Cele patru prioritati ale anului 2003
Data: 16-31 ianuarie 2003
* Continuarea si consolidarea cresterii economice sanatoase, de durata si durabile;
* Lupta impotriva saraciei, in special a celei extreme, prin "atacarea" bazelor acesteia;
* Combaterea reala a coruptiei, mai ales a marii coruptii, atât in plan legislativ si institutional cât si managerial;
* Accelerarea reformei administrative, in primul rând in institutiile publice, prin diminuarea birocratiei si promovarea intereselor cetateanului.
¥n pofida faptului ca dupa aparitia ultimului numar al "Universului ingineresc" din 2002 a intervenit un fel de vacanta la scara nationala, in plan politic s-au petrecut numeroase evenimente, cu implicatii directe asupra cetatenilor "de rând", inclusiv a inginerilor. ¥n urma reuniunilor de la Praga si Copenhaga - reuniuni la care s-au luat decizii extrem de importante si pentru România - factorii cu cea mai mare raspundere in stat au evaluat noua situatie a tarii si au conturat principalele obiective ale perioadei viitoare, inainte de toate ale anului 2003.
Avem in vedere, mai ales, importanta cuvântare pe care presedintele Ion Iliescu a rostit-o, in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, cu prilejul implinirii a doi ani de exercitare a actualului mandat. De asemenea, premierul Adrian Nastase a formulat la ultima videoconferinta din anul precedent o serie de obiective cu impact direct in special asupra vietii economice si sociale.
Consideram util sa sintetizam, in paginile de fata, principalele orientari definite in cele doua expuneri, astfel incât sa stim, cu totii, "ce ne asteapta" in anul in care am pasit de curând.
Sustinerea politicilor de dezvoltare
A devenit un adevar axiomatic necesitatea de a se iesi din stadiul de subdezvoltare si de a se asigura o crestere economica puternica, principala cale de reducere a marilor decalaje (in medie de 1:4-5) care ne despart de statele membre ale Uniunii Europene.
¥nceputa timid in 2000, cresterea economica s-a amplificat si consolidat in urmatorii doi ani. Este un fapt de necontestat. Sigur, se poate discuta mult in legatura cu factorii cresterii (principala "locomotiva" a constituit-o exportul; investitiile nu s-au ridicat la nivelul prevazut), ca si in legatura cu aspectele calitative ale cresterii, dar este cât se poate de clar ca nicaieri in lume nu s-a "inventat" alt mijloc de asigurare a progresului economico-social in afara de cresterea sustinuta a produsului intern brut (PIB).
Cum este cunoscut, in 2001, PIB a sporit cu 5,5 procente, iar pentru 2002 se estimeaza o crestere de 4,7%. Judecând realist, cu asemenea ritmuri ne vor fi necesare 3-4 decenii pentru a atinge nivelul mediu de dezvoltare din prezent al tarilor membre ale UE, insa in conjunctura economica internationala din ultimii doi ani rezultatele obtinute pot fi considerate remarcabile.
Deosebit de important a fost faptul ca sporurile de PIB s-au obtinut in conditiile pastrarii macroechilibrelor economiei, ale unei rate a inflatiei de cca 18 procente (cea mai mica din intreaga perioada postdecembrista), ale micsorarii deficitelor comerciale, de cont curent si bugetar si acumularii unor rezerve valutare record de peste 7 miliarde de dolari. Sunt elemente care confirma caracterul sanatos al cresterii economice.
Din pacate, anumite laturi esentiale ale reformei, in special procesele de privatizare si restructurare continua sa fie punctele slabe, vulnerabile ale politicilor economice si sociale. ¥n ambele domenii s-au inregistrat rezultate modeste care releva necesitatea ca in perioada imediat urmatoare sa se faca pasi decisivi, in conformitate cu programele adoptate, cu angajamentele asumate de România prin acordurile cu UE, FMI si Banca Mondiala.
Principalele obiective pe 2003
Prognoza macroeconomica pentru 2003 indica posibilitatea practica a amplificarii proceselor cresterii economice, in acest sens fiind necesara, inainte de toate, accelerarea reformei, mai ales in directiile amintite. Se estimeaza ca PIB va creste in anul in care am intrat cu minimum 5,2%, in special pe seama maririi volumului de activitate, cu deosebire in ramurile producatoare de bunuri. Mentionam, pentru exemplificare, ca se preconizeaza o crestere cu 6,7% a productiei industriale, cu 4,9%, a celei agricole, cu 7,7% a activitatii din constructii, cu 3,9,% a celei din transporturi si comunicatii.
Se are in vedere o accentuare a tendintei, manifestata din 2001, de utilizare a PIB cu precadere pentru acumulare. Am amintit despre activitatea din constructii, dar se cere adaugat ca formarea bruta de capital fix - elementul esential al politicii de investitii - va spori cu 9 procente, in conditiile in care cererea interna, pe ansamblu, se va mari cu 4,8%. Exporturile de bunuri si servicii urmeaza sa inregistreze o crestere de 10%, in timp ce la importuri se prevede un spor de numai 8,5%. Din aceste date rezulta foarte clar ca principalii factori ai cresterii vor fi investitiile si exportul, ceea ce va conferi intregii activitati economice un plus calitativ evident.
¥n general, se merge pe linia micsorarii tuturor deficitelor, astfel incât elementul eficienta sa reprezinte criteriul fundamental de evaluare a ritmului si proportiilor dezvoltarii. Bunaoara, se prevede un deficit al contului curent de cca 2 miliarde de dolari, mai mic decât in 2002, ca urmare a evolutiei pozitive a balantei comerciale. La rândul lui, deficitul bugetului general consolidat va fi de 2,65%, ceea ce va avea efecte benefice asupra totalitatii finantelor publice.
¥n mod cu totul deosebit se cere subliniat obiectivul potrivit caruia rata inflatiei se va situa la 14 procente.
Al treilea "pilon": cererea interna
¥n Mesajul prezidential (evocat la inceputul acestor pagini) se subliniaza un fapt la care ne-am mai referit, si anume ca, deocamdata, cresterea economica, la noi in România, se bazeaza doar pe doi "piloni" - exportul si investitiile. Este folosit insuficient cel de-al treilea "pilon", si anume cererea interna. "Puterea de absorbtie a pietei interne - se arata in Mesaj - este inca modesta, fiind legata de puterea de cumparare foarte redusa a populatiei. Dezechilibrele dintre preturi si venituri afecteaza direct viata oamenilor, mentin aceasta saracie acuta pentru o mare parte a populatiei."
Cu o asemenea remarca ajungem la a doua prioritate a activitatii din 2003: combaterea saraciei.
Puterea de cumparare se situeaza in prezent la cca 65% din nivelul existent in 1989. Sigur, avem de-a face cu o medie. ¥n acelasi timp, nu putem face abstractie de faptul ca oferta din acel an era cu mult mai mica fata de cererea solvabila, atât pe ansamblu cât si pe sortimente. Amintiti-va de rationalizarile care se operau chiar la produse de baza precum pâinea si carnea. Dar, faptul ramâne fapt, iar saracia reprezinta o realitate dramatica a zilelor noastre.
Pentru 2003, la o crestere de 5,2% a PIB se prevede un spor al consumului individual efectiv al gospodariilor (acesta este un indicator utilizat in statistica UE si in cea a altor zone dezvoltate ale lumii) de 4 procente. Fireste, nu este un obiectiv spectaculos, dar trebuie sa tinem seama si de necesitatile de viitor. Consumul individual efectiv al gospodariilor va reprezenta, in 2003, 77,5 la suta din PIB, restul fiind destinat acumularii. Fara o rata adecvata a acumularii va fi imposibila cresterea, in perioada urmatoare, a nivelului de trai. ¥n cazul in care nu se vor aloca sume adecvate pentru acumulare, devine iluzorie orice pretentie referitoare la imbunatatirea, in continuare, a conditiilor de viata ale majoritatii populatiei tarii. Este o alta axioma de care se cere sa tinem seama in cel mai inalt grad.
Promovarea incluziunii sociale
Conceptul de incluziune sociala are deocamdata o circulatie relativ restrânsa. El a fost folosit in titlul unui Plan National adoptat in 2002, document referitor la combaterea saraciei si la promovarea incluziunii sociale. Practic, este vorba despre reducerea treptata, dar semnificativa, a numarului concetatenilor nostri care au statutul de asistat social, adica au o existenta care nu depinde de ei, ci de sprijinul dat de societate. Ideea principala care defineste intregul Plan este aceea ca "saracia pentru România nu a reprezentat, in primul rând, un cost al dezvoltarii, ci mai degraba un produs al subdezvoltarii". Nu mai insistam pe aceasta tema deoarece am mai abordat-o in paginile "Universului ingineresc". Mai important ni se pare faptul ca amintitul document defineste, inainte de toate, resursele care vor permite indeplinirea lui. Nu sunt altceva decât evolutii economice la care ne-am referit pâna acum. ¥n continuare - si aici este miezul intregii chestiuni - sunt definite componentele sectoriale ale Planului National Anticoruptie si de Promovare a Incluziunii Sociale: ocupare, adica asigurarea conditiilor necesare ca un numar cât mai mare de concetateni sa desfasoare activitati economico-sociale utile; educatie, factor decisiv pentru o valorificare superioara a celei mai importante resurse de care dispunem si anume capitalul uman; sanatate, fara de care este, practic, imposibil sa se valorifice amintitul capital; locuire, respectiv asigurarea unui cadru de viata cotidiana favorabil dezvoltarii personalitatii; copil, respectiv combaterea eficienta a tuturor factorilor care determina dezagregarea familiilor, abandonul familial, deficitul de suport social, in special pentru familiile monoparentale; tineri, alta categorie defavorabila careia societatea trebuie sa-i creeze conditii de puternica afirmare; romi - o mare problema sociala si mai putin etnica asupra careia se concentreaza atentia autoritatilor de pe intregul continent.
Nu avem posibilitatea sa intram in detalii. Am dorit doar sa aducem la cunostinta cititorilor un mod complex, stiintific de abordare a modalitatilor de lupta impotriva saraciei.
Un flagel care erodeaza intreaga societate
Am numit prin flagel coruptia. Daca este sa identificam tema abordata in cea mai categorica maniera de condamnare a fost - in Mesajul prezidential - necesitatea declansarii unei lupte necrutatoare impotriva coruptiei.
¥n primul rând, s-a relevat cerinta de a se actiona asupra mediului specific tranzitiei care inseamna, in viziunea presedintelui, "un stat cu institutii slabe, fara autoritate, cu legislatie incompleta si aproximativa, cu birocratie sufocanta, cu oameni care nu-si cunosc drepturile si cu functionari prost platiti, cu saracie si servicii publice ineficiente". Asupra unor elemente din respectiva enumerare vom reveni atunci când ne vom ocupa de reforma administrativa.
A doua directie esentiala de actiune o constituie extinderea si consolidarea proprietatii private. Nu mai trebuie demonstrat ca actele de coruptie se comit numai in strânsa legatura cu persoanele care se afla in structurile statului, in sens larg, adica nu numai in institutii publice, ci si in intreprinderi care mai apartin sectorului de stat. Restrângerea ariei de actiune a statului, in sensul amintit, inclusiv in privinta privatizarii, reprezinta o actiune asupra cauzelor de fond ale coruptiei. De insuficienta dezvoltare a proprietatii private care sa functioneze pe baza principiilor si regulilor economiei de piata profita grupurile de tip mafiot care s-au infiltrat si - in unele locuri - si-au subordonat anumite structuri ale statului. Presedintele Iliescu vorbea despre un "capitalism de cumetrie" care erodeaza deosebit de grav intreaga societate. Grupurile de interese reprobabil paraziteaza finantele statului, nationalizând pierderile lor si retinând tot profitul.
A treia modalitate principala de actiune consta in mobilizarea oamenilor cinstiti, a societatii civile in lupta impotriva coruptiei. Fara o asemenea mobilizare (chiar daca acest cuvânt nu place unora) este imposibil sa se diminueze semnificativ numarul si gravitatea actelor de coruptie.
O viziune strategica
Cu putin timp inainte de Anul Nou, guvernul a luat in discutie modalitatile de intensificare a luptei contra coruptiei. Cu acel prilej, Executivul a luat in dezbatere si a aprobat un program de accelerare a aplicarii Strategiei nationale de lupta impotriva coruptiei. ªeful statului a apreciat in Mesajul sau ca acest document "cuprinde, in sine, câteva semnificatii majore intre care faptul remarcabil ca sunt luate in seama observatiile, criticile, constatarile pe care diferite organisme publice, interne si internationale le-au formulat, in ultimii doi ani, in legatura cu extinderea fenomenului coruptiei in tara noastra."
Totodata, presedintele a tinut sa atraga atentia, in modul cel mai transant cu putinta, ca trebuie sa se tinteasca concret sursele coruptiei, pe toata gama de manifestare a acestui fenomen. Este important sa se diminueze coruptia mica, aceea care il afecteaza direct pe cetatean, dar infinit mai important este sa se actioneze, in mod real, impotriva marii coruptii, cea care afecteaza ansamblul economiei si al vietii sociale, generând iradierea coruptiei la scara intregii societati.
Nu este dificil de interpretat corect sensul celor afirmate de seful statului. ¥n ultimii doi ani presa a prezentat numeroase cazuri in care grupuri mafiote in complicitate cu demnitari, cu inalti functionari publici au dat si primit mita, au facut trafic de influenta, au obtinut - ceea ce in termeni juridici se numeste - obtinerea de foloase necuvenite. Din pacate, astfel de cazuri nu au fost receptate adecvat de diferite organisme, inclusiv de catre cele din sistemul justitiei. Au fost prea putine situatiile in care s-a mers pâna la capat. Populatia percepe astfel de fapte ca o confirmare a existentei unor retele de interese oculte, a unor persoane sus-puse care n-au nici un interes sa se rezolve numeroase si complicate dosare.
Presedintele a spus ca este adeptul terapiei de soc in lupta contra coruptiei. Sa vedem ce va urma, care vor fi efectele practice ale acestei veritabile "declaratii de razboi" impotriva unui flagel care ingrijoreaza profund intreaga societate.
Gestionarea treburilor publice
Al patrulea obiectiv principal al anului 2003 este accelerarea la maximum a reformei administrative. Se stie, mai ales din Raportul de tara al Comisiei Europene (dat publicitatii in octombrie 2002), ca domeniul in care au predominat evaluarile negative este tocmai amintita reforma. Avem de-a face cu un concept complex care are in centru ideea potrivit careia administratia publica trebuie sa se afle in slujba cetateanului si nu invers. Remarca priveste toate institutiile statului, toate cele asa-numite trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca. Este vorba nu numai de respectarea separatiei puterilor in stat, ci si despre debirocratizare, despre depolitizarea administratiei publice, despre descentralizare, despre profesionalizarea intregului personal, de la cel de conducere pâna la cel de executie.
¥n fond, este vorba despre mecanismele bunei guvernari care implica extrem de numeroase componente a caror asamblare optima constituie o premisa obligatorie pentru satisfacerea necesitatilor societatii românesti. Desigur, o importanta speciala capata - in noul context creat de invitarea României de a deveni membra a NATO si de elaborarea "foii de parcurs" pentru integrarea in UE - elaborarea unor politici corespunzatoare la nivel national si la nivel sectorial. ¥n aceasta privinta s-au inregistrat progrese de necontestat. Lucrurile stau mai putin bine (ca sa nu spunem rau) in ceea ce priveste aplicarea politicilor, transformarea lor in instrumente de actiune legislativa, institutionala, organizationala.
Indiferent daca incepem analiza de la centru spre teritoriu sau de la administratia locala spre cea centrala, indiferent la ce "veriga" ne vom opri, vom constata - fara un efort deosebit - ca asupra cetateanului se exercita puternice presiuni, ca el - cetateanul - se mai afla la cheremul unor atitudini si decizii discretionare, uneori abuzive. Birocratia si coruptia macina sistematic raporturile normale dintre cetatean si institutiile publice.
Interesele celor guvernati
Nu numai in calitate de "simpli cetateni", ci si in raport cu activitatile economico-sociale pe care le desfasuram, avem de prea multe ori prilejul de a ne confrunta cu tot felul de fenomene negative, unele care ajung sa frizeze absurdul. Excesul de reglementari - incepând cu numarul impresionant de ordonante simple si de urgenta emise de guvern si terminând cu ordinele si deciziile primarilor, ale consiliilor locale - nu reprezinta altceva decât tentativa de marire a autoritatii institutiilor publice intr-o directie contrara intereselor celor guvernati (in sens larg).
Impunerea de restrictii suplimentare, in special in calea liberei initiative, marirea pâna la proportii grotesti a personalului si infiintarea a tot felul de institutii, de organisme, aparitia si permanentizarea suprapunerilor si paralelismelor reflecta preocuparile excesive pentru promovarea de norme, de reguli menite sa dea mai multa putere unor decidenti, sa ocoleasca sistematic controlul public. Secretomania, deficitul de transparenta ca si numeroase alte racile arata cât de necesara, de urgenta este o adevarata reforma administrativa.
Departe de noi ideea ca nu s-au facut unele incercari pentru spargerea cercului infernal al birocratiei, pentru inlaturarea fenomenelor amintite, intre care informatizarea unor tipuri de activitati ale institutiilor statului. Dar, ceea ce s-a facut nu reprezinta decât primii pasi, si aceia destul de ezitanti, de modesti. Extrem de multe dificultati sunt aduse artificial in viata noastra de zi cu zi de modul defectuos in care functioneaza o parte dintre autoritatile publice. S-a ajuns la situatia de neacceptat ca oameni platiti din impozitele si taxele achitate de noi, contribuabilii, sa se considere mai presus de toti ceilalti, sa "taie si sa spânzure", de regula, potrivit propriilor interese. De aceea a fost intrutotul justificat accentul care s-a pus in Mesajul prezidential pe necesitatea imperioasa a accelerarii reformei administrative.
Nu trebuie sa li se spuna inginerilor cât de important este sa alegi corect prioritatile. Nici o activitate nu are sansa de a permite obtinerea rezultatelor scontate daca nu se lucreaza metodic, daca nu se repartizeaza fortele si mijloacele in mod rational, riguros, potrivit unei anumite secventialitati, unei ordini de "bataie" bine gândite. Cu atât mai valabile sunt astfel de exigente la scara intregii tari. Experienta a aratat ca potentialul de care dispunem nu ne permite sa risipim fortele si mijloacele pe multe "fronturi" decât cu imensul risc de a rata "tintele". De aceea a fost, este si va fi totdeauna obligatoriu sa se stabileasca prioritati, sa se concentreze cea mai mare parte a resurselor in câteva directii esentiale pentru progresul si prosperitatea tarii si ale oamenilor ei. Este motivul care ne-a determinat sa sintetizam punctele de vedere oficiale privind prioritatile anului 2003. ¥n rest, rezultatele depind de fiecare si de noi, toti, laolalta. Esential este sa nu irosim sansele...
Alte articole


