Managementul strategic si Managementul de proiect in combaterea incalzirii globale
Data: 1 – 15 octombrie 2023
Cercul tematic VIZIONARING și-a reînceput activitatea sub semnul preocupărilor îndreptate spre identificarea și dezbaterea de soluții tehnice și manageriale legate de problemele actuale generate de încălzirea globală. Este o tematică intens susținută în media, cu multiple reverberații la toate nivelurile vieții sociale și economice în vederea evitării efectelor negative ale fenomenelor meteorologice determinate de acțiuni antropice cu efecte negative privind încălzirea globală. În acest scop, s-au inițiat și se desfășoară numeroase acțiuni la nivel național, regional și mondial, ca urmare a recunoașterii interconexiunii cauzelor și efectelor generate de activitățile economico-sociale, de la scară individuală până la cea globală.
– Credit foto: www.freepik.com
La recenta ședință a Cercului, am prezentat comunicarea „Managementul strategic și Managementul de proiect în combaterea încălzirii globale“, punând în discuție nu numai aspectele referitoare la acțiunile antropice (care au contribuit, într-o oarecare măsură, la încălzirea globală în ultimul secol și acțiunile intenționat corective), ci și încercarea de orientare a cercetărilor și comunicărilor pentru viitoarele reuniuni ale cercului nostru tematic. Demersul meu a vizat prezentarea cauzelor, formelor de manifestare și efectelor încălzirii globale, precum și a măsurilor ce se iau pentru reducerea ritmului de acutizare a fenomenului încălzirii globale prin contribuția factorului antropic. Trebuie subliniat de la început că în decursul evoluției vieții pe Terra au avut loc ciclic încălziri și glaciațiuni la scară planetară, fără a putea incrimina în vreun fel omenirea, cel puțin în cadrul actualei civilizații, deși au început să circule teorii, insuficient susținute științific, despre diverse civilizații anterioare, precum și acțiuni extraterestre responsabile pentru evoluția umană, în urma unor intervenții genetice. Astfel, discuția se deplasează mult în trecutul planetei noastre spre apariția și dezvoltarea speciei umane și, deci, posibile acțiuni ale acesteia cu efecte asupra climei. Nu ne propunem, însă, să discutăm teorii ale conspirației, legate mai mult de literatura SF, care însă pot fi generatoare de inspirație pentru progresul tehnologic accelerat, ca în ultimele câteva decenii.
De câțiva ani, vremea a devenit mult mai prezentă în știrile difuzate în mass media, fenomenele meteorologice afectând într-o măsura tot mai mare activitățile economice, iar suprapunerea pandemiei a accentuat și mai mult îngrijorarea privind viitorul umanității și, în general, al vieții pe Terra. Cercetările scot în evidență ideea potrivit căreia în lipsa unor măsuri de protecție a mediului, a ecosistemului, au loc schimbări negative într-un ritm îngrijorător, chiar dacă unele recorduri meteorologice încă nu au fost depășite, conform înregistrărilor disponibile.
Identificarea cauzelor schimbărilor climatice, un prim pas spre elaborarea și aplicarea de soluții eficiente
Cauzele schimbărilor climatice sunt multiple; între acestea trebuie menționate în special activitatea solară, cu ciclicitatea cunoscută de circa 21 de ani, cauze de natură geofizică, erupțiile vulcanice, cu emisii masive de căldură, de gaze și particule poluante, cutremurele, activitatea curenților atmosferici și marini, precum și alte cauze cosmice, în special cele legate de orbita Terrei în jurul Soarelui (ciclurile Milutin Milankovitch), mișcarea ciclică în cadrul sistemului nostru solar, câmpurile de radiații cosmice, la care se adaugă și cauze de origine umană, intensificate de la jumătatea secolului XIX și în întreg secolul XX, prin industrializarea accentuată, cu un consum tot mai mare de cărbune, gaze naturale și petrol, generatoare de gaze cu efect de seră, precum CO2 (dar nu numai), incriminându-se, practic, doar factorii antropici. „Elita mondială“ a declanșat o intensă campanie mediatică și de orientare strategică privind restructurări de natură tehnologică și de organizare a vieții sociale la scară globală, între care cele prevăzute în programul „Resetării globale“ reprezintă concretizarea programatică a unei adevărate revoluții la scară planetară.
– Credit foto: www.freepik.com
Între luările de poziție ale unor oficiali de marcă cităm:
▪ „Cu apetitul nostru fără limite pentru creșterea necontrolată și inegală, umanitatea a devenit o armă de extincție în masă“, Antonio Guertes, secretar general al ONU, Montreal, 6 decembrie 2022;
▪ „Casa noastră arde. Schimbările climatice sunt activate de activitatea umană. Ne amenință o tragedie planetară. Să fim atenți ca secolul 21 să nu devină cel al crimei umanității asupra vieții“, Jacques Chirac, Johannesburg, 2 septembrie 2002.
Aceste luări de poziții, augmentate de cele formulate la Davos de promotorul „Noii Ordini Mondiale“, Klaus Schwab, au stimulat campaniile de presă și manifestările activismului cvasi-isteric al tinerei Greta Thunberg: „Casa noastră arde permanent. Inacțiunea voastră alimentează flăcările la orice moment“ (Davos, 21 ianuarie 2020).
În spatele acestor acțiuni corelate și coordonate se află interesele marii finanțe și ale complexului militar-industrial la scară mondială, deoarece, așa cum cânta Mefisto într-o arie din opera lui Gounod, transmițându-ne poziția lui J. W. Goethe, autorul măreței creații literare „Faust“, care i-a stat la bază: „Zeul BAN e stăpân peste zei“, interesele financiare și de putere fiind cele ce controlează lumea de când au fost inventați banii și se scrie Istoria.
Receptarea efectelor schimbărilor climatice, premisa unor abordări realiste la scară locală, europeană și mondială
Efectele negative imediate sunt tot mai accentuate la nivel regional și global. Acestea se manifestă, în principal, prin:
▪ Frecvente fluctuații atmosferice extreme și variații climatice grosiere, care provoacă secete frecvente, alternând cu precipitații intense, generatoare de inundații adesea catastrofale, precum cele din această primăvară în Europa și America de Nord. Nici România nu a fost scutită de fenomene meteo extreme și inundații, în mai multe zone;
▪ Valuri de caniculă în zone temperate, accentuate în ultimii ani, care afectează confortul, sănătatea, chiar și viața populației, provocând incendii de pădure, asemenea celor din țările mediteraneene, Taigaua siberiană, Canada, SUA, Australia;
▪ Topirea ghețarilor la poli și a celor alpini, afectând bilanțul hidric al planetei, cu efecte asupra salinității marine și asupra schimbului de căldură între apa mărilor și oceanelor și atmosfera terestră, generând fenomenele cunoscute sub numele El Nino și La Nina. De asemenea, exercită influențe asupra biosistemului marin și a circulației atmosferice, precum și a schimbului de căldură cu oceanele, inclusiv potențiale schimbări ale unor curenți oceanici, ce ar putea avea efecte drastice asupra climatului planetei;
▪ Preconizata topire accelerată a permafrostului, cu efecte greu de anticipat, prin activarea unor germeni conservați în frigul secular sau milenar de până acum;
▪ Deșertificarea unor zone tot mai întinse, cu efecte asupra agriculturii, mai ales în lipsa unor lucrări de îmbunătățiri funciare și irigații, cu posibilitatea adaptării spre cultivare a unor soiuri noi de plante și renunțarea la unele culturi agricole tradiționale. În România sunt amenințate cu deșertificarea zone întinse din Oltenia și Bărăgan, mai ales în urma dezafectării vechilor sisteme de irigații și lucrări de îmbunătățiri funciare. În schimb, se încearcă aclimatizarea de culturi subtropicale, precum kiwi, curmalul chinezesc;
▪ Accentuarea fenomenului migrației populației din zonele afectate spre zone ce oferă condiții mai bune de trai, fenomen combinat cu migrația din cauza unor războaie locale și, din februarie 2022, migrația provocată de războiul din Ucraina;
– Credit foto: www.freepik.com
▪ Efecte biologice în mediul marin și terestru, prin dispariția unor specii, modificarea unor trasee migraționale ale păsărilor etc.
Pentru contracararea acestor fenomene este conștientizat faptul că asupra cauzelor naturale este imposibil sau foarte greu de acționat, însă asupra celor generate de activitățile umane, în special cele economico-sociale, este rațional și posibil să adoptăm și să aplicăm măsuri eficiente. Între acestea din urmă, menționăm:
▪ Poluarea atmosferei prin consumul energetic al cărbunelui, petrolului și gazelor naturale, intensificat în secolul XX, cei mai mari consumatori generatori de gaze cu efect de seră fiind SUA și China. Ponderea lor în emisia mondială de gaze cu efect de seră este de 38%. Scenariile încălzirii globale, elaborate pentru creșteri de 1,5 grade, 2 grade sau 4 grade Celsius ale temperaturii medii anuale față de cea din epoca preindustrială, scoțând în evidență efecte catastrofale, în cazul creșterii cu 4 grade până în 2100. Sunt, însă, studii NASA care arată că față de epoca preindustrială, deci în ultimii 170 de ani, temperatura medie pe glob a crescut doar cu 1,2 grade, ceea ce moderează întrucâtva campania media, incriminată ca manipulatorie, într-un climat informațional afectat de fake news;
▪ Defrișarea pădurilor afectează generarea oxigenului, umiditatea și biodiversitatea unor zone geografice cu rol important în echilibrul climatic planetar;
▪ Producția și utilizarea pe scară largă a materialelor plastice cu degradare foarte lentă, care generează efecte biologice negative, poluând solul și apele planetei, inclusiv oceanele;
▪ Consumerismul și risipa resurselor alimentare, de habitat și îmbrăcăminte duc la „acumularea“ unor munți de gunoaie, deșeuri și produse insuficient uzate fizic sau moral, nesupuse reciclării, în condițiile unei polarizări extreme a consumului între țările avansate economic și lumea a treia, a țărilor cele mai sărace, precum cele din Africa subsahariană;
▪ Extinderea urbanizării și crearea de megalopolisuri, orașe cu milioane de locuitori, mari consumatoare de variate resurse și generatoare de poluare și insule de căldură;
▪ Cursa înarmărilor și războaiele, mari consumatoare de resurse și generatoare de poluare, de uriașe suferințe umane și moarte, apte doar să amplifice profiturile complexului militar-industrial, secolul XX fiind cel mai dezastruos din acest punct de vedere, prin cele două războaie mondiale și războaiele locale din diverse state din Asia și Africa;
▪ Acțiunea umană asupra atmosferei înalte prin emisii de radiații electromagnetice (HAARP) și aspra scoarței terestre (GWEN), generatoare și de teorii ale conspirației, precum preconizatul război geofizic, incriminate deja în unele situații meteo critice speciale.
Raportul dintre cauze și efecte impune desfășurarea unor ample acțiuni colective
În condițiile conștientizării cauzelor care pot fi combătute și, dacă este posibil, anihilate, se impun acțiuni corective, asupra cărora se concentrează, în ultimii ani, atenția generală, de la nivel individual la cel comunitar, pe întreaga scară de generalizare, de la localitățile mici la marile orașe, de la nivel național la cel regional și mondial. Abordările sunt diferite, în funcție de domeniul vizat și de rezultatele la care au condus până acum cercetările efectuate și nivelul tehnologic accesibil și adecvat scopului propus. Între acestea, reținem:
▪ Conferințe internaționale la nivelul ONU (și nu numai) și acorduri privind programe și acțiuni de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum Conferința și Acordul de la Kyoto (1997, expirat în 2020), Acordul de la Paris (2015, 2020). Acordul de la Paris „către neutralitate climatică“ propune reducerea emisiilor la 55% până în 2030, pentru a limita creșterea temperaturii ca urmare a încălzirii globale cu maximum 2 grade Celsius. Aderarea SUA și Chinei la Acordul de la Paris, în 2021, este un fapt pozitiv, în condițiile în care China consumă cărbune în proporție de 70% la producerea energiei electrice, contribuind cu 24% la poluarea mondială cu CO2 . La acest Acord au aderat 180 de țări, dar l-au aprobat doar 24 și l-au ratificat 23, cu contribuția de doar 2% din emisia mondială;
– Credit foto: www.freepik.com
▪ Acordul Verde European (Green Deal), cu prevederile ce vizează o gamă largă de obiective și acțiuni pentru asigurarea unui nivel de viață calitativ superior, în contextul progresului tehnologic rapid și al încălzirii globale și trecerea de la folosirea resurselor energetice clasice (cărbune, petrol și gaze naturale) la resurse regenerabile (energie solară, hidro, eoliană, valurile marine, geotermală etc). Acordul de la Paris „către neutralitate climatică“ are ca obiectiv reducerea emisiilor la 55% până în anul 2030. De remarcat faptul că, deși contribuie cu doar 7% la poluarea globală, UE este inițiatoarea și promotoarea măsurilor drastice ale programului Green Deal, privite însă cu scepticism și rezerve de marii poluatori. Un loc special îl ocupă energetica nucleară, cu avantajele și unele dezavantaje pe care le prezintă. În 2020, s-a votat ca obiectiv pentru UE neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră în următorii 30 de ani. Însă războiul din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei au determinat revenirea la un consum mărit de cărbune, în special în Germania și Polonia, ca urmare a renunțării la importul de petrol și gaze din Rusia. A revenit în interesul general și generarea energiei electrice în centrale nucleare, Franța ocupând locul fruntaș în UE. Agenda 2030 și Green Deal implică costuri mari pentru renunțarea la sursele de energie clasice în favoarea energiei „curate“, mai scumpă, cel puțin în etapa actuală a tranziției, ceea ce a dat naștere la un proces inflaționist a cărui nuanțare se regăsește în termenul greenflație. De remarcat că producția elementelor tehnologice legate de „energia curată“ este generatoare, la rându-i, de poluare. Din păcate, producția de petrol și exploatarea rezervelor de gaze din România se află la un nivel mult sub potențial, iar prin trecerea exploatărilor de la stat la companiile internaționale, în primul rând la OMV, interesul național este afectat în mare măsură;
▪ Acțiuni de reîmpădurire în zone afectate de defrișări și nu numai;
▪ Mutații în sistemul de transport de marfă la nivel național și internațional prin reconfigurarea fluxurilor și mijloacelor de transport, cu apropierea locului de consum de locul de producție și cu amplificarea transportului naval și a celui feroviar, mai eficiente economic și energetic decât cel auto, chiar dacă poate fi afectată rapiditatea transportului, cel mai rapid, dar și cel mai scump fiind cel aerian;
▪ Extinderea economiei circulare, în țările industrial mai avansate, unde gunoiul menajer este folosit la generarea de energie (de exemplu, în Austria, uzina din Wels și cea din Viena), iar metalele sunt separate și retopite spre refolosire. În România revitalizarea „celor 3R“, neglijați după schimbarea de regim din decembrie 1989, este încă timidă. Dar de câțiva ani s-a început și dezvoltat importul deșeurilor și altor gunoaie din țările vest-europene, în vederea unei „eventuale reciclări“, cel mai adesea fictive, generatoare de profit pentru anumite grupuri de interese, în dauna interesului național și a sănătății populației;
▪ Utilizarea inteligenței artificiale (IA) și robotizării în procesul de reformare urbană, prin trecerea la „localitățile inteligente“ și la „locuințele inteligente“, cu consum redus de energie și confort preconizat sporit. IA va fi folosită, cu siguranță, și în proiectarea și managementul diverselor proiecte dedicate combaterii/reducerii încălzirii globale;
▪ Mai nou, se pun în discuție și soluții de ecranare a radiației solare asupra Terrei, pentru reducerea creșterii temperaturii medii, prin pulverizarea unor substanțe la mare înălțime, care să reflecte razele solare, sau dirijarea formațiunilor noroase, dar efectele unor astfel de măsuri pot declanșa procese fizico-chimice, cu efecte meteorologice, care, scăpate de sub control, ar putea avea efecte negative încă necunoscute, astfel de practici fiind privite și ca forme de ducere a războiului geofizic și climatic;
▪ Sunt discutate și discutabile și unele măsuri de reducere a emisiei de gaze cu efect de seră, combinate cu alte măsuri preconizate de promotorii Noii Ordini Mondiale, precum renunțarea la alimentația tradițională, în special la alimentele de origine animală, precum carnea de vită și de porc și produsele lactate, pentru noi forme și surse de hrană, bazate pe vegetale, alge și insecte și, eventual, pește. În schimb, nu se discută suficient despre producerea gazelor cu efect de seră de către avioanele personale și de lux, cu care se deplasează potentații financiari și politici, și nici faptul ca neadmiterea încă a României și Bulgariei în Spațiul Schengen, contrar prevederilor integral îndeplinite ale Acordului de aderare la UE, conduce la emisii de gaze de eșapament de 46 000 tone anual, generate de timpul de așteptare la granițele României cu Spațiul Schengen, generând și alte efecte economico-sociale negative;
– Credit foto: www.freepik.com
▪ Emiterea și adoptarea în România a unor legi de protecție a mediului la nivel național, vizând reducerea amprentei de carbon, pornind de la ISO14064, pentru cauzele identificate prin GHP (Green House Protocol) a emisiilor directe și indirecte, a unor Ordine și Hotărâri de Guvern, precum: Ordinul nr. 756/1997 privind evaluarea poluării mediului, OUG nr. 195/2005 privind terminologia în protecția mediului, Ordinul nr.1798/2007 privind procedurile de emitere a autorizațiilor de mediu, Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, Legea nr. 292/2010, privind impactul unor proiecte publice și private asupra mediului, Ordinul nr. 1150/2020 privind aplicarea vizei anuale a autorizației de mediu și a celei integrate de mediu, emise de ANPM. Aceste reglementări vizează reducerea cu 43,95% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de 2005, ponderea energiei produse din surse regenerabile ajungând la 30,7%, și îmbunătățirea eficienței enrgetice cu 40,4% față de 2007. În prezent, în România, emisia de gaze cu efect de seră reprezintă 45% față de 1990, când producția acestor gaze era de 250 milioane tone CO2 echivalent. Reducerea se datorează, în primul rând, diminuării drastice a activităților industriale și a altor activități poluante după 1990, creșterea PIB putând fi asigurată de alte tipuri de activități cu valoare adăugată mai mare, generate de noile tehnologii și creativitate, precum cele din IT&C (digitalizare, producție de software, servicii etc.). Desigur, aplicarea corectă și consecventă a reglementărilor legale ar da rezultate superioare celor actuale, când respectarea și aplicarea acestora este adesea aleatorie și/sau doar parțială.
Protecția mediului și acțiunea de limitare a încălzirii globale, fiind de importanță strategică, se impune aplicarea unor principii de Management strategic și Management de proiect, menite să asigure justa adoptare a obiectivelor și realizarea eficientă a acestora. Între acestea, menționăm următoarele (vezi Ed. Rădăceanu, Managementul de succes: Metode. Realități. Perspective, Editura AGIR, București, 2008):
▪ Adoptarea obiectivelor pentru proiecte, în spiritul SMART și PURE și motivarea acțiunilor prin răspunsuri pertinente la întrebările CE?, DE CE?, CUM?, CU CE RESURSE?, evitându-se, astfel, proiectele aberante și/sau cele cu consum exagerat de resurse;
▪ Analiza SWOT pentru fiecare proiect propus;
• Crearea potențialului de utilizare și exploatare pentru fiecare proiect propus;
• Asigurarea unui nivel ridicat al productivității și calității execuției și utilizarea instrumentarului de planificare și control (ADC, CPM, PERT) la toate fazele proiectului;
• Exploatarea caracterului cibernetic al Managementului de proiect și utilizarea de software dedicat, inclusiv de aplicații de tip AI/IA (Artificial Inteligence/Inteligență Artificială), care se dezvoltă într-un ritm extrem de rapid. Chat GPT și alți chatboți apăruți în ultimii ani pot manifesta un potențial ridicat de utilizare atât la fazele inițiale ale proiectelor, cât și pe parcurs și la finalizarea și utilizarea acestora.
– Credit foto: www.freepik.com
Evaluările prospective conturează concluzii strategice, operaționale și tactice
1. Protecția mediului și acțiunile de contracarare a încălzirii globale impun procese de ADAPTARE a societății la condițiile actuale și de perspectivă în evoluția umanității;
2. Protecția mediului este dependentă și profund afectată de interese politice și economice, care exced interesele locale, căpătând un caracter geostrategic;
3. Protecția mediului și combaterea încălzirii globale este o tematică ce afectează întreaga societate, de la nivel individual, la cel național și global, fiind necesară dezbaterea largă a problemelor generate de schimbările climatice, pentru a se evita luarea unor măsuri extremiste, cu potențiale efecte negative, greu de corectat în viitor, precum unele deja propuse de „globaliștii“ dirijați de grupuri de interese ce nu au nimic comun cu binele general, ci doar cu dorința de control și dominație globală;
4. De felul în care vor reacționa și acționa oamenii, la nivel individual, dar și colectiv, prin practica cu profesionalism și dedicație în favoarea societății și nu doar individuală din partea celor investiți cu puterea de decizie la nivel local, național și internațional, depinde viitorul umanității. Rolul presei, tot mai dependentă de finanțatorii organelor de presă, devine tot mai incert calitativ în planul cunoașterii reale a situațiilor prin care trecem, inclusiv cele referitoare la schimbările climatice regionale și/sau globale;
– Credit foto: www.freepik.com
5. De felul în care se va dezvolta și rezolva conflictul ideologic dintre globalism și suveranism, dintre Resetarea Globală, susținută de Forumul Economic Mondial la Davos, și paradigma evoluției naturale de până acum și cum vor fi utilizate tehnologia și inteligența artificială (AI/IA), ca factori de progres, spre desăvârșirea ființei umane, alături de inteligența naturală, factorul principal și esențial al cunoașterii și evoluției umane, inclusiv spre transumanism
(v. J.N.Harari) depinde viitorul acestei societăți.
6. AI/IA este privită cu prudență de mulți oameni de știință, între care și de unii promotori ai săi, precum Elon Musk, din cauza unor utilizări potențial malefice și/sau a unei autodezvoltări scăpată de sub control uman. (N.R.: Subtitlurile aparțin redacției)