considerate investiții strategice de interes naţional:

 

♦ Finalizarea grupurilor 3 şi 4 la CNE Cernavodă

Energia nucleară, sursă de energie cu emisii reduse de carbon, are o pondere semnificativă în totalul producţiei naționale de energie electrică - circa 18% -, și reprezintă o componentă de bază a mixului energetic din ţara noastră. Energia nucleară din România este susţinută de resurse și infrastructură internă ce acoperă întreg ciclul deschis de combustibil nuclear; practic, România are un grad ridicat de independenţă în producerea de energie nucleară.

Analizele privind necesitatea îndeplinirii obiectivelor şi ţintelor de mediu şi securitate energetică, siguranţă în aprovizionare şi diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, care să asigure un preț al energiei suportabil pentru consumatori, relevă că Proiectul Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă reprezintă una dintre soluțiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producţie de energie electrică previzionat pentru intervalul 2028 - 2035 ca urmare a atingerii duratei limită de operare a mai multor capacităţi existente. Proiectul prevede finalizarea și punerea în funcțiune a două unităţi nucleare de tip CANDU 6, fiecare cu o putere instalată de 720 MW, un grup urmând a fi pus în funcțiune până în 2030.

Mărirea capacităţii de producţie a CNE Cernavodă este, de asemenea, o măsură investiţională susținută de obiectivul de securitate energetică a României. Realizarea obiectivului de investiții va asigura un aport suplimentar  de energie în sistemul energetic de circa 11 TWh, precum și o creştere a puterii instalate cu 1440 MW.

Ţinându-se cont de caracteristica de operare a CNE, această putere va avea un grad ridicat de disponibilitate şi va permite asigurarea acoperirii bazei curbelor de producţie şi consum a energiei din SEN. Efectele sistemice ce se vor înregistra după realizarea acestor două grupuri vor fi următoarele:

▪ creşterea capacităţii de producţie a SEN cu efecte pozitive asupra securităţii energetice prin asigurarea aportului energetic al României pe pieţele regionale;

▪ instalarea unor grupuri noi cu eficienţă şi fiabilitate ridicată, fapt ce va ridica indicatorii globali de eficienţă şi fiabilitate ai sistemului de producţie;

▪ surplusul de putere şi energie în sistem va permite retragerea temporară din operare a altor capacităţi pentru modernizări şi retehnologizări sau închiderea acelor capacităţi la care acestea nu se justifică;

▪ tranziţia către un sector energetic cu emisii reduse de gaze cu efect de seră;

▪ păstrarea capacitaţilor de producţie pe teritoriul naţional a activităţilor rentabile din sfera exploatării rezervelor de uraniu, a celor de procesare şi producere a combustibilului nuclear, având implicaţii pozitive şi asupra gestionării problemelor sociale din domeniul mineritului energetic;

▪ recuperarea investiţiilor realizate în construcţiile aferente Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă;

▪ valorificarea rezervei de apă grea constituită în anii precedenţi pentru operarea CNE Cernavodă cu patru grupuri operaţionale.

♦ Realizarea unui grup energetic nou, de 600 MW, la Rovinari

 În momentul de faţă, capacitatea netă instalată și disponibilă (inclusiv cea rezervată pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă este de 3300 MW.

Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică depinde de: randamentul fiecărui grup, destul de scăzut pentru capacitățile existente; costul lignitului livrat centralei, situat la un nivel relativ ridicat; prețul certificatelor de emisii EU ETS.

Pentru a-și păstra locul în mixul energiei electrice, costul lignitului trebuie să fie cât mai scăzut, iar consumul propriu tehnologic al grupurilor energetice trebuie redus. Noile capacități pe bază de lignit trebuie să aibă parametri supra-critici, eficiență ridicată, flexibilitate în operare și emisii specifice de GES scăzute.

Proiecțiile de preț pentru energia electrică și pentru certificatele ETS indică păstrarea competitivității lignitului în mixul de energie electrică, la un nivel asemănător celui din prezent, cel puțin până în anul 2025. O importanță deosebită va avea lignitul în asigurarea adecvanței SEN în situații de stres, precum perioadele de secetă prelungită sau de ger puternic.

Durata de viață rămasă a grupurilor existente va depinde de măsura în care reușesc să rămână competitive în mixul energiei electrice și să își îndeplinească obligațiile de mediu.

Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO₂ (CSC).

Rezultatele modelării indică fezabilitatea, începând cu anul 2020, a proiectelor pentru noi centrale termoelectrice pe bază de lignit cu parametri supracritici, iar din anul 2035 - cu condiția ca acestea să fie prevăzute cu tehnologia de captare, transport și stocare geologică a CO₂ (CSC) - modelarea arată că ar putea fi construită o capacitate pe bază de lignit prevăzută cu CSC cuprinsă între 600 MW și 1000 MW. Astfel, construcția unei capacități supracritice pe bază de lignit de 600 MW, care să intre în producție după anul 2020 și căreia să-i poată fi adăugată o capacitate de captare și stocare a CO₂ începând din 2035, este nu numai necesară, dar și obligatorie pentru asigurarea compoziției mixului energetic cu un cost optim la nivel sistemic.

Grupul va utiliza lignitul furnizat din carierele aflate în imediata vecinătate a obiectivului de investiții.

Potrivit proiectului de Strategie, beneficiile macroeconomice sunt:

▪ accesul la tehnologii moderne într-o investiţie energetică de aproape un miliard de euro, în condiţiile în care de 25 de ani nu s-au mai făcut investiţii în sectorul termoenergetic românesc;

▪ accesul la management modern și sustenabil privind protecția mediului;

▪ consolidarea pieței naționale de energie și a mixului energetic diversificat prin valorificarea superioară a resurselor energetice primare;

▪ stimularea investițiilor interne prin asigurarea din România a unor părţi de echipamente și materiale;

▪ crearea de locuri de muncă pe perioada implementării proiectului (cca 4000).

 

♦ Realizarea Centralei Hidroenergetice cu Acumulare prin Pompaj Tarnița - Lăpuștești

În condiţiile în care, la orizontul anului 2030, în mixul tehnologic din sistemul de producţie al energiei electrice din România va creşte ponderea sectorului nuclear şi a energiei din surse regenerabile, sunt necesare capacităţi care să asigure flexibilitatea sistemului electroenergetic. Prin realizarea celor două grupuri nucleare noi și menținerea unui trend crescător al capacităţilor de producţie din surse  regenerabile cu caracter intermitent, construcția unei centrale de mare capacitate cu acumulare prin pompaj este obligatorie pentru  stabilitatea sistemului electroenergetic.

La nivelul anului 2030 există şi perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientă maturitate tehnologică pentru a fi implementate. Prin urmare, este obligatorie realizarea unei capacităţi de stocare cu puterea de circa 1000 MW în CHEAP Tarnița - Lăpuștești care să poată interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4 - 6 ore.

♦ Complexul Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole

Amenajarea raţională a cursurilor de apă nu se face doar din perspectiva obţinerii energiei electrice. Odată cu folosinţa energetică, amenajarea trebuie să permită şi alte utilizări, precum: protecţia împotriva inundaţiilor şi tranzitarea în siguranţă a viiturilor, asigurarea apei pentru agricultură şi industrie, a condiţiilor de navigaţie şi dezvoltarea infrastructurilor portuare, dezvoltarea trecerilor rutiere şi feroviare peste cursurile de apă, desecări şi redări în circuitul agricol ale unor terenuri etc.

Unul dintre proiectele hidrotehnice cu folosinţe complexe şi cu un mare potenţial de a genera dezvoltare economică regională este Complexul Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole. Proiectul va fi realizat prin amenajarea fluviului Dunărea pe sectorul aval de Porţile de Fier I şi II, până imediat în aval de confluenţa cu râul Olt, în cadrul cooperării între guvernele din România, Bulgaria şi Serbia. Complexul va produce, în medie, o energie de aproximativ 2200 GWh/an, contribuind semnificativ la creșterea statutului României de furnizor de securitate energetică în regiune.

Prin realizarea acestui obiectiv de investiții, vor fi create condiții mai bune pentru navigația pe Dunăre prin reducerea cheltuielilor pentru dragare, scurtarea lungimii şenalului navigabil, îmbunătăţirea exploatării porturilor şi eliminarea inconvenienţelor de navigaţie în situaţiile de debite mici. De asemenea, se va asigura alimentarea cu apă a localităţilor riverane, acestea nemaifiind dependente de nivelul apei Dunării. Ca urmare a funcţionării continue şi controlate a sistemului de drenaj, se va stabiliza pânza freatică în lunca Dunării, făcând posibilă realizarea de irigaţii gravitaţionale care vor duce la creşterea semnificativă a producţiei agricole.

De asemenea, proiectul include realizarea unei noi legături rutiere şi de cale ferată între România şi Bulgaria, peste baraj fiind prevăzută o şosea cu patru benzi de circulaţie şi o cale ferată dublă.

Proiectul se adresează autorităţilor care administrează domeniile transporturilor, producerii energiei electrice, gestiunii apelor, dar şi comunităţilor locale riverane fluviului Dunărea şi, din acest motiv, modul de realizare a acestei investiţii a necesitat o decizie la nivel guvernamental. Guvernul României a aprobat prin HG nr. 643/2018 includerea proiectului Complexului Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole în lista de proiecte strategice de investiţii care urmează a fi pregătite şi atribuite în parteneriat public-privat de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.