Profesorul Ion Bivol la 85 de ani. O pagina din istoria fructuoasa a ingineriei electrice in caleidoscopul invatamantului universitar galatean
Data: 1 – 15 octombrie 2023
Pe malul stâng al Dunării, la mila 80, aproape de punctul de confluență cu Siretul și nu departe de cel cu Prutul, o străveche și înfloritoare civilizație dăinuie de secole, purtând cu sine nostalgia trecerii timpului și visul înaripat al viitorului. Într-un astfel de peisaj, adesea statornicit în timp, blocat în contemplativul iluminării profunde, școala și opera rămân izvoare ale continuității, speranței și libertății spirituale.
Pentru redarea unui început frumos, a unei epoci fructuoase și a unei atmosfere bogate în realizări semnificative, este de datoria noastră a prezenta personalitățile care au ținut piept vremurilor, s-au ridicat la nivelul cerut de contemporani și, mai mult, au cultivat un gen particular de viață care să faciliteze accesul la idei, protejându-se de tentația unor provocări mărunte. Pe o astfel de orbită, se înscrie, armonios, și personalitatea prof. dr. ing. Ion Bivol. Evocarea operei și a îndelungei sale activități, presărate cu unele însemne biografice, într-un frumos moment aniversar – la împlinirea memorabilei vârste de 85 de ani – constituie o datorie pe care noi, discipolii, suntem onorați să o avem.
Născut la 25 octombrie 1938 în localitatea Câmpulung, prima capitală a județului Muscel, Ion Bivol ia de la bun început contactul cu viața submontană din marginea regiunii Muntenia. Este, în special, vorba despre perioada imediat următoare celui de-Al Doilea Război Mondial, când o lume la răscruce încearcă să se regăsească pe sine, să umple golul lăsat de consecințele marii conflagrații, să purceadă la un nou început. Considerat ca parte a unei familii de „mici burghezi“, tânărului Ion Bivol i se interzice admiterea la studiile liceale după finalizarea studiilor gimnaziale de 7 clase, fiind obligat să parcurgă – pentru un an – cursurile unei Școli de Mine. Aici, se bucură de o profundă apreciere a profesorilor, motiv pentru care în următorul an i se permite admiterea la studiile de liceu la actualul Colegiu Național „Dinicu Golescu“ din Câmpulung (Muscel).
După studiile liceale, urmează cursurile Școlii Politehnice de Electrotehnică din București, care, la acea dată, se bucura de o anvergură și un prestigiu de renume mondial (dăruise lumii doi președinți ai celei mai înalte organizații nonguvernamentale din lume, cu funcție de standardizare în domeniu, respectiv, Comitetul Electrotehnic Internațional – CEI). Una dintre consecințele imediate a reprezentat o premieră absolută, respectiv organizarea, la București, a primei comisii de lucru CEI/IEC. Ion Bivol, absolvent al acestei prestigioase școli, a beneficiat de o înaltă pregătire, care avea, mai târziu, să-i definească, în mod benefic, traiectoria și formarea profesională.
După absolvirea facultății, Ion Bivol este repartizat la Uzinele de laminoare de la Hunedoara, unde a lucrat între 1961 – 1963, având responsabilități și provocări noi. Mai departe, după o scurtă perioadă petrecută la unitatea IREG București, Ion Bivol activează la Institutul de Laminoare din București între 1964 – 1967, având drept preocupare proiectarea și implementarea sistemelor de reglare automată pentru laminoare. În jumătatea a doua a secolului al XX-lea, nevoia punerii pe rol a unei industrii siderurgice era stringentă, culminând cu apariția, la Galați, a unui mare și strategic combinat siderurgic. În acest context, se detașează, la Galați, un grup de specialiști, printre care se regăsește Ion Bivol, în vederea realizării sistemelor de reglare automată de la laminoarele nou-înființate (1967 – 1971). S-au pus, pe rând, în funcțiune: LTG-1 (Laminorul de Tablă Groasă – 1), apoi laminorul Slebing, urmat de LBC (Laminorul de Benzi la Cald) și, în cele din urmă, LTG-2.
Începând cu 1972, Ion Bivol, după o activitate exemplară în industrie, îmbrățișează cariera universitară la Institutul Politehnic Galați, unde, până în anul 1990, au existat doar studii de subingineri de 3 ani. Însă, odată cu reforma învățământului din 1990, la Galați apar primele specializări în domeniul electric din inginerie, pentru înființarea cărora s-au făcut demersuri considerabile. În acest interval, profesorul Ion Bivol a avut un rol esențial de coordonator direct al specializărilor din ingineria electrică, precum și ca șef de catedră. Pe lângă specializările Electromecanică și Acționări Electrice, a fost înființată specializarea Acționări Electrice – cu predare în limba franceză – în urma unei ample colaborări cu Organizația Francofoniei.
Profesorul Bivol obține titlul de doctor în 1983, la Institutul Politehnic București, iar în 1996 i se acordă medalia de aur la Simpozionul internațional de Inventică de la Geneva. A participat la materializarea multor contracte de cercetare, publicând numeroase lucrări în reviste și cărți în edituri de prestigiu. De asemenea, a fost referent științific la peste 20 de teze de doctorat susținute la universitățile din București și Galați. Timp de peste 4 decenii a predat aproape toate disciplinele din domeniul Ingineriei electrice, începând, în tinerețe, cu cele fundamentale, pentru ca, în final, să culmineze cu cele de specialitate, încheindu-și activitatea didactică în anul 2016, la onorabila vârstă de 78 de ani.
În caleidoscopul învățământului universitar gălățean, ingineria electrică a avut adesea un drum anevoios. Azi, grație eforturilor deosebite ale înaintașilor, învățământul electric la Galați se bucură de o înaltă apreciere, încadrând ingineria electrică între profilele similare din țară la loc de o importantă considerație. Nădăjduim că vom reuși să păstrăm această moștenire spirituală, motivați de încrederea într-un viitor mai bun.
Apele Dunării vor continua să curgă și după noi, iar generațiile se vor succeda, doar spiritul este ceea ce rămâne, ca semn al urmelor lăsate. Pe aici a trecut și profesorul Bivol. O spunem cu multă bucurie, azi, la împlinirea frumoasei vârste de 85 de ani. La mulți ani! Exemplul domniei sale ne-a fost și ne este mereu însemn, îndemn și crez. Îi mulțumim pentru amprenta sa asupra gândirii, trăirii și speranțelor noastre. Școala ne-a fost un „refugiu“ sublim, un templu, un ghid necesar și provocator.