Rosia Montana - zona protejata sau bomba ecologica?

Desi acest subiect este in centrul atentiei opiniei publice nationale si
mondiale de mai mult timp, specialistii in inginerie miniera din cadrul Facultatii de Mine a Universitatii din Petrosani, care pot sesiza cel mai bine dimensiunile tehnice si economice ale acestui proiect, cu toate efectele sale asupra mediului, au preferat sa pastreze tacerea. Unii dintre acestia, frustrati de criza in care a fost atras mineritul din Romania, au perceput acest proiect ca pe un semnal de revigorare a activitatii miniere, sustinand printre dinti acest proiect sau evitand sa participe la o dezbatere publica pe aceasta tema.
Fiind unul dintre specialistii in exploatari miniere, cu preocupari in ingineria mediului, avand o viziune globala foarte clara asupra acestui proiect, nu pot fi de acord cu implementarea acestuia, cand absolut toate argumentele pledeaza impotriva lui. Ma inspaimanta ignoranta factorilor de decizie din institutiile statului care s-au lasat pacaliti si comportamentul ,,infantil” al altora dintre acestia, care s-au lasat vrajiti de mirajul aurului, deschizand astfel o adevarata cutie a Pandorei. Nu voi face o analiza a retelei complicate de interese personale si de grup, formate din indivizi care si-au vandut sufletul pentru un pumn de dolari (intr-o societate in care coruptia a devenit o banalitate), dezbatuta pe larg de mass-media, dar nu pot sa nu-l amintesc pe marele specialist in minerit, fostul ministru Radu Berceanu, care, dupa ce a ,,restructurat” haotic mineritul din Romania, ne-a pricopsit cu un proiect in urma caruia, daca va fi aprobat, se va transfera copiilor nostri o sarcina greu de imaginat.
Conform proiectului de la Rosia Montana, care anticipeaza extragerea unei cantitati de peste 300 tone de aur si 1600 tone de argint, sunt puse in miscare in jur de jumatate de miliard de tone de steril, ce trebuie depozitate in mai multe halde si in iazul de decantare de pe Valea Cornei, ce preia jumatate din acest volum. Acest munte de steril, la care se adauga carierele propriu-zise, drumurile de acces si alte utilitati, necesita dezafectarea unor suprafete de teren apreciate la 3000 de hectare. Deoarece sterilul depozitat contine in mod natural o serie de compusi chimici (pe langa cianurile din iazul de decantare, care rezulta din manipularea in uzina de preparare a peste 150 de mii de tone de cianuri), ne putem usor imagina ca acestia, sub influenta agentilor atmosferici, in timp, vor conduce la poluarea agresiva a apelor subterane si de suprafata cu ape acide, metale grele si cianuri, cu toate masurile tehnice de depoluare si prevenire a contaminarii propuse de companie, care nu pot fi decat relative si de scurta durata, tinand seama de aria geografica de impact ambiental foarte extinsa.
Pe langa problema contaminarii chimice si fizice generata de aceste deseuri, asigurarea stabilitatii pe termen lung a depozitelor de steril este inca o problema, ce ramane foarte discutabila si care implica un risc enorm, mai ales intr-o zona cu relief inclinat. Indiferent de metoda tehnica de construire adoptata si de algoritmul de proiectare folosit, nu se poate spune cu certitudine ca aceste depozite vor ramane stabile, nici macar pe perioada de existenta a generatiei noastre. Acestea vor fi supuse unor fenomene continue de eroziune, actiunii cutremurelor naturale si induse de exploziile masive din cariere si schimbarii starii naturale de tensiuni, care sunt factori perfizi, ce actioneaza pe termen lung si impotriva carora nu se pot lua masuri absolute.
Mai mult decat atat, pentru detasarea acestui munte de steril si minereu este necesara folosirea energiei a peste 200 de mii de tone de exploziv care, in urma reactiilor chimice explozive, conduce la degajarea in atmosfera a sute de milioane de metri cubi de gaze (dintre care multe sunt foarte toxice: CO, NO, NO2 etc.), a unei cantitati de caldura de peste 800 miliarde de kJ si a peste un milion de tone de praf. La acestea se adauga efectul seismic destul de important, generat de exploziile masive repetate din cariere, la care este supus sistematic mediul inconjurator (inclusiv haldele de steril si iazul de decantare).
Pentru a minimaliza imaginea impactului potential foarte negativ, generat de acest proiect asupra mediului, compania Gold Corporation incerca sa acrediteze ideea ca mineritul practicat pana acum in Muntii Apuseni a cauzat o importanta alterare a echilibrului ecologic, in comparatie cu ,,exploatarea ecologica“ propusa (care va conduce implicit si la reabilitarea ecologica a zonei, deja profund afectate), a comandat societatii Agraro Consult s.r.l. din Bucuresti o ,,Evaluare a starii actuale a sistemelor ecologice“. Asadar, ar trebui sa fim deosebit de incantati atunci cand, in cazul unui adevarat parc national, ni se propune solutia absurda de transformare a acestuia intr-o groapa de gunoi ,,ecologica“, in loc sa fie curatat de catre statul roman si valorificat la adevaratul sau potential natural.
In contextul analizei de mai sus, trebuie sa amintim ca, de-a lungul timpului, dupa finalizarea mai multor proiecte miniere puse in aplicare in diverse zone geografice de pe glob, datorita unei legislatii de protectie a mediului aproape inexistenta la acea vreme, companiile care au incheiat exploatarea acestor zacaminte au lasat mostenire generatiilor urmatoare probleme cu impact negativ deosebit de grav asupra mediului, nerezolvate nici pana astazi. Chiar daca, la ora actuala, exista o legislatie mondiala privind protectia mediului, datorita diversitatii activitatii miniere, determinata de suprafetele de impact foarte extinse, de varietatea conditiilor de situare a zacamintelor si implicit a problemelor de mediu care apar in aceste situatii diverse, aceasta legislatie nu poate fi destul de acoperitoare. Tehnologiile de exploatare si valorificare a resurselor minerale si a celor de reabilitare a mediului, dezvoltate pana acum in lume, nu sunt destul de eficiente, din punct de vedere al impactului produs asupra mediului. Asadar, nici chiar o conditionare foarte restrictiva, impusa de legislatia de mediu in vigoare pe plan european si mondial, nu este suficient de sigura pentru a preintampina toate catastrofele ce ar putea sa apara in urma implementarii unui proiect de exploatare de o asemenea anvergura.
La efectele negative produse de acest proiect asupra mediului se pot adauga degradarea socio-umana a acestor asezari si distrugerea tezaurului arheologic (efecte argumentate in detaliu de catre sociologi, istorici, arheologi si alti specialisti romani si straini de prestigiu), pierderi nationale inestimabile pentru care nu exista solutii financiare si tehnice de recuperare.
Daca dorim sa privim acest proiect din punct de vedere al eficientei economice obtinute de compania Gold Corporation, este suficient sa remarcam faptul ca o exploatare masiva a zacamantului de la Rosia Montana (realizata la o productie anuala de 13 milioane, cu un raport de descoperta subunitar, la un continut de 1,7grame de aur si 9,1 grame de argint pe tona de minereu) nu poate aduce decat beneficii de ordinul miliardelor de dolari. Asadar, actiunile disperate ale acestei companii de a pune in aplicare proiectul de la Rosia Montana, indiferent de consecinte, sunt justificate pe deplin, satisfacand lacomia oricarui investitor. In final, ramane intrebarea daca statului roman ii ajung cele cateva sute de milioane de dolari, castigati de pe urma acestui proiect, pentru a recupera pagubele ce se vor produce in viitor?! Chiar daca, dupa mai multi ani de la Revolutie, am acceptat, in sfarsit, sa ne vindem tara pe degeaba, consideram, totusi, ca este prea mult ca poporul roman sa si plateasca pentru aceasta ,,decizie politica”.
Daca luam in considerare varianta fatalista, adica a punerii in aplicare a acestui proiect antinational, este simplu de anticipat ca ,,goana dupa aur” nu se va opri la Rosia Montana, care este doar un colt al patrulaterului aurifer. Prin crearea unui precedent, puterea financiara si politica a marilor companii transnationale nu poate fi stopata de nici un guvern, oricat ar fi el de bine intentionat, existand semnale ca ochiul lacom al acestor companii este, deja, indreptat spre aurul Muntilor Apuseni.
}inand seama de incarcatura istorica a zonei, de prezenta locatiilor arheologice, de unicitatea cadrului natural al Muntilor Apuseni, este necesar ca toate organismele si organizatiile interesate din Romania, impreuna cu oamenii de stiinta, cu sprijinul organizatiilor internationale ecologice si de arheologie, sa-si mobilizeze eforturile in vederea declararii Muntilor Apuseni drept zona de interes national, protejata prin lege, iar galeriile romane si celelalte situri arheologice invecinate sa fie recunoscute ca facand parte din patrimoniul cultural universal.

prof. univ.dr.ing. ILIE ONICA

Bibliografie:
1. FODOR. D., BAICAN,G. Impactul industriei miniere asupra mediului, Ed. Infomin, Deva, 2001
2. ONICA. I., Impactul exploatarii zacamintelor de substante minerale utile asupra mediului, Ed.Universitas, Petrosani, 2001