Legea energiei in Romania ieri - azi- maine

Putina istorie
Primele legiferari din Romania in legatura cu electrificarea o priveau numai indirect, ele referindu-se in fapt la regimul apelor. O prima lege a apelor a fost data inca din anul 1898 si prevedea ca principalele cursuri de ape, precum si apele marii, pana la distanta de "o bataie de tun de la tarm", apartin domeniului public. Aceasta lege se referea insa numai la problemele de navigatie si doar in expunerea de motive a legii se mentionau si efectele economice ale apelor, in legatura cu irigatiile si cu forta motrice. Legi similare existau si in Transilvania si in Bucovina, in cadrul fostului Imperiu Austro-Ungar.
Dupa intregirea Romaniei, problema intocmirii unei legi a apelor, mai cuprinzatoare si mai la obiect, s-a pus cu mai multa acuitate. Pentru rezolvarea acestei probleme s-a alcatuit o comisie formata din membri ai parlamentului si din ingineri de specialitate, intre care Elie Radu, Dimitrie Leonida, A. Davidescu. Aceasta comisie a stabilit initial principiile pe care trebuia sa se bazeze legea, apoi o subcomisie a intocmit proiectul de lege, care a fost supus forurilor legiuitoare din acea vreme, aprobat si publicat in Monitorul Oficial din 4 august 1921. In conformitate cu aceasta lege, toate apele de pe teritoriul Romaniei sunt bunuri publice, puse sub autoritatea si controlul statului. Intrebuintarea apelor si orice lucrari privitoare la ape se pot face numai pe temeiul unei autorizari. Lucrarile pentru amenajarea economica a apelor, ca: regularizarea cursurilor raurilor, apararea contra inundatiilor, irigatii, amenajari pentru instalarea de forta motrice s.a. pot fi executate si exploatate fie de stat, fie de particulari pe baza unei concesiuni din partea statului, fie intr-un sistem mixt. Legea prevedea intocmirea unui program de utilizare integrala a apelor, insa intre timp se puteau executa lucrari in urma unor studii si proiecte aprobate de stat. Din pacate, aceasta lege nu a fost aplicata efectiv decat din anul 1924, cand, cu unele modificari, a fost adoptata "Legea regimurilor apelor", publicata in Monitorul Oficial nr. 137 din 27 iunie 1924.
Problema energiei in sine, si nu numai ca anexa a amenajarii apelor, a inceput sa preocupe cercuri din ce in ce mai largi de specialisti si a fost sustinuta in congresele AGIR de la Iasi din 1921, de la Timisoara din 1922 si de la Cernauti din 1923, ca si in diferite publicatii ale vremii.
In anul 1922 s-a instituit pe langa Ministerul Lucrarilor Publice "Comisia pentru studiul electrificarii tarii si coordonarii exploatarii combustibilului". In anul 1923 comisia a fost modificata si trecuta la Ministerul Industriei si Comertului sub denumirea de "Comisia pentru studiul electrificarii tarii si coordonarea exploatarii factorilor ei naturali producatori de energie". Comisia, compusa din specialisti, sub presedintia profesorului Ludovic Mrazec, directorul Institutului Geologic din Romania, a intreprins studii privind rezervele de carbuni, petrol si gaz metan.
In anul 1924 apare "Legea energiei", publicata in Monitorul Oficial nr.143 din 4 iulie 1924. Prin aceasta lege s-a urmarit:
- folosirea rationala a resurselor naturale de energie, prin amenajarea cat mai completa a caderilor de apa, economisindu-se sursele epuizabile, carbuni, petrol, lemn, gaze;
- indrumarea spre o folosire mai mare a energiei electrice, pentru a se putea centraliza productia in unitati mari, economice si descentraliza consumul, conform nevoilor diferitelor regiuni ale tarii;
- imbunatatirea randamentului in instalatiile termice, prin aplicarea ultimelor cuceriri ale tehnicii.
Legea energiei din anul 1924 declara sursele naturale de energie bunuri publice si recunoaste comunelor dreptul exclusiv de a instala pe teritoriul lor retele pentru distribuirea energiei electrice la populatie.
Legea energiei mai prevedea:
- intocmirea unui program general pentru producerea si distribuirea energiei electrice, care sa satisfaca necesitatile tuturor zonelor tarii, in special pentru serviciile publice;
- acordarea de permise persoanelor competente pentru studiul unor cursuri de apa, in vederea amenajarii lor;
- acordarea de concesiuni de catre stat pentru construirea de instalatii de forta, termice sau hidraulice si de retele electrice;
- plata catre stat a unor taxe sau redevente pentru obtinerea de concesiuni si pentru exploatarea instalatiilor;
- ajutorul statului pentru construirea de lacuri egalizatoare sau alte lucrari de interes general.
Pentru justa aplicare a legii energiei s-au creat un "Consiliu superior al energiei" si un "Serviciu al energiei" in cadrul Ministerului Industriei si Comertului. Prin grija acestora s-a intocmit un proiect de regulament al legii energiei, un caiet de sarcini tip si s-au rezolvat cererile de concesiuni pentru studiul sau pentru construirea de obiective energetice. Dintr-un raport al Consiliului superior al energiei pentru perioada 1925-1927 rezulta ca in acest interval s-au acordat concesiuni pentru 390 de instalatii hidroelectrice cu o putere totala de cca 145 MW si 131 de instalatii termice, cu o putere totala de cca 90 MW. De asemenea, s-au dat acorduri de principiu pentru studiile intocmite pentru obiective, intre care:
- Primaria Bucuresti - CHE la Scropoasa pe Ialomita, 11 MW;
- Ing. D. Leonida - CHE pe Bistrita la Toance si Bicaz, 125 MW;
- Uzina Electrica Trei Scaune - CHE pe Olt la Coseni, 1435 kW;
- Fabrica de Hartie Zarnesti - CHE pe raul Bistra, 841 kW;
- Primaria Bucuresti - CHE Grozavesti, 10 MW;
- Soc. SETA Sibiu - CTE Medias pe gaz metan, 3,7 MW si LEA 60 kV, 50 km Sibiu - Medias;
- Soc. Electrica Campina - LEA 60 kV Floresti-Campina-Sinaia-Brasov, 65 km si 60 kV Floresti - Moreni, 16,5 km;
- Soc. Miniera Banat - CTE Rusca Montana, 29,5 MW si LEA 120 kV, 210 km, Rusca-Timisoara-Arad.
Dintre aceste lucrari, numai o mica parte au fost construite in perioada interbelica. Unele din ele au fost realizate, cu anumite adaptari sau modificari, dupa 1944.
Legea energiei din 1924 a reprezentat un pas important pentru sectorul energetic, dar s-a constatat curand ca dezvoltarea acestuia nu se realizeaza in ritmul dorit, aceasta situatie fiind atribuita cadrului necorespunzator constituit de lege. Se reprosa legii din 1924 ca avea o serie de prevederi generale, fara precizari care ar fi putut sa o faca aplicabila, nu tinea seama de posibilitatile reale si mai ales restrangea dreptul de concesiune numai la cetatenii romani, ceea ce ingradea patrunderea capitalului strain in energetica romaneasca. Ca urmare, in 1930 a aparut un nou pachet de legi: a energiei, a minelor si a administrarii avutiilor nationale.
Noua lege din 1930 a introdus noi principii, mai practice si mai realiste, in acordarea concesiunilor si a ridicat restrictia privind nationalitatea romana a concesionarilor.
Legea energiei din 1930 a ramas in vigoare pana la nationalizarea din 1948, dupa care sectorul energetic nu a mai avut o lege specifica. Problemele energiei se rezolvau in cadrul economiei planificate - planul de electrificare de 10 ani, 1951-1960, apoi planuri cincinale si anuale - care acordau, in general, energiei electrice o atentie speciala, stabilind investitiile, indicatorii tehnico-economici etc.
Era necesara o lege a energiei?
Raspunsul este categoric afirmativ.
Dupa anul 1989 Romania a trecut de la o economie planificata catre o economie libera. In prezent tranzitia Romaniei la o economie de piata functionala este intr-o faza avansata, dupa unele pareri realizata, dupa altele inca nu in totalitate.
Pe de alta parte, in ultimii ani, chiar in tarile capitaliste, cu economie libera, conceptia asupra energiei a fost schimbata. Pana spre sfarsitul secolului 20, energia electrica era considerata si in aceste tari monopol natural. Industria energetica era integrata pe verticala; in tari ca Franta, Marea Britanie, Italia, Grecia aceasta era proprietate de stat, dar si acolo unde statul nu detinea monopolul, marile companii detineau zone intinse, pe care exercitau un monopol natural. Un consumator oarecare de pe teritoriul respectiv era obligat sa preia energie de la detinatorul monopolului.
Schimbarea acestei conceptii a aparut in Marea Britanie. In anul 1989, prin asa-numitul "Electricity act" s-a stabilit fundamentarea legislativa a restructurarii si privatizarii industriei energetice, ceea ce a condus la trecerea proprietatii de stat la investitorii particulari si la aparitia unei piete concurentiale. A aparut conceptia ca energia electrica este o marfa ca oricare alta, a fost deschisa o piata a energiei, s-a renuntat la integrarea pe verticala si s-a trecut la desfiintarea marilor colosi ai industriei energetice. Exemplul Marii Britanii a fost urmat de tarile nordice din Europa si apoi de multe alte tari. Se urmarea in principal ieftinirea energiei electrice datorita concurentei, dar si probleme organizatorice, imbunatatirea serviciilor, incurajarea investitiilor etc.
Noile conceptii privind energia electrica au condus la schimbari si in Uniunea Europeana, atat in tarile membre, cat si in cele in curs de aderare. Cadrul legislativ stabilit in Uniune cu referire la sectorul energetic il constituie "Directiva 96/92". Aceasta vizeaza in principal liberalizarea pietei de energie electrica, prin introducerea concurentei, cu toate consecintele sale, in sectorul integrat la nivel european. In intreaga Uniune Europeana marile monopoluri au fost sparte, sau sunt in curs de a fi sparte, s-a trecut la dezmembrarea sistemelor energetice, ramanand centralizata doar conducerea operativa.
Centrale electrice si societati de distributie au devenit independente, unele au fost privatizate. Piata a inceput sa fie privatizata, prin aplicarea principiului accesului tertilor la retea, marii consumatori putand participa la o piata angro de energie, ramanand captivi doar micii consumatori.
Deschiderea pietei energiei este prevazuta a se face treptat in tarile Europei, in functie de situatia si posibilitatile fiecareia. Dupa cum afirma Paul Bulteel, secretar general al EURELECTRIC, organizatia care reuneste companiile din sectorul energiei electrice din Europa si alte societati afiliate din intreaga lume, "astazi peste 70% din intreaga piata electrica a Uniunii Europene este deschisa competitiei, iar noile propuneri in curs preconizeaza ca toti consumatorii industriali si comerciali vor deveni liberi sa-si aleaga furnizorul pe care si-l doresc, deschiderea pietei urmand sa se faca in continuare pana la una totala."
In Romania, dupa revolutia din 1989 s-a trecut treptat la o restructurare a industriei electroenergetice. Astfel:
- La 12.11.1990, prin Hot. de Guvern 1199 s-a desfiintat Departamentul Energiei Electrice din Ministerul Resurselor si Industriei si s-a infiintat Regia Autonoma de Electricitate - RENEL - care a preluat intreprinderile de producere, de transport si de distributie a energiei electrice, iar intreprinderile de constructii si montaj de specialitate au devenit independente.
- In iulie 1998, prin HG 365 RENEL a fost divizata in Compania Nationala de Electricitate CONEL, Compania Nationala Nuclearelectrica SA si Regia Autonoma a Activitatilor Nucleare. In cadrul CONEL au fost create societatile comerciale Transelectrica, Electrica, Termoelectrica si Hidroelectrica.
- In octombrie 1998, prin HG 29 a fost creata Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energetic - ANRE, care, incepand din martie 1999 a emis reglementari privitoare la piata libera de energie.
- In decembrie 1998, prin HG 63 s-au stabilit principiile, cadrul si principalele directii pentru liberalizarea pietei de electricitate in Romania, in conformitate cu Directiva 96/92 a Uniunii Europene.
- In iulie 2000, prin HG 627 CONEL a fost desfiintata, iar unitatile sale au devenit independente: SC Termoelectrica SA, SC Hidroelectrica SA, SC Electrica SA si Compania Nationala Transelectrica SA. Aceste companii sunt supuse spre privatizare, cu exceptia CN Transelectrica, unitate care ramane companie de stat; in cadrul acesteia a fost infiintat operatorul de piata OPCOM SA.
- In noiembrie 2002 Romania a semnat la Atena "Memorandumul de Intelegere privind crearea pana in 2005 a Pietei Regionale de Electricitate in Sud-Estul Europei", reprezentand un pas spre integrarea in piata de electricitate a Uniunii Europene.
- In prezent Romania negociaza cu Uniunea Europeana Capitolul 14 - Energia si a armonizat in buna parte cadrul legislativ national referitor la acest sector.
In conformitate cu si pe baza reglementarilor mentionate, in Romania organizarea traditionala a sistemului energetic, integrat pe verticala, a fost inlocuita cu o separare fizica si financiara a activitatilor de productie, de transport, de distributie si de furnizare, aparand noi unitati economice privatizabile, care sa poata activa pe o piata de energie. Aceasta piata este in curs de consolidare si in cadrul ei s-a format o piata angro a energiei de tipul "accesul reglementat al tertilor la retea", in care marii consumatori devin liberi sa-si aleaga furnizorul.
In aceasta situatie a devenit evident ca reglementarile partiale emise de guvern si de ANRE nu mai erau suficiente, si era necesara o lege cuprinzatoare a energiei, care sa aiba in vedere:
- stabilirea unui cadru legal general pentru trecerea sectorului energiei electrice la o economie de piata moderna, aliniata la noile directive ale Uniunii Europene;
- interconectarea Sistemului Electroenergetic National cu Sistemul Electroenergetic al UCTE;
- dezvoltarea durabila a sectorului energiei electrice;
- stabilirea principiilor de calcul al tarifelor pentru energia electrica;
- protectia intereselor consumatorilor;
- premisele pentru intocmirea unei politici si a unei strategii energetice;
- integrarea problemelor de protectie a mediului in politica de energie;
- imbunatatirea eficientei energetice in Romania.
Mentionam ca in anii 1995-1996, fosta regie de electricitate RENEL a intocmit un proiect de lege a energiei, care insa nu a ajuns sa fie finalizat.
Noua lege a energiei
Noua Lege a energiei, nr. 318 din 8 iulie 2003, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 511 din 16 iulie 2003 si a intrat in vigoare la 30 de zile de la publicare.
Legea este structurata pe opt capitole.
Primul capitol cuprinde dispozitiuni generale: domeniul de reglementare, obiectivele legii si definirea unor termeni folositi in cuprinsul legii. Intre obiectivele legii mentionam: asigurarea dezvoltarii durabile a economiei nationale, diversificarea bazei de materii prime, crearea unei piete concurentiale de energie electrica, accesul nediscriminatoriu la retea, transparenta tarifelor, asigurarea interconectarii sistemului electroenergetic national cu sistemele din Uniunea pentru Coordonarea Transportului Energiei Electrice (UCTE), promovarea surselor noi de energie si asigurarea protectiei mediului.
In capitolul al II-lea - Autoritati si competente - se enunta principiile strategiei si politicii energetice, ca si atributiile organelor de stat. Sunt descrise pe larg atributiile ministerului de resort si ale Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). Daca ministerul are un rol de baza in stabilirea politicii, strategiei si programelor energetice, ca si urmarirea realizarii acestora, ANRE are sarcina elaborarii reglementarilor obligatorii cu caracter national, a metodologiilor de stabilire a tarifelor, a eliberarii licentelor si autorizatiilor.
Un capitol special este rezervat procedurilor si conditiilor care se cer pentru eliberarea de autorizatii in scopul realizarii de noi capacitati energetice sau de retehnologizare a celor existente, ca si de licente pentru producerea, transportul, serviciul de sistem, distributia si furnizarea energiei electrice. Este stabilit si modul in care se acorda concesiunile pentru exploatarea unor bunuri energetice, proprietate publica sau privata ale statului.
Un capitol de baza al legii il reprezinta cel denumit "energia electrica". In acesta se dezvolta principiile si modul de functionare a "pietei de energie electrica" in conditiile economiei de piata. Trecerea de la o economie de stat centralizata la o economie de piata concurentiala a facut necesara aparitia unor noi participanti in sectorul energiei si de noi reglementari privind relatiile dintre acestia. In noua lege se precizeaza ca piata de energie este compusa din piata reglementata si piata concurentiala, politica guvernului fiind de a creste progresiv ponderea pietei concurentiale. Participantii la piata sunt: producatorul, operatorul transport si de sistem, autoproducatorul, operatorul pietei, operatorul de de distributie, furnizorul si consumatorii. Piata de energie reglementata functioneaza pe baza de contracte comerciale cu preturi reglementate. Piata concurentiala functioneaza pe baza de contracte negociate, tranzactii prin licitatii pe piata spot si tranzactii de servicii specifice. Piata spot se refera la cantitati de energie neasigurate in prealabil prin contracte.
Transportul energiei se realizeaza de operatorul de transport si de sistem, care trebuie sa fie o persoana juridica titulara de licenta. Se mentioneaza ca reteaua de transport a energiei electrice (cu tensiunea de linie mai mare de 110 kV) este proprietate publica a statului.
Operatorul de transport si de sistem presteaza serviciul public pentru toti utilizatorii retelelor electrice de transport in conditii nediscriminatorii, ale cerintelor acestei legi si reglementarilor in vigoare. El asigura si conducerea operativa a sistemului in scopul realizarii functionarii stabilitatii frecventei si tensiunii, continuitatii in alimentarea consumatorilor si coordonarea schimburilor de energie cu alte sisteme.
Operatorul pietei de energie electrica este o functie noua, el este personalitate juridica titulara de licenta, care are ca atributie de baza organizarea si administrarea pietei de energie. El:
- preia si prelucreaza ofertele de vanzare-cumparare de energie electrica si stabileste zilnic cantitatile de energie tranzactionate pe fiecare interval de programare;
- stabileste drepturile de incasare si obligatiile de plata ale participantilor la piata;
- stabileste intervalele orare necesare tarifarii;
- coordoneaza activitatea de prognoza etc.
Operatorul pietei trebuie sa aiba o pozitie echidistanta fata de participantii la traficul de energie si nu ii este permisa divulgarea informatiilor obtinute, legate de tranzactiile in curs.
In prezent in Romania operatorul pietei de energie electrica este societatea comerciala OPCOM S.A.
Distributia energiei electrice se realizeaza de operatorii de distributie, persoane juridice, titulare de licenta. Operatorul de distributie presteaza serviciul public pentru toti utilizatorii retelelor de distributie (retele cu tensiunea de linie pana la 110 kV, inclusiv), in conditii nediscriminatorii, cu respectarea legilor in vigoare. El are atributiile de a exploata, retehnologiza si reabilita retelele de distributie, de a realiza lucrari de dezvoltare a acestor retele de distributie, de a asigura conducerea lor operativa. Legea stabileste situatiile speciale, cand operatorul de distributie poate intrerupe sau limita alimentarea cu energie electrica a consumatorilor.
Prin noua lege a energiei se face distinctia intre functia de distributie si cea de furnizare. Furnizarea este o activitate comerciala, prin care o persoana juridica, titulara de licenta, vinde energie clientilor. Pentru furnizarea de energie electrica se incheie un contract in conformitate cu regulamentul de furnizare. Se face observatia ca operatorul de distributie poate fi si furnizor: in acest caz, trebuie sa se conformeze si obligatiilor acestuia.
In conditiile prezentei legi, consumatorii de energie electrica sunt de doua categorii:
- consumatori captivi, care din considerente tehnice, economice sau de reglementare nu pot alege furnizorul; in aceasta categorie intra majoritatea consumatorilor casnici, care se racordeaza la reteaua stradala;
- consumatori eligibili, care pot sa-si aleaga furnizorul si sa contracteze direct cu acesta energia necesara, avand acces la reteaua de transport sau/si de distributie.
Mentionam ca termenul de "consumator eligibil" este gresit in contextul legii si poate induce in eroare, intrucat "eligibil" inseamna "care poate fi ales", nu "care poate sa aleaga"; ar trebui sa fie numiti "consumatori liberi".
In aceasta noua lege sunt mentionate atat drepturile, cat si raspunderile consumatorilor.
Capitolul V al legii este rezervat surselor regenerabile, in care sunt nominalizate energiile: eoliana, solara, a valurilor si mareelor, geotermala, hidroelectrica, energia continuta in biomasa, produse de fermentare etc. Dezvoltarea si utilizarea acestor surse este stimulata de stat acolo unde se realizeaza studii tehnico-economice aprofundate.
Capitolul VI privitor la preturi si tarife stabileste ca acestea sunt de doua categorii: reglementate si rezultate din mecanismele concurentiale ale pietei.
Preturile si tarifele reglementate se aplica pentru energia furnizata consumatorilor captivi, pentru energia termica produsa in cogenerare, pentru serviciile de transport si distributie, considerate activitati cu caracter de monopol natural, pentru serviciile tehnologice de sistem, pentru serviciile de transformare si interconexiune, pentru racordarea la retea. Preturile si tarifele reglementate se elaboreaza de catre agentii economici din sectorul energiei electrice pe baza metodologiilor aprobate si publicate de autoritatea competenta, prezentand acesteia toate datele necesare. Ordinul de aprobare se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. La temeiul stabilirii preturilor si tarifelor se au in vedere urmatoarele cerinte:
- utilizarea eficienta a energiei electrice;
- diferentierea pe categorii de consumatori;
- utilizarea de tarife binome pentru consumatori de cel putin 30 kW;
- stimularea consumatorilor sa redistribuie consumul din orele de varf;
- asigurarea intereselor consumatorilor;
- asigurarea calitatii serviciilor;
- interzicerea subventionarii incrucisate intre diferite categorii de consumatori, ca si intre energia electrica si cea termica.
Preturile concurentiale de pe piata spot se fac publice zilnic.
Ultimele capitole ale legii stabilesc infractiunile si contraventiile si sanctiunile corespunzatoare.
Prin dispozitiile tranzitorii si finale se hotaraste:
- abrogarea Ordonantei de Urgenta nr. 63/1998 privind energia electrica si termica si nr. 29/1998 privind infiintarea, organizarea si functionarea ANRE;
- obligatia ministerului de resort si a autoritatii competente de a elabora in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii, deci pana la 16 februarie 2004, regulamentele prevazute de lege.

Dupa cum am aratat, o lege a energiei era necesara. Urmeaza sa vedem cum va fi aplicata si care vor fi rezultatele. Fiind o perioada de tranzitie, vor fi necesare eforturi deosebite din partea tuturor unitatilor din sector, ca si din a forurilor competente.
Consumatorii doresc o energie de calitate, cat mai ieftina si livrata fara intreruperi. Avertismentele primite din zone de mare competenta tehnica - ne referim la avariile majore care au avut loc recent in Statele Unite, Canada, Danemarca si Italia - ne fac sa privim cu mai multa atentie si cu oarecare ingrijorare viitorul acestui sector. Avem totusi incredere in capacitatea energeticienilor romani care au dovedit intotdeauna ca pot face fata provocarilor chiar in conditiile cele mai dificile.